Art. 261 Noul cod civil Îndatorirea părinţilor Dispoziţii speciale Încetarea persoanei juridice

1. Calitatea de părinte dă naştere atât la drepturi, cât şi la obligaţii. Principala îndatorire a părinţilor este aceea de creştere şi educare a copiilor lor minori. Raportat la principiul egalităţii în drepturi a copiilor, consacrat cu caracter general de art. 260 NCC, îndatorirea de creştere şi educare priveşte copilul în general, fără a deosebi după cum acesta este din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptat. Corelativ acestei obligaţii îi corespunde dreptul copilului (din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptat) de a fi crescut şi educat de părinţii săi.

2. Creşterea copilului este

Citește mai mult

apreciată ca fiind una dintre cele mai dificile responsabilităţi ale părinţilor. O importanţă deosebită trebuie acordată comunicării între părinţi pe probleme de disciplină şi de comportament ale copilului. Părintele este cel mai important model pentru copilul său. El este principalul responsabil de îndrumarea copilului.

3. Conform art. 30 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, act normativ special în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, rămas în vigoare şi după data de 1 octombrie 2011, cu excepţia art. 40 alin. (1), art. 41 şi art. 42, expres abrogate prin art. 230 lit. x) din Legea nr. 71/2011, părinţii au obligaţia să asigure copilului, de o manieră corespunzătoare capacităţilor în continuă dezvoltare ale copilului, orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute de această lege. Corelativ acestei obligaţii, părinţii copilului au dreptul să primească informaţiile şi asistenţa de specialitate necesare în vederea îngrijirii, creşterii şi educării acestuia [art. 30 alin. (3) din Legea nr. 272/2004).

4. în îndeplinirea obligaţiei de creştere şi educare se acordă întâietate principiului interesului superior al copilului. Conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului. O asemenea bunăstare se poate realiza prin diferite mijloace, şi anume: prin îngrijirea copilului, prin menţinerea relaţiilor personale cu acesta, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii copilului,

prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său. Ori de câte ori intervin neînţelegeri între părinţi cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, instanţa de tutelă, după ascultarea ambilor părinţi, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului [art. 31 alin. (3) din Legea nr. 272/2004]. Noţiunea de interes superior al copilului este largă şi cuprinde ansamblul de factori care concură la o dezvoltare normală, armonioasă, atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic.

5. Corelativ drepturilor copilului, recunoscute legislativ prin Legea nr. 272/2004, părinţii au îndatoriri strâns legate de creşterea şi educarea copilului lor. Astfel, dreptului copilului la creştere în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială îi corespunde obligaţia corelativă a părinţilor: a) de a supraveghea copilul; b) de a coopera cu copilul şi de a-i respecta viaţa intimă, privată şi demnitatea; c) de a informa copilul despre toate actele şi faptele care l-ar putea afecta şi de a-i lua în considerare opinia;

d) de a întreprinde toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor;

e) de a coopera cu persoanele fizice şi persoanele juridice care exercită atribuţii în domeniul îngrijirii, educării şi formării profesionale a copilului.

6. Dreptului copilului de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială, consacrat de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, îi corespunde obligaţia corelativă a părinţilor de a asigura, în limita posibilităţilor, cele mai bune condiţii de viaţă necesare creşterii şi dezvoltării copiilor, locuinţă, precum şi condiţii necesare pentru creştere, educare, învăţătură şi pregătirea profesională.

7. Dreptului copilului cu handicap la îngrijire specială, adaptată nevoilor sale, la educaţie, recuperare, compensare, reabilitare şi integrare, adaptate posibilităţilor proprii, în vederea dezvoltării personalităţii sale, consacrat de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, îi corespunde obligaţia corelativă a părinţilor de îngrijire specială, care să asigure dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copiilor cu handicap. îngrijirea specială constă în ajutor adecvat situaţiei copilului şi părinţilor săi ori, după caz, situaţiei celor cărora le este încredinţat copilul şi se acordă gratuit, ori de câte ori acest lucru este posibil, pentru facilitarea accesului efectiv şi fără discriminare al copiilor cu handicap la educaţie, formare profesională, servicii medicale, recuperare, pregătire, în vederea ocupării unui loc de muncă, la activităţi recreative, precum şi la orice alte activităţi apte să le permită deplina integrare socială şi dezvoltare a personalităţii lor.

8. Dreptului copilului de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii sale, consacrat de art. 47 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, îi corespunde dreptul părinţilor de a alege felul educaţiei care urmează să fie dată copiilor lor şi obligaţia acestora de a înscrie copilul la şcoală şi de a asigura frecventarea cu regularitate de către acesta a cursurilor şcolare.