Art. 37 Noul cod civil Noţiune Capacitatea de exerciţiu Capacitatea civilă a persoanei fizice
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Capacitatea civilă a persoanei fizice
SECŢIUNEA a 2-a
Capacitatea de exerciţiu
Capacitatea civilă a persoanei fizice
SECŢIUNEA a 2-a
Capacitatea de exerciţiu
Art. 37
Noţiune
Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile.
| ← Art. 36 Noul cod civil Drepturile copilului conceput Capacitatea... | Art. 38 Noul cod civil Începutul capacităţii de exerciţiu... → |
|---|
1. Un contract poate fi încheiat numai între persoane fizice sau juridice care au capacitatea de a contracta. Orice persoană are capacitatea de a contracta dacă legea nu o declară iresponsabilă, înseamnă că incapacităţile nu pot rezulta decât din lege. Ele nu se prezumă, iar dispoziţiile legale referitoare la incapacitatea de a contracta sunt de strictă interpretare. Au capacitatea de a contracta toate persoanele fizice majore care nu sunt puse sub interdicţie din cauza alienaţiei sau debilităţii mintale. Aceste persoane au capacitate deplină de exerciţiu şi pot încheia, în
Citește mai mult
condiţiile legii, orice contract. Dacă se cere anularea contractului, invocându-se lipsa de discernământ, reclamantul trebuie să dovedească incapacitatea lui, adică starea de alienaţie sau debilitate mintală la momentul încheierii actului. în speţă, deşi expertiza medico-legală evidenţiază faptul că gândirea reclamantei are un ritm lent, conţine precizarea că relatările acesteia, privitoare la actele ce fac obiectul procesului, sunt coerente şi veridice, fără existenţa unor tulburări de percepţie, ceea ce confirmă existenţa discernământului la momentul când au fost încheiate actele (C.A. laşi, dec. civ. nr. 8/2000, în M.M. Pivniceru, G. Protea, Nulităţile actului juridic civil. Practică judiciară, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 204).2. în cazul alienaţilor sau debililor mintal trebuie făcută distincţia după cum aceştia sunt sau nu puşi sub interdicţie. Pentru interzişii judecătoreşti, cât timp durează punerea sub interdicţie, nu există posibilitatea încheierii actelor juridice în mod valabil, sancţiunea operând, chiar dacă încheierea actului s-a făcut într-un moment de luciditate. Deoarece alienatul sau debilul mintal nepus sub interdicţie poate încheia în perioadele sale de luciditate orice act, anularea actului ar putea fi dispusă numai dacă se dovedeşte lipsa de discernământ a părţii din cauza alienaţiei sau debilităţii mintale la momentul încheierii lui. Pentru aceasta, existând prezumţia capacităţii de a contracta, până la proba contrară, trebuie făcută dovada alienaţiei sau debilităţii mintale care a determinat lipsa de discernământ. Fiind o nulitate de protecţie, incapacitatea atrage nulitatea relativă a actului, iar anularea pentru lipsa de discernământ, de care se poate prevala doar incapabilul sau reprezentantul lui, poate fi cerută în timpul vieţii de cel care l-a încheiat, personal sau prin reprezentant, precum şi de moştenitorii săi, după moartea acestuia (C.A. laşi, dec. civ. nr. 1138/2001, în M.M. Pivniceru, G. Protea p. 207).
3. Susţinerea că lipsa discernământului este identică cu lipsa capacităţii de exerciţiu este greşită. Capacitatea de exerciţiu este o stare de drept, pe când discernământul apare ca o stare de fapt şi o premisă a capacităţii de exerciţiu. Nerespectarea regulilor privitoare la capacitatea de exerciţiu ar fi dus la nulitatea relativă, şi nu absolută a actului juridic (C.A. Braşov, dec. civ. nr. 1013/R/2001, în M.M. Pivniceru, G. Protea p. 202).
2. Din definiţia capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice se pot desprinde următoarele
Citește mai mult
elemente: legătura de la parte la întreg, respectiv raportul dintre capacitatea de exerciţiu şi capacitatea civilă; capacitatea de exerciţiu presupune încheierea de acte civile, şi nu de alte acte juridice; încheierea acestor acte civile trebuie să se refere nu numai la exercitarea de drepturi şi asumarea de obligaţii civile, ci şi la dobândirea de drepturi subiective civile şi executarea obligaţiilor civile (O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Persoanele - în reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 135).3. Discernământul exprimă facultatea omului de a aprecia corect semnificaţia actelor sale de conduită, iar încheierea oricărui act juridic civil comportă în mod necesar o asemenea facultate. Existenţa discernământului depinde de atingerea unui anumit stadiu de dezvoltare a vieţii psihice a omului, la care se ajunge numai la o anumită vârstă, precum şi de desfăşurarea normală a proceselor gândirii omului. în esenţă, discernământul depinde de vârsta şi de sănătatea minţii omului (I. Dogaru, S. Cercel p. 83).
4. Asemeni capacităţii de folosinţă, capacitatea de exerciţiu se caracterizează prin: legalitate, deoarece dobândirea, conţinutul şi încetarea ei sunt stabilite prin lege; intangibi-litate şi indisponibilitate, deoarece capacitatea de exerciţiu se poate restrânge sau înlătura numai potrivit legii, deci nu şi prin voinţa titularului ei ori a unei alte persoane; egalitate, deoarece, la fel ca în cazul capacităţii de folosinţă, nu sunt admise diferenţieri cu caracter discriminator; generalitate, deoarece, în măsura în care persoana a dobândit capacitatea de exerciţiu, ea poate încheia orice act juridic, cu excepţia acelora care îi sunt interzise expres de lege (I. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu p. 121).
5. în funcţie de existenţa şi calitatea prezumată a discernământului lor, persoanele fizice se pot afla în una dintre următoarele situaţii: capacitate de exerciţiu deplină; capacitate de exerciţiu restrânsă; lipsa capacităţii de exerciţiu.
Art. 28 NCC
Capacitatea civilă
(1) Capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor.
(2) Orice persoană are capacitate de folosinţă şi, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, capacitate de exerciţiu.
Art. 29 NCC
Limitele capacităţii civile
(1) Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă sau lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exerciţiu, decât în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.
(2) Nimeni nu poate renunţa, în tot sau în parte, la capacitatea de folosinţă sau la capacitatea de exerciţiu.
Decretul nr. 31/1954: Art. 5. (3) Capacitatea de exerciţiu este capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii, săvârşind acte juridice.