Art. 311 Noul cod civil Schimbarea numelui de familie Drepturile şi îndatoririle personale ale soţilor

Buna ziua, eu și familia mea locuim in Londra. Numele nostru de familie este Pufu și este asociat cu Puff care prin traducere înseamnă homosexual.
(slang a male homosexual)
Noi și copilul nostru trecem prin situații jenante când trebuie sa ne introducem. Din acest motiv am ales sa ne schimbam numele de familie cu unul străin.
Am depus dosarul complet pentru schimbate de nume in România , însă de la Bacău nu vor sa ne aprobe pe motiv ca nu se accepta nume de familie străin.
Și tot aceeași personă a spus ca trebuie sa obținem o declarație de la o persoana cu același nume de familie pe care noi vrem sa îl avem!!!

Când cei doi soți adopta un anumit nume de familie după căsătorie se poate opune cineva?

Buna ziua am o antrebare si sper ca cineva poate sa ami dea un raspuns am fost casatorita si am divortat am ramas pe numele dobandit prin casatorie fostul sot fiind deacord acum dupa 13 ani ma ameninta ca ma va obliga sa ami schimb numele poate sa faca asa ceva cand sentinta de divort e definitiva si irevocabila?va multumesc anticipat .

1. Numele persoanei fizice reprezintă acel atribut de identificare a persoanei fizice care „constă în dreptul omului de a fi individualizat, în familie şi societate, prin cuvintele stabilite, în condiţiile legii, cu această semnificaţie" (Gh. Beleiu, Drept civil. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. Casa de editură şi presă „Şansa" S.R.L., Bucureşti, 1994, p. 316). Prin urmare, prin nume putem înţelege cuvintele sau totalitatea cuvintelor cu ajutorul cărora se individualizează persoana fizică (E. Lupan, D.A. Popescu, Drept civil. Persoana fizică, Ed. Lumina Lex,

Citește mai mult

Bucureşti, 1993, p. 99).

2. Reglementarea legală a numelui o găsim în art. 82-85 NCC. Conform art. 83 NCC, numele cuprinde numele de familie şi prenumele.

3. Conţinutul dreptului la nume cuprinde următoarele drepturi: dreptul titularului de a purta numele, adică dreptul de folosinţă a numelui; dreptul de a cere îndreptarea, rectificarea erorilor, a greşelilor de scriere a numelui strecurate în actele care cuprind numele (acte de stare civilă sau acte de identificare); dreptul de a se opune la folosirea fără drept a numelui de altă persoană (Gh. Beleiu p. 316; E. Lupan, D.A. Popescu p. 99).

4. Conform literaturii de specialitate, numele se caracterizează prin: opozabilitate erga omnes (dreptul la nume este opozabil tuturor, având caracter absolut); inalienabilitate (persoana fizică nu poate să renunţe la numele său, nu îl poate vinde sau dona, adică dispune de el prin acte juridice); imprescriptibilitate (numele nu se pierde prin neutilizarea lui, respectiv oricât s-ar folosi, el nu se poate dobândi prin utilizare îndelungată), personalitate (numele este strâns legat de persoana omului, el nu se poate exercita decât personal, nefiind posibilă reprezentarea); universalitate (toţi oamenii au dreptul la nume); legalitate (condiţiile de dobândire, de modificare sau de schimbare a numelui se stabilesc numai prin lege); unitate (deşi este alcătuit din numele de familie şi prenume, aceste elemente împreună individualizează aceeaşi persoană fizică) (Gh. Beleiu p. 316; E. Lupan, D.A. Popescu p. 99).

5. Numele persoanei este cârmuit de legea sa naţională. Cu toate acestea, stabilirea numelui copilului la naştere este cârmuită, la alegere, fie de legea statului a cărui cetăţenie comună o au atât părinţii, cât şi copilul, fie de legea statului unde copilul s-a născut şi locuieşte la naştere.

6. în sarcina soţilor norma analizată instituie obligaţia purtării numelui declarat la încheierea căsătoriei. Textul trebuie coroborat cu prevederile art. 282 NCC, potrivit căruia, în privinţa numelui, soţii au următoarele posibilităţi: a) fiecare poate să-şi păstreze numele avut anterior căsătoriei; b) ambii pot purta ca nume comun numele lor reunite; c) ambii pot purta ca nume comun numele unuia dintre soţi; d) un soţ poate să-şi păstreze numele avut anterior căsătoriei, iar celălalt să poate numele lor reunite. Această opţiune a soţilor poate avea motivaţii de ordin personal legate de prestigiul pe care unul dintre soţi l-a dobândit într-un anumit domeniu de activitate şi dorinţa lor de a consfinţi comuniunea creată prin căsătorie şi prin purtarea unui nume comun (I.C. Dumitrescu, Un aspect privind reglementarea alegerii numelui de familie de către soţi, în Dreptul nr. 10/2004, p. 132-135).

7. Dacă unul dintre soţi ia numele celuilalt sau unul sau ambii soţi îşi reunesc numele, care astfel format constituie nume comun în căsătorie, în cazul decesului soţului al cărui nume a fost luat sau în cazul divorţului, dacă soţii păstrează numele dobândit prin căsătorie, acest nume poate deveni nume comun într-o nouă căsătorie.

8. Variantele oferite de lege în privinţa numelui pe care soţii îl vor putea purta în timpul căsătoriei au caracter limitativ, nefiind permise alte posibilităţi.

9. Numele pe care soţii doresc să-l poarte după căsătorie trebuie declarat delegatului de stare civilă până în momentul încheierii căsătoriei. în caz contrar, se consideră că viitorii soţi au înţeles să-şi păstreze fiecare numele dobândit anterior căsătoriei.

10. Numele, ca mijloc de identificare personală şi de apartenenţă la o familie, priveşte viaţa privată şi de familie a persoanei, care se impune a fi respectată, din perspectiva art. 8 din Convenţia europeană.

11. Dacă soţii au convenit să poarte în timpul căsătoriei un nume comun şi acesta a fost declarat la încheierea căsătoriei, fiind menţionat în declaraţia de căsătorie, unul dintre soţi nu poate cere schimbarea acestui nume pe cale administrativă decât cu consimţământul celuilalt soţ.

12. Schimbarea numelui pe cale administrativă înseamnă înlocuirea numelui de familie cu alt nume de familie, la cerere, prin decizie administrativă. Orice persoană poate solicita, pe baza unei cereri scrise, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativă a numelui. Reglementarea legală o găsim în O.G. nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice (M. Of. nr. 68/2003), aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2003 (M. Of. nr. 510/2003).

13. în sensul O.G. nr. 41/2003, sunt considerate motive temeinice care justifică schimbarea numelui pe cale administrativă următoarele situaţii prevăzute de art. 4 alin. (2) şi (3):

a) când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod; b) când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume; c) când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte; d) când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte, de regulă reunite, şi doreşte schimbarea acestuia;

e) când persoana în cauză poartă un nume de familie de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc; f) când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere; g) când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor; h) când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopţiei, a menţinerii numelui la căsătorie, a stabilirii filiaţiei ori a unor schimbări de nume aprobate anterior pe cale administrativă; i) când soţii au convenit cu ocazia încheierii căsătoriei să poarte numele de familie reunite şi ambii solicită schimbarea acestuia pe cale administrativă, optând pentru numele de familie dobândit la naştere de către unul dintre ei ori să revină fiecare la numele avut anterior căsătoriei; j) când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării naşterii, însă, întrucât nu a sesizat instanţa pentru încuviinţarea purtării numelui de familie al acestuia în timpul vieţii, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă; k) când prenumele purtat este specific sexului opus; I) când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medico-legal din care să rezulte sexul acesteia; m) alte asemenea cazuri temeinic justificate; n) când persoana în cauză a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un alt prenume; o) când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere; p) când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la naştere; r) când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi celălalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere; s) când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredinţaţi spre creştere şi educare, cu consimţământul fostului soţ, dat în formă autentică; ş) când părinţii au divorţat, iar copiii încredinţaţi spre creştere şi educare unuia dintre părinţi, care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei, solicită să poarte numele de familie al acestuia; t) când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopţie; ţ) când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei.

14. Persoana care solicită schimbarea numelui pe cale administrativă trebuie să depună o cerere la serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor, aflat în subordinea consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul ori, acolo unde nu există un asemenea serviciu, la primăria unităţii administrativ-teritoriale de la domiciliul solicitantului. în cazul cetăţeanului român cu domiciliul în străinătate, cererea se depune la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale de la ultimul domiciliu avut în România, iar dacă nu a avut vreodată domiciliul în România, la D.S.C. - Sector 1 [art. 106 alin. (1) din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/2011 (M. Of. nr. 151/2011)]. Cererea se depune personal sau prin împuternicit cu procură specială sau împuternicire avocaţială. Această cerere trebuie redactată în scris, cuprinzând numele, prenumele, domiciliul solicitantului, motivele care justifică formularea cererii de schimbare a numelui, semnătura solicitantului.

15. Cererea de schimbare a numelui se publică, în extras, în Monitorul Oficial al României, Partea a lll-a, prin grija şi pe cheltuiala solicitantului. Prin excepţie, dacă există aprobarea conducătorilor serviciilor publice judeţene, respectiv a conducătorului serviciului public al municipiului Bucureşti, cererea de schimbare a numelui format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod poate fi exceptată de la publicare. Ca atare, pentru a putea interveni exceptarea de la publicare este necesar ca numele care se doreşte a fi schimbat să cuprindă expresii indecente, ridicole ori să fie transformat prin traducere sau în alt mod şi exceptarea să fie aprobată de conducătorii serviciilor publice judeţene (dacă solicitantul locuieşte în orice localitate în afara Bucureştiului), respectiv a conducătorului serviciului public al municipiului Bucureşti D.G.E.P.M. Bucureşti - D.S.C. (dacă solicitantul locuieşte în Bucureşti şi localităţile care administrativ ţin de municipiul Bucureşti).

16. Cererea de schimbare pe cale administrativă a numelui trebuie să fie însoţită de următoarele acte: a) copii legalizate de pe certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui; b) un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a lll-a, în care a fost publicat extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an; c) consimţământul, dat în formă autentică, al celuilalt soţ, în cazul schimbării numelui de familie comun purtat în timpul căsătoriei; d) copie de pe decizia de aprobare a instanţei de tutelă, în cazurile de schimbare a numelui minorilor sau persoanelor puse sub interdicţie; e) cazierul judiciar şi cazierul fiscal al solicitantului; f) orice alte acte pe care solicitantul le consideră necesare pentru motivarea cererii sale.

17. Obligatoriu, în cazul schimbării pe cale administrativă de către un soţ a numelui comun dobândit prin căsătorie, este necesar consimţământul celuilalt soţ. Conform O.G. nr. 41/2003, consimţământul trebuie exprimat în formă autentică. Lipsa consimţământului constituie un fine de neprimire. Ca atare, atunci când cererea nu este însoţită de consimţământul celuilalt soţ sau aceasta nu îndeplineşte cerinţele de formă ad validitatem (forma autentică), cererea de schimbare a numelui pe cale administrativă se va respinge.

18. Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 41/2003, „schimbarea numelui de familie al unuia dintre soţi nu are efect asupra numelui de familie al celuilalt soţ".

19. Orice persoană interesată poate face opoziţie la cererea de schimbare a numelui, cu excepţia situaţiei în care schimbarea numelui se cere pe considerentul că numele este format din expresii indecente, ridicole sau este transformat prin traducere sau în alt mod, în termen de 30 de zile de la publicarea extrasului din cererea de schimbare a numelui în Monitorul Oficial al României, Partea a lll-a. Opoziţia se face în scris, se motivează şi se depune la serviciul public în a cărui rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul persoana care solicită schimbarea numelui pe cale administrativă.

20. Cererea de schimbare a numelui, împreună cu toate actele anexă şi, dacă este cazul, cu opoziţiile, se trimite spre soluţionare de către serviciul public local către serviciul public judeţean (S.P.C.J.E.P.), respectiv al municipiului Bucureşti (D.G.E.P.M. Bucureşti - D.S.C.). Serviciul public judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, verifică dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de O.G. nr. 41/2003 şi, după analizarea temeiniciei cererii, precum şi a opoziţiilor făcute, propune, motivat, preşedintelui consiliului judeţean, respectiv primarului general al municipiului Bucureşti, emiterea dispoziţiei de admitere sau de respingere a cererii de schimbare a numelui, în termen de 60 de zile de la primirea cererii.

21. Dispoziţia prin care s-a admis schimbarea numelui se trimite,în copie, serviciului public la care a fost înregistrată cererea. Serviciul public încunoştinţează de îndată solicitantul, iar după depunerea de către acesta a actelor şi dovezilor solicitate (conform art. 107 alin. (2) din Metodologie, după înştiinţarea persoanei care a solicitat schimbarea numelui privind emiterea dispoziţiei de aprobare a cererii, acesteia i se solicită: a) certificatele de naştere, de căsătorie, precum şi cele de naştere ale copiilor minori, în original; b) dovada achitării taxei de schimbare a numelui; c) cereri individuale prin care se solicită certificatele de stare civilă, potrivit schimbării de nume obţinute prin dispoziţie], îi eliberează o copie de pe dispoziţia de admitere a schimbării numelui. Dacă în termen de 90 de zile de la data luării la cunoştinţă cel în cauză nu depune dovada de plată a taxei extrajudiciare de timbru, serviciul public restituie organului emitent copia de pe dispoziţia de admitere a schimbării numelui. Cererea prin care se solicită schimbarea numelui pentru considerentul că acesta conţine expresii indecente, ridicole sau este transformat prin traducere sau în alt mod este scutită de plata taxei extrajudiciare de timbru. Scutirea de plata taxei extrajudiciare de timbru se menţionează în dispoziţia de schimbare a numelui.

22. Schimbarea numelui se înscrie, prin menţiune, pe marginea actului de naştere, precum şi a celui de căsătorie, atunci când este cazul. în acest scop serviciul public la care s-a înregistrat cererea trimite, din oficiu, serviciilor publice care au în evidenţă actele de stare civilă câte o copie de pe dispoziţia de schimbare a numelui.

23. Dispoziţia de schimbare a numelui produce efecte juridice de la data înscrierii menţiunii corespunzătoare pe marginea actului de naştere. De la această dată solicitantul va purta numai numele dobândit prin dispoziţia de schimbare a numelui.

24. Dovada schimbării numelui se face cu dispoziţia de admitere a schimbării numelui sau cu certificatul eliberat de serviciul public, pe baza dispoziţiei de admitere a schimbării numelui.

25. Dispoziţia de respingere a cererii de schimbare a numelui se comunică solicitantului de către serviciul public judeţean sau, după caz, al municipiului Bucureşti, în termen de 10 zile de la emiterea sa.

26. Dispoziţia de respingere poate fi contestată în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, la alegerea contestatorului, fie la tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul titularul contestaţiei, fie la tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are sediul emitentul actului atacat (a se vedea D.C. Dragoş, Legea contenciosului administrativ: comentarii şi explicaţii, ed. a ll-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009, p. 254-271).

27. Persoana căreia i s-a respins cererea de schimbare a numelui poate face o nouă cerere, dacă în susţinerea acesteia au intervenit motive noi. Dacă cererea de schimbare a numelui a fost respinsă ca urmare a admiterii unei opoziţii, se poate face o nouă cerere, în cazul în care se solicită acelaşi nume, numai după încetarea cauzelor care au determinat admiterea opoziţiei.

28. Norma este de imediată aplicare, indiferent de data încheierii căsătoriei, potrivit art. 27 din Legea nr. 71/2011.