Art. 316 Noul cod civil Actele de dispoziţie care pun în pericol grav interesele familiei Dispoziţii comune Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
| Comentarii |
|
Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Art. 316
Actele de dispoziţie care pun în pericol grav interesele familiei
(1) În mod excepţional, dacă unul dintre soţi încheie acte juridice prin care pune în pericol grav interesele familiei, celălalt soţ poate cere instanţei de tutelă ca, pentru o durată determinată, dreptul de a dispune de anumite bunuri să poată fi exercitat numai cu consimţământul său expres. Durata acestei măsuri poate fi prelungită, fără însă a se depăşi în total 2 ani. Hotărârea de încuviinţare a măsurii se comunică în vederea efectuării formalităţilor de publicitate imobiliară sau mobiliară, după caz.
(2) Actele încheiate cu nerespectarea hotărârii judecătoreşti sunt anulabile. Dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an, care începe să curgă de la data când soţul vătămat a luat cunoştinţă de existenta actului.
(3) Dispoziţiile art. 346 şi 347 sunt aplicabile în mod corespunzător.
| ← Art. 315 Noul cod civil Mandatul judiciar Dispoziţii comune... | Art. 317 Noul cod civil Independenţa patrimonială a soţilor... → |
|---|
Legislaţie conexă: art. 346 şi art. 347 NCC.
1. Norma instituie o limitare cu caracter judiciar a dreptului de dispoziţie a unuia dintre soţi în cazul în care prin actele încheiate periclitează grav interesele familiei.
2. Măsura este una cu caracter excepţional, ea putând fi dispusă numai atunci când un soţ dovedeşte
Citește mai mult
că celălalt soţ, prin actele încheiate, periclitează interesele familiei.3. Totodată, măsura este una cu caracter provizoriu, limitată în timp, ea durând maxim 2 ani. Durata iniţială poate fi prelungită dacă temeiurile care au stat la baza adoptării măsurii se menţin, fără însă ca durata totală a măsurii să depăşească 2 ani.
4. Măsura încetează fie la împlinirea termenului maxim (chiar dacă împrejurările care au justificat-o nu s-au modificat), fie anterior expirării termenului, dacă împrejurările care au impus adoptarea măsurii s-au modificat, fie la împlinirea termenului iniţial mai mic de 2 ani, dacă nu s-a cerut prelungirea măsurii.
5. Ea se poate aplica oricare ar fi regimul matrimonial ales, deci inclusiv în privinţa bunurilor proprii ale soţului vinovat.
6. însă măsura se impune a fi instituită numai în privinţa dreptului de dispoziţie asupra anumitor bunuri, precis determinate prin hotărârea judecătorească, şi nu a dreptului de dispoziţie asupra oricărui bun.
7. Condiţia instituirii măsurii este aceea ca unul dintre soţi să încheie acte cu privire la bunurile comune, proprietate pe cote-părţi, proprii ale sale sau ale celuilalt soţ, prin care să pună în pericol grav interesele familiei. Gravitatea pericolului este o împrejurare de fapt, care se stabileşte de instanţa de judecată, având în vedere condiţiile materiale şi de viaţă ale soţilor, împrejurările concrete în care s-au încheiat actele păgubitoare ori care conduc la concluzia că se vor încheia în viitor.
8. Interesele familiei sunt în general de natură patrimonială, fără însă a se exclude de plano posibilitatea existenţei unui interes moral (M. Avram, LM. Andrei p. 190).
9. Pe perioada instituirii măsurii actele de dispoziţie vor putea fi efectuate de soţ numai cu consimţământul expres al celuilalt soţ, sub sancţiunea nulităţii relative, care poate fi invocată numai de soţul vătămat, în termen de un an de la data la care acesta a luat cunoştinţă de existenţa actului păgubitor. Termenul de un an este unul special de prescripţie, susceptibil de suspendare, întrerupere, repunere în termen.
10. Competenţa luării măsurii aparţine instanţei de tutelă, care este judecătoria de la domiciliul pârâtului chemat în judecată (soţul care a încheiat acte juridice prin care au fost puse în pericol interesele familiei).
11. Pot fi considerate acte de natură să prejudicieze interesele familiei cele de vânzare a bunurilor mobile nesupuse publicităţii, a darurilor obişnuite în vederea procurării de bani pentru a participa la jocuri de noroc, pentru a face cheltuieli inutile familiei; actele de vânzare a bunurilor imobile ce constituie bun comun al soţilor sau bun propriu al unuia dintre ei în vederea utilizării sumelor de bani pentru cheltuieli extravagante, pentru jocurile de noroc.
12. în ceea ce priveşte actul de înstrăinare păgubitor pentru interesele familiei, acesta rămâne în fiinţă dacă terţul este de bună-credinţă, soţul prejudiciat putând pretinde de la soţul contractant daune-interese. Este de bună-credinţă terţul care nu a cunoscut că prin încheierea actului sunt prejudiciate interesele familiei şi nici nu a putut cunoaşte aceasta cu toată diligenţa depusă pentru a se informa.
13. în cazul terţului de rea-credinţă (care a cunoscut că prin actul încheiat sunt prejudiciate interesele familiei sau care a putut cunoaşte aceasta cu minime diligenţe), actul este lovit de nulitate relativă, conform art. 347 NCC.
14. Norma este aplicabilă şi în cazul căsătoriilor în fiinţă la data intrării în vigoare a noului Cod civil (1 octombrie 2011), dacă actele juridice care pun în pericol grav interesele familiei sunt săvârşite de unul dintre soţi după această dată.
Mandatul convenţional între soţi trebuie să se comunice şi înregistreze în Registrul naţional notarial al regimurilor matri moniale.
Dispoziţiile art. 316 noul cod civil sunt aplicabile şi în cazul căsătoriilor în fiinţă la data intrării în vigoare a Codului civil, dacă actele juridice care pun în pericol grav interesele familiei sunt săvârşite de unul dintre soţi după această dată.
Potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii
Citește mai mult
nr. 287/2009 privind Codul civil:Dispoziţiile art. 316 sunt aplicabile şi în cazul căsătoriilor în fiinţă la data intrării în vigoare a Codului civil, dacă actele juridice care pun în pericol grav interesele familiei sunt săvârşite de unul dintre soţi după această dată.