Art. 307 Noul cod civil Reglementarea raporturilor personale dintre soţi Drepturile şi îndatoririle personale ale soţilor
| Comentarii |
|
CAPITOLUL V
Drepturile şi îndatoririle personale ale soţilor
Drepturile şi îndatoririle personale ale soţilor
Art. 307
Reglementarea raporturilor personale dintre soţi
Dispoziţiile prezentului capitol se aplică raporturilor personale dintre soţi, oricare ar fi regimul lor matrimonial.
| ← Art. 306 Noul cod civil Opozabilitatea hotărârii... | Art. 308 Noul cod civil Luarea deciziilor de către soţi... → |
|---|
Drepturile şi obligaţiile personale ale soţilor erau reglementate de art. 2 şi secţiunea I din Capitolul III al Titlului I din Codul familiei (art. 25-28), iar în prezent sediul reglementării îl constituie Capitolul V din Titlului II al Cărţii a II-a din Codul civil (art. 307-311).
În primul rând,
Citește mai mult
spre deosebire de Codul familiei, care reglementa expres numai obligaţia reciprocă a soţilor de a-şi acorda sprijin moral (art. 2) şi problema numelui soţilor (art. 28), celelalte obligaţii, precum obligaţia de fidelitate, îndatoririle conjugale, obligaţia de a locui împreună fiind deduse din analiza altor norme juridice, unele extrinseci Codului familiei, Codul civil reglementează o paletă mai largă de obligaţii, precum: obligaţia de respect reciproc, obligaţia de fidelitate, obligaţia de sprijin moral, obligaţia de a locui împreună (art. 309), precum şi obligaţia de a purta numele declarat la încheierea căsătoriei (art. 311). Totodată, art. 310 consacră independenţa personală a soţilor în ceea ce priveşte corespondenţa, relaţiile sociale şi alegerea profesiei.În al doilea rând, relaţiile personale dintre soţi sunt guvernate de principiul egalităţii în drepturi a bărbatului cu femeia. Astfel, potrivit art. 258 C. civ., familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora, iar potrivit art. 308 C. civ. (având corespondent în art. 26 C. fam.), soţii hotărăsc de comun acord în tot ce priveşte căsătoria, lată de ce obligaţiile care intră în conţinutul raporturilor personale dintre soţi au un caracter reciproc: fiecare soţ are aceleaşi drepturi şi aceleaşi obligaţii faţă de celălalt soţ.
În sfârşit, în cazul în care nu se înţeleg, legea nu prevede posibilitatea unuia dintre soţi de a se adresa instanţei judecătoreşti pentru a decide cu privire la neînţelegerea dintre ei, astfel cum pot face în privinţa dezacordului referitor la exerciţiul drepturilor şi îndatoririlor părinteşti, potrivit art. 31 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi art. 486 C. civ. Această „lacună" de reglementare trebuie privită în raport cu art. 21 din Constituţie, care prevede că accesul la justiţie nu poate fi îngrădit. într-adevăr, în cazul în care unul dintre soţi nu-şi îndeplineşte obligaţiile cu caracter personal care-i revin în timpul căsătoriei, se poate cere instanţei judecătoreşti să pronunţe desfacerea căsătoriei prin divorţ. Astfel, divorţul este sancţiunea specifică sau, în anumite cazuri, remediul atunci când soţii nu îşi îndeplinesc obligaţiile personale şi, din acest motiv, raporturile dintre ei nu mai pot continua.
2. Reglementările legale privitoare la drepturile şi îndatoririle soţilor, la luarea deciziilor de către aceştia, la independenţa lor sunt aplicabile identic soţilor, indiferent de regimul matrimonial ales. Cu alte cuvinte, soţii vor avea aceleaşi drepturi şi aceleaşi îndatoriri fie că au optat pentru regimul comunităţii legale, fie că au ales regimul comunităţii convenţionale sau pe cel al separaţiei de bunuri.
3. Potrivit
Citește mai mult
art. 2589 NCC, relaţiile personale dintre soţi sunt supuse legii reşedinţei obişnuite comune a soţilor, iar în lipsă, legii cetăţeniei comune a soţilor. în cazul în care aceştia au cetăţenii diferite, se aplică legea statului pe al cărui teritoriu s-a celebrat căsătoria.4. Indiferent de data încheierii căsătoriei, potrivit art. 27 din Legea nr. 71/2011, relaţiile personale dintre soţi sunt guvernate de dispoziţiile noului Cod civil, de la data intrării sale în vigoare. Ca atare, în privinţa relaţiilor personale, legea nouă este de imediată aplicare.