Art. 312 Noul cod civil Regimurile matrimoniale Dispoziţii comune Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
| Comentarii |
|
CAPITOLUL VI
Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Art. 312
Regimurile matrimoniale
(1) Viitorii soţi pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, separaţia de bunuri sau comunitatea convenţională.
(2) Indiferent de regimul matrimonial ales, nu se poate deroga de la dispoziţiile prezentei secţiuni, dacă prin lege nu se prevede altfel.
| ← Art. 311 Noul cod civil Schimbarea numelui de familie... | Art. 313 Noul cod civil Efectele regimului matrimonial... → |
|---|
- fiecare dintre soţi poate face singur, fără acordul celuilalt soţ, depozite bancare, precum şi orice alte operaţiuni în legătură cu acestea;
- fiecare soţ poate să îi ceară celuilalt să îl informeze cu privire la bunurile, veniturile şi datoriile sale, iar în caz de refuz nejustificat se poate adresa instanţei de tutelă;
- soţii sunt obligaţi să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la suportarea cheltuielilor căsătoriei. Prin convenţie matrimonială se poate stabili altfel, dar nu este posibil ca doar
Citește mai mult
unul dintre soţi să contribuie exclusiv la suportarea cheltuielilor căsătoriei;- munca oricăruia dintre soţi în gospodărie şi pentru creşterea copiilor reprezintă o contribuţie la cheltuielile căsătoriei;
- fiecare soţ este liber să exercite o profesie şi să dispună, în condiţiile legii, de veniturile încasate, cu respectarea obligaţiilor ce îi revin privind cheltuielile căsătoriei;
- soţul care a participat efectiv la activitatea profesională a celuilalt soţ poate obţine o compensaţie, în măsura îmbogăţirii acestuia din urmă, dacă participarea sa a depăşit limitele obligaţiei de sprijin material şi ale obligaţiei de a contribui la cheltuielile căsătoriei.
Citește mai mult
Bucureşti, 2005, p. 46; I.P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, ed. a 7-a, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2002, p. 51; P. Vasilescu, Regimuri matrimoniale. Partea generală, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2003, p. 18; C.M. Crăciunescu, Regimuri matrimoniale, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2000, p. 39).2. Noul Cod civil consacră principiul libertăţii convenţiilor matrimoniale. Acest principiu a existat şi în Codul civil de ia 1864, nemaifiind introdus în Codul familiei, act ce a instituit un sistem unic, legal, imperativ, imutabil, şi anume regimul comunităţii legale de bunuri [Tr. lonaşcu, Modificările aduse Codului civil de principiul constituţional al legalităţii sexelor, în J.N. nr. 2/1950, p. 268). Codul civil de la 1864 consacra regimul separaţiei de bunuri ca regim matrimonial legal (art. 1283). în afara acestui regim matrimonial legal. Codul civil de la 1864 cunoştea şi regimul matrimonial convenţional, regimul dotai (art. 1233-1282). Regimul de drept comun, adică cel legal, al separaţiei de bunuri, devenea aplicabil numai în lipsa unei convenţii matrimoniale.
3. Conform normei, viitorii soţi pot alege între mai multe regimuri matrimoniale, şi anume: comunitatea legală, separaţia de bunuri sau comunitatea convenţională. Alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunităţii legale se face prin încheierea unei convenţii matrimoniale. Viitorii soţi pot opta însă numai între regimurile matrimoniale expres reglementate, fără a putea îmbina dispoziţii specifice unui anumit regim matrimonial cu cele specifice altui regim matrimonial. Aşadar, norma consacră o libertate limitată a soţilor în alegerea regimului matrimonial, consacrând opţiunea acestora doar pentru trei tipuri de regimuri matrimoniale.
4. Oricare ar fi regimul matrimonial ales, este necesară respectarea reglementărilor de bază, comune tuturor tipurilor de regimuri matrimoniale. Aceste reguli de bază formează aşa-numitul statut imperativ de bază (A. Colomer, Droit civil. Regimes matrimonioux, Paris, Litec, 2000, p. 168) sau statut imperativ (A.A. Banciu p. 20) ori regim primar imperativ (B. Vareille, Le regime primaire, în Droit patrimonial de la familie, Dalloz, Paris, 1998, p. 7; P. Vasilescu p. 33), care este o parte a structurii regimului matrimonial, fără însă a se identifica cu acesta.
5. Regimul primare ste reglementat în art. 312-338 NCC. El se referă la efectele regimului matrimonial, opozabilitatea lui, mandatul convenţional şi judiciar dintre soţi, actele de dispoziţie care pun în pericol grav interesele familiei, independenţa patrimonială a soţilor, dreptul soţilor la informare, la încetarea, schimbarea sau lichidarea regimului matrimonial, la locuinţa familiei şi cheltuielile căsătoriei.
6. Statutul primar cuprinde regulile elementare care se aplică în cadrul raporturilor patrimoniale dintre soţi, precum şi celor existente între soţi şi terţi. Ele reglementează doar cu caracter general, principial raporturile patrimoniale dintre soţi [A.A. Banciu p. 20).
7. Statutul primar are caracter imperativ, „întrucât se aplică în mod obligatoriu tuturor soţilor ca simplu efect al căsătoriei şi de la el nu se poate deroga pe calea convenţiilor matrimoniale" (o se vedea C.M. Crâciunescu p. 22). Dat fiind faptul că aceste reguli elementare reprezintă în fapt „un set de norme imperative şi esenţiale, norme de aplicare imediată, indiferent de regimul matrimonial concret al soţilor" (P. Vasilescu p. 34), aceste norme se impun cu forţă obligatorie, trebuind respectate întocmai, fără a se admite vreo derogare de la ele prin voinţa părţilor.
8. Regimul primar imperativ este comun tuturor regimurilor matrimoniale, neputând fi considerat ca un tip de regim matrimonial. El reprezintă baza regimurilor matrimoniale.
9. Orice derogare de natură convenţională de la regimul primar imperativ este lovită de nulitatea absolută (P. Vasilescu p. 34).
10. Indiferent de data încheierii căsătoriei, potrivit art. 27 din Legea nr. 71/2011, relaţiile patrimoniale dintre soţi sunt guvernate de dispoziţiile noului Cod civil, de la data intrării sale în vigoare. Ca atare, în privinţa relaţiilor patrimoniale, legea nouă este de imediată aplicare.
11. Legea aplicabilă regimului matrimonial este legea aleasă de soţi. Ei pot opta între:
a) legea statului pe teritoriul căruia unul dintre ei îşi are reşedinţa obişnuită la data alegerii;
b) legea statului a cărui cetăţenie o are oricare dintre ei la data alegerii; c) legea statului unde îşi stabilesc prima reşedinţă obişnuită comună după celebrarea căsătoriei.
12. Legea aplicabilă regimului matrimonial se stabileşte de soţi printr-o convenţie încheiată fieînainte de celebrarea căsătoriei, fie la momentul încheierii căsătoriei, fieîn timpul căsătoriei. Condiţiile de formă ale convenţiei de alegere a legii aplicabile sunt cele prevăzute fie de legea aleasă pentru a guverna regimul matrimonial, fie de legea locului încheierii convenţiei de alegere. în toate cazurile, alegerea legii aplicabile trebuie să fie expresă şi constatată printr-un înscris semnat şi datat de soţi sau să rezulte în mod neîndoielnic din clauzele unei convenţii matrimoniale. Când legea română este aplicabilă, trebuie respectate exigenţele de formă stabilite de aceasta pentru validitatea convenţiei matrimoniale.
13. Soţii pot alege oricând o altă lege aplicabilă regimului matrimonial, cu respectarea condiţiilor mai sus amintite. Legea nouă produce efecte numai pentru viitor, dacă soţii nu au dispus altfel, şi nu poate prejudicia, în niciun caz, drepturile terţilor.
14. Dacă soţii nu au ales legea aplicabilă regimului lor matrimonial, acesta este supus legii aplicabile efectelor generale ale căsătoriei.
15. Legea aplicabilă regimului matrimonial reglementează: a) condiţiile de validitate ale convenţiei privind alegerea legii aplicabile, cu excepţia capacităţii; b) admisibilitatea şi condiţiile de validitate ale convenţiei matrimoniale, cu excepţia capacităţii; c) limitele alegerii regimului matrimonial; d) posibilitatea schimbării regimului matrimonial şi efectele acestei schimbări; e) conţinutul patrimoniului fiecăruia dintre soţi, drepturile soţilor asupra bunurilor, precum şi regimul datoriilor soţilor; f) încetarea şi lichidarea regimului matrimonial, precum şi regulile privind împărţeala bunurilor comune.
Soţii şi viitorii soţi au posibilitatea legală de a opta pentru unul dintre următoarele regimuri matrimoniale:
– comunitatea legală
– comunitatea convenţională
– separaţia de bunuri, fără a putea combina dispoziţiile aplicate mai multor regimuri matrimoniale sau să creeze reguli noi.
Această opţiune va putea fi făcută sub forma încheierii unei convenţii matrimoniale în formă autentică
Citește mai mult
notarială.Convenţia matrimonială este actul juridic prin care viitorii soţi îşi stabilesc, prin acord, regimul matrimonial sau soţii stabilesc sau modifică, în timpul căsătoriei, regimul matrimonial iniţial. Regimul matrimonial se poate alege înainte sau după încheierea căsătoriei, in trei momente:
– înainte de căsătorie, prin întocmirea declaraţiei de căsătorie, în condiţiile art. 281 noul cod civil.
– înainte de căsătorie, prin încheierea unei convenţii matrimoniale în formă autentică notarială;
– după încheierea căsătoriei, prin încheierea unei convenţii matrimoniale în formă autentică notarială.
Alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunităţii legale se poate face numai printr-un act autentic notarial.
Aceste dispoziţii legale, care desemnează reguli de bază imperative, adică ansamblul normelor juridice aplicabile raporturilor patrimoniale dintre soţi, precum şi raporturilor dintre soţi şi terţi, oricare ar fi regimul matrimonial concret aplicabil în timpul căsătoriei.
Împrejurarea că nu se poate deroga de la aceste norme obligatorii rezultă din art. 312 alin. (2): „Indiferent de regimul
matrimonial ales, nu se poate deroga de la dispoziţiile prezentei secţiuni, dacă prin lege nu se prevede altfel”.
Aceste reguli sunt imperative, adică se aplică în mod obligatoriu, normele juridice fiind de ordine publică, şi se referă la:
– locuinţa familiei;
– independenţa patrimonială a soţilor;
– mandatul convenţional;
– mandatul judiciar;
– actele de dispoziţie care pun în pericol grav interesele familiei;
– dreptul la informare;
– încetarea regimului matrimonial;
– lichidarea regimului matrimonial;
– locuinţa familiei;
– cheltuielile căsătoriei;
– alegerea regimului matrimonial.