Art. 315 Noul cod civil Mandatul judiciar Dispoziţii comune Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
| Comentarii |
|
CAPITOLUL VI
Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Art. 315
Mandatul judiciar
(1) În cazul în care unul dintre soţi se află în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa, celălalt soţ poate cere instanţei de tutelă încuviinţarea de a-l reprezenta pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial. Prin hotărârea pronunţată se stabilesc condiţiile, limitele şi perioada de valabilitate a acestui mandat.
(2) În afara altor cazuri prevăzute de lege, mandatul încetează atunci când soţul reprezentat nu se mai află în situaţia prevăzută la alin. (1) sau când este numit un tutore ori, după caz, un curator.
(3) Dispoziţiile art. 346 şi 347 sunt aplicabile în mod corespunzător.
| ← Art. 314 Noul cod civil Mandatul convenţional Dispoziţii... | Art. 316 Noul cod civil Actele de dispoziţie care pun în... → |
|---|
Legislaţie conexă: art. 346, art. 347 şi art. 2016 NCC.
1. Ori de câte ori unul dintre soţi se află în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa, deci în neputinţa de a-şi exprima personal consimţământul alături de celălalt soţ sau în neputinţa de a da mandat convenţional celuilalt soţ (este
Citește mai mult
vorba de situaţii care impun instituirea tutelei sau a curatelei), celălalt soţ poate cere instanţei de tutelă încuviinţarea de a-l reprezenta pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial. Suntem astfel în prezenţa unui mandat judiciar, acordat de instanţa de judecată.2. Competenţa aparţine instanţei de tutelă (judecătoria) în a cărei rază teritorială se află domiciliul soţilor/al soţului care formulează cererea.
3. Cauzele care determină acordarea mandatului judiciar pot fi fizice (spre exemplu, soţul suferă de alienaţie sau debilitate mintală, necesitând punere sub interdicţie, este în stare de inconştienţă datorită bolii, unui accident; din cauza bolii sau a unei infirmităţi fizice, soţul, deşi capabil, nu poate, personal, să-şi administreze bunurile sau să-şi apere interesele în condiţii corespunzătoare şi, din motive temeinice, nu-şi poate numi un reprezentant sau un administrator) sau sociale (bunăoară, din cauza bătrâneţii, soţul, deşi capabil, nu poate, personal, să-şi administreze bunurile sau să-şi apere interesele în condiţii corespunzătoare şi, din motive temeinice, nu-şi poate numi un reprezentant sau un administrator; soţul obligat fiind să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar sau un administrator general; soţul a dispărut, fără a se avea informaţii despre acesta şi nu a lăsat un mandatar sau un administrator general).
4. La baza puterii de reprezentare stă hotărârea judecătorească prin care se stabilesc condiţiile, limitele şi perioada de valabilitate a acestui mandat, care este limitată în timp, şi nu perpetuă. Prin urmare, instanţa de judecată sesizată va stabili ce fel de acte poate încheia soţul titular al sesizării, în ce condiţii poate încheia aceste acte, pe ce perioadă, neputând stabili generic dreptul unui soţ de a-l reprezenta pe celălalt soţ, deoarece aceasta ar putea duce la modificarea regimului matrimonial. Instanţa nu poate acorda, aşadar, soţului reclamant un mandat cu caracter general, fără stabilirea limitelor în care poate exercita singur drepturile sau fără indicarea duratei mandatului.
5. în doctrină s-a pus problema situaţiei juridice a actelor care se impun a fi încheiate în intervalul de timp procedural până când ar fi posibilă acordarea mandatului judiciar,
acte ce nu pot fi amânate din cauza unor prejudicii importante ce s-ar putea produce în acest interval. Cu alte cuvinte, s-a pus problema de a şti dacă asemenea acte vor putea fi încheiate de soţul încă neîmputernicit de instanţă ca mandatar, în special atunci când este vorba de acte de administrare pentru care soţii, prin convenţie matrimonială, au stabilit că ele se vor putea încheia numai cu acordul comun al ambilor soţi. Răspunsul dat de doctrină, întemeiat pe motive de echitate, a fost unul afirmativ, apreciindu-se că, dacă soţul prezent şi diligent ar putea face dovada iminenţei producerii unui prejudiciu grav în intervalul de până la învestirea sa ca mandatar judiciar, drept ar fi ca instanţa de tutelă să ratifice ulterior actul încheiat în condiţiile arătate (A.A. Banciu p. 64).
6. Reprezentarea poate avea loc la încheierea de acte juridice privitoare la bunurile comune, la cele proprietate pe cote-părţi a soţilor sau la bunurile proprii ale soţului reprezentat.
7. Reprezentarea poate avea caracter general (când soţul reprezentant poate face orice fel de acte juridice, exceptând cele pentru care în mod expres se prevede consimţământul ambilor soţi) sau caracter special (când soţul reprezentant este abilitat să încheie numai un anumit act juridic).
8. în cazul bunurilor proprii ale soţului reprezentat, soţul mandatar acţionează în temeiul mandatului în numele şi pe seama mandantului. în cazul bunurilor proprietate pe cote-părţi sau proprietate devălmaşă a soţilor, soţul mandatar acţionează atât în nume propriu, cât şi în numele şi pe seama mandantului.
9. Pornind de la prevederile art. 2016 NCC, considerăm că nu pot fi încheiate prin reprezentare actele de înstrăinare sau de grevare cu drepturi reale având ca obiect bunuri comune, pentru care la art. 346 alin. (1) NCC se prevede acordul expres al ambilor soţi, cu excepţia darurilor obişnuite şi a bunurilor mobile a căror înstrăinare nu este supusă condiţiilor de publicitate, de care un soţ poate dispune singur prin acte cu titlu oneros. Dacă însă prin înstrăinarea de către un soţ fără consimţământul celuilalt soţ a unui bun mobil nesupus formalităţilor de publicitate s-a adus atingere intereselor legate de comunitatea de bunuri, soţul prejudiciat poate pretinde de la soţul contractant daune-interese. Dreptul dobândit de terţ asupra bunului mobil se menţine dacă terţul este de bună-credinţă, în sensul că nu a cunoscut lipsa consimţământului şi nici nu a putut cunoaşte aceasta cu toată diligenţa depusă pentru a se informa cu privire la natura bunului. în cazul terţului de rea-credinţă (care a cunoscut că prin actul încheiat sunt prejudiciate interesele legate de comunitatea de bunuri) actul este lovit de nulitate relativă, conform art. 347 NCC.
10. Norma alin. (1) este aplicabilă şi în cazul căsătoriilor încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil, dacă imposibilitatea unuia dintre soţi de a-şi manifesta voinţa intervine sau se menţine şi după intrarea în vigoare a noului Cod civil.
11. Mandatul judiciar durează în timp atât cât se menţine situaţia care împiedică pe unul dintre soţi să-şi exprime consimţământul ori până la numirea unui tutore sau a unui curator, după caz, adică până la luarea unei măsuri de ocrotire.
Dispoziţiile art. 315 alin. (1) din Codul civil sunt aplicabile şi în cazul căsătoriilor încheiate înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, dacă imposibilitatea unuia dintre soţi de a-şi manifesta voinţa intervine sau se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului civil.