Art. 262 Noul cod civil Relaţiile dintre părinţi şi copii Dispoziţii speciale Încetarea persoanei juridice

JURISPRUDENŢĂ

1. Legătura părintelui cu copilul trebuie să se realizezeîn condiţii normale, care să nu-l influenţeze negativ şi să nu-i pună în primejdie creşterea şi educarea. Faptul că tatăl manifestă agresivitate verbală şi chiar fizică în exercitarea drepturilor şi obligaţiilor de părinte, fiind necesară intervenţia repetată a organelor de poliţie în realizarea programului de vizitare, determină un dezechilibru emoţional al copilului. în aceste condiţii minorul are nevoie de consiliere psihologică pentru a putea fi realizat scopul unei asemenea legături, acela al stabilirii unei relaţii

Citește mai mult

fireşti între tată şi fiu, în interesul superior al minorului, pentru a conduce la o dezvoltare psihică, morală şi armonioasă a acestuia.

Articolul 581 C. proc. civ. permite folosirea ordonanţei preşedinţiale în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Reclamanta a dovedit urgenţa măsurii de suspendare a programului de vizitare stabilit de instanţă, minorul având o stare de teamă permanentă şi o relaţie neadecvată cu tatăl său, care reclamă la acest moment o întrerupere temporară a dreptului părintelui de exercitare a legăturii personale cu minorul, în interesul superior al acestuia din urmă. Este îndeplinită şi condiţia vremelniciei, măsura solicitată urmând a fi dispusă până la soluţionarea litigiului dintre părţi privind sistarea programului de vizitare, ce face obiectul unui alt dosar (Jud. Bistriţa, s. civ., sent. nr. 3181/2010, portal.just.ro).

2. De principiu, trebuie găsită modalitatea care să permită ambilor părinţi şi copilului să aibă legături fireşti cât mai mult timp posibil, aceasta fiind în interesul superior al copilului, iar nu în interesul părintelui. în condiţiile în care nu s-a dovedit că există vreun impediment de natură să afecteze interesul copilului, ci, dimpotrivă, acesta frecventează creşa şi, ca atare, poate fi deplasat la domiciliul tatălui, cel puţin în perioada corespunzătoare vacanţelor şcolare şi a sărbătorilor religioase, nu se poate aprecia că pârâtul este îndreptăţit numai la vizitarea copilului la domiciliul reclamantei, ignorând faptul că în acest mod dreptul pârâtului şi al copilului sunt stânjenite, câtă vreme reclamanta locuieşte cu părinţii săi, iar pârâtul nu poate stabili o relaţie normală tată-fiu, iar bunicii paterni nu au nicio posibilitate de a-şi cunoaşte nepotul.

Având în vedere vârsta fragedă a copilului şi nevoia acestuia de a creşte şi de a se dezvolta într-un mediu familial stabil, nu este întemeiată cererea pârâtului de a-l lua pe copil la domiciliul său în fiecare săptămână de vineri de la orele 14,00 şi până duminica la orele 20,00, soluţia de încuviinţare numai a vizitării copilului la domiciliul reclamantei fiind justificată în prezent. Pârâtul va putea însă solicita modificarea acestui program în viitor, având în vedere că în această materie hotărârea are autoritate de lucru judecat relativă, întrucât soluţia se raportează la împrejurările de fapt existente la data pronunţării ei.

în contextul dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 272/2004, ce consacră dreptul copilului la protecţia vieţii sale de familie, al art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi al practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului în această materie, împiedicarea ori limitarea legăturilor fireşti dintre părinte şi copil afectează dreptul la respectul vieţii de familie, aşa cum conţinutul acestui drept a fost dezvoltat în jurisprudenţa Curţii (C.A. Timişoara, s. civ., dec. nr. 176/2006, portal.just.ro).

3. De regulă, părintelui căruia nu i s-a încredinţat copilul trebuie să i se recunoască dreptul de a avea legături personale cu acesta cât mai mult timp posibil, având în vedere că numai astfel poate veghea la creşterea şi educarea copilului. Potrivit art. 14 din Legea nr. 272/2004, nu numai părintele este îndreptăţit la a avea legături personale cu copilul său, ci şi copilului ti este recunoscut dreptul de a menţine legături cu ambii părinţi, cu rudele şi cu persoanele faţă de care a dezvoltat relaţii apropiate, atât timp cât asemenea legături nu sunt contrare interesului său. în condiţiile în care nu s-a dovedit de către reclamantă că situaţia personală a pârâtului, respectiv faptul că trăieşte în concubinaj cu altă femeie, care, la rândul ei, are un copil, afectează în vreun fel interesele minorului, ci, dimpotrivă, rezultă că reclamanta a interzis pârâtului să ia legătura cu copilul, nu se poate reţine că menţinerea legăturilor personale dintre pârât şi copil ar dăuna interesului copilului. în contextul dispoziţiilor art. 8 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ce reglementează dreptul persoanei la viaţa de familie, precum şi al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului create în aplicarea acestor dispoziţii, se apreciază că este în interesul copilului, dar şi al părintelui, de a avea o viaţă de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin menţinerea legăturilor personale în mod efectiv
şi fără nicio ingerinţă din partea celuilalt părinte (C.A. Timişoara, s. civ., dec. nr. 1033/2006, portal.just.ro).

4. Din dispoziţiile art. 43 şi art. 97 C. fam. (art. 398 NCC, n.n.) şi art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 272/2004, rezultă că reclamantul, în calitate de părinte, are dreptul de a menţine legături personale cu minora pentru a putea contribui la creşterea şi educarea acesteia, iar minora are dreptul de a se bucura de creşterea şi îngrijirea tatălui său. Atât timp cât reclamantul nu este decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti, păstrează dreptul de a menţine legături personale cu fiica sa. Pe de altă parte, şi minora are dreptul şi interesul de a menţine legături personale cu tatăl său, deoarece numai astfel între părţi se poate dezvolta o viaţă de familie, cu consecinţa dezvoltării unei personalităţi echilibrate emoţional şi afectiv. Dezvoltarea unei vieţi de familie de către minoră şi tatăl său presupune ca aceştia să se bucure cât mai mult timp posibil unul de prezenţa celuilalt. Instanţa trebuie să stabilească programul de relaţii personale de maniera în care acesta să fie în interesul superior al minorei. Deşi interesul superior al minorei este de a dezvolta o viaţă de familie cu tatăl său, acesta trebuie să manifeste faţă de minoră şi de familia acesteia, ce o include mai ales pe pârâtă, înţelegere şi toleranţă şi să aibă cel puţin un comportament civilizat, care să excludă şi aprecierile negative. De cealaltă parte, pârâta trebuie să manifeste cooperare şi să cultive minorei dragostea şi ataşamentul faţă de tatăl său.

Pentru stabilirea corectă a stării de fapt şi determinarea programului de relaţii personale, instanţa trebuie să ţină seama de actele medicale ce atestă tulburările emoţionale ale minorei, determinate de comportamentul violent al reclamantului (scrisoarea medicală, care, după ce atestă tulburări emoţionale reactive la mediul abuziv patern, recomandă control lunar în cabinet de psihiatrie pediatrică, evitarea factorilor stresanţi şi a traumelor psihice; înscrisul ce prezintă evaluarea din partea psihologului de la şcoala pe care o frecventează minora, act ce atestă, de asemenea, că atunci când vorbeşte despre problemele pe care le are cu tatăl ei, minora plânge, este tristă, o sperie gândul că ar trebui să stea cu el şi îi este frică de el, deoarece este agresiv), de declaraţia minorei, coroborată cu planul de servicii de care aceasta beneficiază, din care rezultă că se impunea o evaluare psihologică a minorei şi a ambilor părinţi, iar, dacă este cazul, chiar o evaluare psihiatrică a acestora. Ignorarea actelor medicale şi stabilirea în consecinţă a unui program larg şi definitiv, în condiţiile în care minora locuieşte de la naştere numai cu mama sa, de care este ataşată, iar reclamantul lucrează în Italia şi menţine legături cu minora numai prin corespondenţă şi convorbiri telefonice, demonstrează că instanţele nu au analizat corespunzător interesul minorei şi, deşi au audiat-o pe aceasta, opinia ei nu a prezentat nicio relevanţă în pronunţarea soluţiilor. Trebuia avută în vedere, de asemenea, aplicarea dispoziţiilor Convenţiei asupra relaţiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 17 iulie 2003, ratificată de România prin Legea nr. 87/2007, în special art. 7, ce impune autorităţilor judiciare luarea măsurilor adecvate în stabilirea programului de relaţii personale (C.A. Timişoara, s. civ., dec. nr. 984/2008, portal.just.ro).

Legislaţie conexă:

Art. 30 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
(1) Copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi.
(2) Părinţii au obligaţia să asigure copilului, de o manieră corespunzătoare capacităţilor în continuă dezvoltare ale copilului, orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute în prezenta lege.
(3) Părinţii copilului au dreptul să primească informaţiile şi asistenţa de specialitate necesare în vederea îngrijirii, creşterii şi educării acestuia.

Art. 33 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi

Citește mai mult

promovarea drepturilor copilului
Copilul nu poate fi separat de părinţii săi sau de unul dintre ei, împotriva voinţei acestora, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.