Art. 36 Noul cod civil Drepturile copilului conceput Capacitatea de folosinţă Capacitatea civilă a persoanei fizice
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Capacitatea civilă a persoanei fizice
SECŢIUNEA 1
Capacitatea de folosinţă
Capacitatea civilă a persoanei fizice
SECŢIUNEA 1
Capacitatea de folosinţă
Art. 36
Drepturile copilului conceput
Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu. Dispoziţiile art. 412 referitoare la timpul legal al concepţiunii sunt aplicabile.
| ← Art. 35 Noul cod civil Durata capacităţii de folosinţă... | Art. 37 Noul cod civil Noţiune Capacitatea de exerciţiu... → |
|---|
1. Timpul legal al concepţiei este o prezumţie mixtă, intermediară, în sensul că nu se poate face nicio dovadă că gestaţia copilului a fost mai mică de 180 de zile sau mai mare de 300 de zile (I.C.C.J., s. civ., dec. nr. 2264/1992, în Lege 4). Totodată, este admisibilă dovada concepţiei copilului ce se situează într-o anumită perioadă sau într-o anumită zi din cele ce alcătuiesc timpul legal cuprins între a trei sute şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii (Trib. jud. Maramureş, dec. civ. nr. 912/1976, în R.R.D. nr. 2/1978, cu notă de P. Anca).
2. Drepturile copilului sunt
Citește mai mult
recunoscute de la concepţie, însă numai dacă se naşte viu. Respingerea cererii în despăgubiri formulate de reprezentanta legală a minorului, pe considerentul că acesta era nenăscut în momentul decesului victimei (tatăl copilului), este nelegală (C.A. Alba lulia, s. pen., dec. nr. 389/2006, www.jurisprudentacedo.com).3. în cazul în care condiţiile de aplicare a contractului de asigurare în caz de deces trebuie să fie evaluate în momentul materializării riscului, determinarea copiilor aflaţi în întreţinere trebuie să se facă în conformitate cu principiile generale de drept şi în special cu cel după care copilul conceput este considerat născut de fiecare dată când este vorba de interesele sale (Civ. Ier, 10 dâc. 1985, D. 1987, 449, note Paire; RTD civ. 1987, 309, obs. Mestre, în Code civil 1994-1995, Ed. Litec, Paris, 1994, p. 211).
Citește mai mult
Principiile dreptului civil, voi. I, Atelierele grafice Socec & Co., SA, Bucureşti, 1926, p. 134).2. Este o capacitate anticipată, deoarece ea se dobândeşte înainte de naştere, respectiv de la concepţie; este o capacitate condiţionată, fiindcă ea se pune în discuţie doar atunci când copilul se naşte viu; şi este limitată, fiindcă ea priveşte doar drepturile copilului, nu şi obligaţiile acestuia (I. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu p. 99).
3. Capacitatea civilă de folosinţă anticipată este recunoscută dacă sunt îndeplinite două condiţii: a) copilul să se nască viu; b) copilul să fie chemat să dobândească anumite drepturi. Faptul naşterii este însă o condiţie necesară, dar nu suficientă, întrucât, pentru recunoaşterea unor drepturi ale copilului conceput, legea română prevede şi cerinţa ca acesta să se nască viu, fără a trebui însă să fie şi viabil. Ca atare, este suficient ca un copil să trăiască doar câteva fracţiuni de timp după naştere pentru ca lui să îi poată fi recunoscute unele drepturi încă din momentul concepţiei. în cazul în care există dubii cu privire la starea în care s-a născut copilul (viu sau mort), se va proceda la o investigare medico-legală complexă a cadavrului acestuia. Cu privire la a doua condiţie, copilul conceput dobândeşte doar drepturi, fără a se pune problema dobândirii sau asumării de obligaţii (I. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu p. 100).
4. în ceea ce priveşte stabilirea momentului concepţiei copilului, în stadiul actual al dezvoltării ştiinţelor medicale şi biologice, determinarea cu certitudine a momentului concepţiei nu este posibilă. în acest cadru, legiuitorul, pornind de la faptul cert al naşterii, care poate fi constatat direct şi poate fi dovedit prin orice mijloc de probă, ţinând seama de momentul naşterii şi de durata sarcinii, a instituit o prezumţie legală, numită prezumţia timpului legal al concepţiei (I. Dogaru, S. Cercel p. 36).
5. în virtutea prezumţiei timpului legal al concepţiei, un copil poate fi conceput într-un interval de 121 de zile, cuprins între durata celei mai lungi sarcini (300 zile) şi a celei mai scurte sarcini (180 de zile). Această prezumţie este utilă doar în cazul concepţiei fireşti, naturale, întrucât, în cazul procreării asistate medical, momentul concepţiei poate fi stabilit. Prezumţia timpului legal al concepţiei prezintă importanţă deosebită pentru stabilirea paternităţii copilului din căsătorie, cât şi a celui din afara căsătoriei.
Art. 412 NCC
Timpul legal al concepţiunii
(1) Intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. El se calculează zi cu zi.
(2) Prin mijloace de probă ştiinţifice se poate face dovada concepţiunii copilului într-o anumită perioadă din intervalul de timp prevăzut la alin. (1) sau chiar în afara acestui interval.
Art. 957 NCC
Capacitatea de a moşteni
(1) O persoană poate moşteni dacă există la momentul deschiderii moştenirii. Dispoziţiile art. 36, 53 şi 208 sunt aplicabile.
(2) Dacă, în cazul morţii
Citește mai mult
mai multor persoane, nu se poate stabili că una a supravieţuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se moşteni una pe alta.Decretul nr. 31/1954: Art. 7. (2) Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune. însă numai dacă el se naşte viu.