Art. 2624 Noul cod civil Legea aplicabilă operelor de creaţie intelectuală Bunurile incorporale Bunurile
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Bunurile
SECŢIUNEA a 5-a
Bunurile incorporale
Bunurile
SECŢIUNEA a 5-a
Bunurile incorporale
Art. 2624
Legea aplicabilă operelor de creaţie intelectuală
(1) Naşterea, conţinutul şi stingerea drepturilor de autor asupra unei opere de creaţie intelectuală sunt supuse legii statului unde aceasta a fost pentru întâia oară adusă la cunoştinţa publicului prin publicare, reprezentare, expunere, difuzare sau în alt mod adecvat.
(2) Operele de creaţie intelectuală nedivulgate sunt supuse legii naţionale a autorului.
| ← Art. 2623 Noul cod civil Legea aplicabilă titlului... | Art. 2625 Noul cod civil Legea aplicabilă dreptului de... → |
|---|
1. Directiva 2000/31/CE (Directiva privind comerţul electronic). Directiva 2001/29/CE, Directiva 2004/48/CE şi Directiva 2002/58/CE (Directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice) nu impun statelor membre să prevadă obligaţia de a comunica date cu caracter personal în vederea asigurării protecţiei efective a dreptului de autor în cadrul unei proceduri civile. Totuşi, dreptul comunitar impune acestor state ca, la transpunerea directivelor menţionate, să se asigure că se întemeiază pe o interpretare a acestora care să permită asigurarea unui just echilibru între
Citește mai mult
diferitele drepturi fundamentale protejate de ordinea juridică comunitară. Pe lângă aceasta, la punerea în aplicare a măsurilor de transpunere a acestor directive, incumbă autorităţilor şi instanţelor din statele membre nu numai să interpreteze dreptul lor naţional într-un mod conform directivelor menţionate, ci şi să nu se întemeieze pe o interpretare a acestora care ar intra în conflict cu drepturile fundamentale respective sau cu alte principii generale ale dreptului comunitar, precum principiul proporţionalităţii (C.J.C.E., Hot. din 29.01.2008, Productores de Mustea de Espana (Promusicae)/Telefonica de Espana SAU, C-275/06, JO C 64, 08.03.2008).2. Interfaţa grafică cu utilizatorul nu constituie o formă de exprimare a unui program pentru calculator în sensul art. 1 alin. (2) din Directiva 91/250/CEE şi nu poate beneficia de protecţia prin dreptul de autor asupra programelor pentru calculator în temeiul acestei directive. Cu toate acestea, o astfel de interfaţă poate beneficia de protecţia prin dreptul de autor ca operă în temeiul Directivei 2001/29/CE, dacă această interfaţă constituie o creaţie intelectuală proprie autorului său. Difuzarea unei interfeţe grafice cu utilizatorul în cadrul programelor de televiziune nu constituie o comunicare publică a unei opere protejate prin dreptul de autor în sensul art. 3 alin. (1) din Directiva 2001/29 (C.J.U.E., Hot. din 22.12.2010, Bezpecnostnisoftwarovă asociace-Svaz softwarove ochrany/Ministerstvo kultury, C-393/09, JO C 63, 26.02.2011).
3. Un act efectuat în cursul unui procedeu de captare de date, care constă în stocarea în memoria informatică a unui extras dintr-o operă protejată compus din 11 cuvinte, precum şi în imprimarea acestui extras, se poateîncadra în sfera noţiunii de reproducereîn parteîn sensul art. 2 din Directiva 2001/29/CE, dacă - aspect care trebuie verificat de instanţa de trimitere - elementele preluate astfel sunt expresia creaţiei intelectuale proprii a autorului lor. Actul de imprimare a unui extras compus din 11 cuvinte, care se efectuează în cursul unui procedeu de captare de date, precum cel în discuţie în acţiunea principală, nu îndeplineşte condiţia referitoare la caracterul tranzitoriu prevăzută la art. 5 alin. (1) din Directiva 2001/29 şi, prin urmare, acest procedeu nu poate fi realizat fără consimţământul titularilor drepturilor de autor vizaţi (C.J.C.E., Hot. din 16.07.2009, Infopaq International A/S/Donske Dagblades Forening, C-5/08, JO C 220,12.09.2009).
4. Articolul 5 alin. (4) din Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 trebuie interpretat, în lumina art. 146 din Regulamentul (CE) nr. 40/, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1992/2003, în sensul că permite titularului unei mărci care face obiectul unei înregistrări internaţionale să solicite, în mod analog, titularului unei mărci comunitare, intervenţia autorităţilor vamale ale unuia sau mai multor state membre, altele decât cel în care depune cererea (C.J.C.E., Hot. din 02.07.2009, Zino Davidoff SA/Bundesfinanzdirektion Sudost, C-302/08, JOC 205, 29.08.2009).
5. Un furnizor de acces care se limitează să le furnizeze utilizatorilor accesul la internet, fără a oferi alte servicii, precum, în special, servicii de e-mail, de FTP sau de schimb de fişiere, precum şi fără a exercita un control de fapt sau de drept asupra serviciului utilizat, trebuie considerat „intermediar" în sensul art. 8 alin. (3) din Directiva 2001/29 (C.J.C.E., Ordonanţa din 19.02.2009, LSG-Gesellschaft zur Wahrnehmung von Leistungsschutzrechten GmbH/Tele2 Telecommunication GmbH, C-557/07, JO C113,16.05.2009).
6. Iniţierea, cu acordul titularului unui drept de proprietate intelectuală şi al importatorului, a procedurii simplificate prevăzute la art. 11 din Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 nu privează autorităţile competente de puterea de a aplica persoanelor responsabile de importarea unei astfel de mărfi pe teritoriul vamal al Comunităţii o „sancţiune" în sensul art. 18 din acest regulament, cum ar fi o amendă administrativă (C.J.C.E., Hot. din 12.02.2009, Schenker SIA/Valsts ienemumu dienests, C-93/08, JO C 82, 04.04.2009).
7. Distincţia între titlu şi marcă nu este „nerealistă şi artificială". Astfel, unul şi acelaşi semn poate fi protejat în calitate de operă intelectuală originală, prin dreptul de autor şi în calitate de indicaţie a originii comerciale, prin dreptul mărcilor. Este vorba, aşadar, despre drepturi exclusive diferite întemeiate pe calităţi distincte, şi anume, pe de o parte, originalitatea unei creaţii şi, pe de altă parte, aptitudinea unui semn de a distinge originea comercială a produselor şi a serviciilor. Astfel, chiar dacă titlul unui film poate fi protejat în conformitate cu anumite legislaţii naţionale în calitate de creaţie artistică independentă de filmul însuşi, totuşi nu poate beneficia automat de protecţia recunoscută indicatorilor originii comerciale, întrucât doar semnele care dezvoltă funcţiile caracteristice mărcilor pot beneficia de această protecţie [T.P.I., Hot. din 30.06.2009, Danjaq, UC/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (OAPI), T-43S/0S, JO C193,15.08.2009].
1. Protecţia privind dreptul de autor se întinde asupra expresiilor, şi nu asupra ideilor, procedeelor, metodelor de funcţionare sau conceptelor matematice ca atare. Tratatul O.M.P.I.
Citește mai mult
privind dreptul de autor din 20.12.1996 constituie un aranjament special, în sensul art. 20 din Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice în ceea ce priveşte părţile contractante care sunt ţări membre ale Uniunii instituite prin această convenţie. Tratatul nu are nicio legătură cu alte tratate, în afara Convenţiei de la Berna şi se aplică fără a prejudicia drepturile şi obligaţiile ce rezultă din orice alt tratat. Nicio dispoziţie a tratatului nu are ca efect derogarea de la obligaţiile pe care părţile contractante le au unele faţă de altele în virtutea Convenţiei de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice. în tratat, prin Convenţia de la Berna se înţelege Actul de la Paris din 24.07.1971 al Convenţiei de la Berna pentru protecţia operei literare şi artistice. Părţile contractante trebuie să se conformeze prevederilor art. 1-21 şi anexei la Convenţia de la Berna. în toate cazurile, durata protecţiei va fi reglementată de legea ţării în care va fi reclamată protecţia; totuşi, cu excepţia cazului când legislaţia acestei din urmă ţări nu decide altfel, ea nu va depăşi durata fixată în ţara de origine a operei (art. 1-2 din Tratatul O.M.P.I. privind dreptul de autor din 20.12.1996).2. Ţările cărora li se aplică Convenţia de la Berna pentru protecţia operei literare şi artistice sunt constituite în Uniunea pentru protecţia drepturilor autorilor asupra operelor literare şi artistice. Sintagma „opere literare şi artistice" cuprinde toate lucrările din domeniile literar, ştiinţific şi artistic, oricare ar fi modul sau forma de exprimare, precum: cărţile, broşurile şi alte scrieri; conferinţele, alocuţiunile, predicile şi alte opere de aceeaşi natură; operele dramatice sau dramatico-muzicale; operele coregrafice şi pantomimele; compoziţiile muzicale cu sau fără cuvinte; operele cinematografice, cărora le sunt asimilate operele exprimate printr-un procedeu analog cu cinematografia; operele de desen, de pictură, de arhitectură, de sculptură, de gravură, de litografie; operele fotografice, cărora le sunt asimilate operele exprimate printr-un procedeu analog fotografiei; operele de artă aplicată; ilustraţiile, hărţile geografice; planurile, crochiurile şi operele plastice referitoare la geografie, la topografie, la arhitectură sau la ştiinţe. Se rezervă totuşi legislaţiilor ţărilor Uniunii facultatea de a dispune că operele literare şi artistice sau una sau mai multe categorii dintre ele nu sunt protejate cât timp nu au fost fixate pe un suport material. Sunt protejate ca opere originale, fără a prejudicia drepturile autorului operei originale, traducerile, adaptările, aranjamentele muzicale şi alte transformări ale unei opere literare sau artistice. Se rezervă legislaţiilor ţărilor Uniunii dreptul de a determina protecţia care trebuie acordată textelor oficiale de ordin legislativ, administrativ sau judiciar, precum şi traducerilor oficiale ale acestor texte (art. 1 şi art. 2 din Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice din 09.09.1886, completată la Paris la 04.05.1896, revizuită la Berlin la 13.11.1908, completată la Berna la 20.03.1914, revizuită la Roma la 02.07.1928, revizuită la Bruxelles la 26.06.1948, revizuită la Stockholm la 14.07.1967 şi la Paris la 24.07.1971 şi modificată la 28.09.1979).
3. Dreptul de autor asupra unei opere literare sau artistice în sensul art. 2 din Convenţia de la Berna se aplică pe întreaga durată de viaţă a autorului şi încă 70 de ani după decesul său, indiferent de data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziţia publicului. Dacă dreptul de autor aparţine în comun colaboratorilor la o operă, durata menţionată se calculează de la data decesului ultimului supravieţuitor dintre colaboratori. în cazul operelor anonime sau publicate sub pseudonim, durata protecţiei este de 70 ani de la data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziţia publicului. Totuşi, dacă pseudonimul adoptat de autor nu lasă nicio îndoială asupra identităţii sale sau dacă autorul îşi dezvăluie identitatea în perioada menţionată în prima frază, atunci durata de protecţie care se aplică este cea indicată anterior. Dacă un stat membru prevede dispoziţii speciale privind drepturile de autor asupra operelor colective sau privind desemnarea unei persoane juridice ca titular al drepturilor, durata de protecţie se calculează conform alin. (3), cu excepţia cazului în care persoanele fizice care au creat opera sunt identificate ca atare în versiunile operei aduse la cunoştinţa publicului. Această dispoziţie nu aduce atingere drepturilor care revin unor autori identificaţi, ale căror contribuţii identificabile sunt incluse în asemenea opere. Dacă o operă este publicată în volume, părţi, fascicole, numere sau episoade şi dacă durata de protecţie se aplică din momentul în care opera a fost pusă în mod legal la dispoziţia publicului, durata de protecţie se aplică separat pentru fiecare element în parte. în cazul operelor a căror durată de protecţie nu se calculează începând de la decesul autorului sau a autorilor şi care nu au fost în mod legal aduse la cunoştinţa publicului timp de 70 ani de la crearea lor, protecţia încetează (art. 1 din Directiva nr. 98/1993/CEE a Consiliului din 29.10.1993 privind armonizarea duratei de protecţie a dreptului de autor şi a anumitor drepturi conexe).
4. O parte care furnizează o proprietate intelectuală (care, în sensul memorandumului include analize, rapoarte, baze de date, software, know-how, informaţii tehnice şi sensibile din punct de vedere comercial, date, înregistrări şi documentaţie sau materiale asociate, indiferent de formatul sau suportul pe care sunt înregistrate) celeilalte părţi în conformitate cu termenii unei anexe sau ai unui apendice la memorandum îşi menţine aceleaşi drepturi de proprietate intelectuală pe care le avea înainte de realizarea transferului. Cu excepţia dispoziţiilor prevăzute într-o anexă sau într-un apendice la memorandum, părţile vor partaja drepturile de proprietate asupra oricărei proprietăţi intelectuale dezvoltate în comun de către părţi în temeiul memorandumului şi a anexelor sau apendicelor la acesta. Fiecare parte are dreptul în toate ţările exclusiv şi irevocabil, de a reproduce, de a pregăti lucrări derivate, de a distribui public şi de a traduce respectiva proprietate intelectuală, cu condiţia ca reproducerea, pregătirea, distribuirea şi traducerea să nu afecteze protecţia drepturilor de proprietate intelectuală ale celeilalte părţi. Fiecare parte sau autorităţile sale de implementare au dreptul de a revizui traducerile înainte ca acestea să fie distribuite public (art. VIII, „Drepturi de proprietate intelectuală", din Decizia 2011/209/UE a Consiliului din 28.02.2011 privind semnarea, în numele Uniunii, şi aplicarea provizorie a Memorandumului de cooperare NAT-l-9406 între Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeana).
5. în ceea ce priveşte încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, principiul universal recunoscut este al lex loci protectionis. în sensul regulamentului, noţiunea „drepturi de proprietate intelectuală" trebuie interpretată ca însemnând, de exemplu, drepturi de autor, drepturi conexe, dreptul sui generis la protecţia bazelor de date şi drepturi de proprietate industrială [pct. 26 din Preambulul Regulamentul (CE) nr. 864/2007 (Roma II)].
6. Proprietate intelectuală desemnează toate categoriile de proprietate intelectuală care fac obiectul secţiunilor 1-7 ale Părţii a ll-a. Membrii vor acorda tratamentul prevăzut în Acord naţionalilor celorlalţi membri. In ceea ce priveşte dreptul de proprietate intelectuala pertinent, naţionalii celorlalţi membri se vor înţelege ca fiind persoanele fizice sau juridice îndeplinind criteriile cerute pentru a beneficia de o protecţie prevăzută în Convenţia de la Paris (1967), Convenţia de la Berna (1971), Convenţia de la Roma şi Tratatul privind proprietatea intelectuală în materie de circuite integrate, dacă toţi Membrii OMC erau membri ai acestor convenţii. Orice Membru care se va prevala de posibilităţile oferite de parag. 3 al art. 5 sau parag. 2 al art. 6 din Convenţia de la Roma va prezenta o notificare, astfel cum este prevăzut în aceste prevederi, Consiliului pentru aspectele drepturilor de proprietate intelectuala legate de comerţ [art. 1 alin. (2) din Acordul din 15.04.1994 privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ, ratificat prin Legea nr. 133/1994].
7. Articolul 5 pct. 1 lit. (b) a doua liniuţă din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că un contract prin care titularul unui drept de proprietate intelectuală autorizează cealaltă parte contractantă să exploateze acest drept (contract de licenţă) nu este un contract având ca obiect prestarea de servicii în sensul acestui articol. Articolul 5 pct. 1 lit. (a) şi (c) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că determinarea competenţei de a judeca litigiile rezultate dintr-un contract de licenţă se realizează în temeiul acestui articol, în conformitate cu principiile rezultate din jurisprudenţă Curţii cu privire la art. 5 pct. 1 din Convenţia de la Bruxelles din 27.09.1968 privind competenţa judiciară şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (Concluziile Av. Gen. Trstenjak din 27.01.2009, Falco Privatstiftung şi Thomas Rabitsch/Giselo WeUer-Lindhorst, C-533/07, Culegere 2009).