Art. 32 Noul cod civil Transferul intrapatrimonial Publicitatea drepturilor, a actelor şi a faptelor juridice

1. Acest articol înlătură orice echivoc în legătură cu problema divizibilităţii patrimoniului. Ori de câte ori legea instituie un anumit caz de divizare a patrimoniului, transferul drepturilor şi obligaţiilor dintr-o masă patrimonială în alta se poate face numai în condiţiile prevăzute de lege. Prin această precizare se asigură protecţia terţilor ale căror drepturi s-au născut în legătură cu o anumită masă patrimonială.

2. Alineatul (2) al acestui articol a fost considerat de legiuitor necesar, pentru că, „în practică, acest transfer este privit ca o înstrăinare, întrucât nu este înţeles

Citește mai mult

mecanismul divizării patrimoniului. Consecinţele sunt inechitabile, chiar absurde, deoarece actul de transfer intrapatrimonial este privit ca un act de transfer interpatrimonial, fiind supus cerinţelor de formă şi de taxare pentru actele de înstrăinare. Prin acest text, se pune capăt acestei practici inechitabile şi absurde" (Proiect 2004, www.just.ro).

3. în ciuda faptului că transferul drepturilor şi obligaţiilor dintr-o masă patrimonială în alta nu constituie o înstrăinare, iar această soluţie este argumentată de trăsătura de universalitate a patrimoniului, în cazul în care anumiţi creditori sunt ţinuţi a urmări doar bunurile dintr-o masă patrimonială anume, este de presupus că aceştia vor putea ataca actul prin care se transferă drepturi dintr-o masă patrimonială în alta, dacă un astfel de transfer va fi realizat în scopul fraudării intereselor acestora.

4. în afara formei actului juridic în sine cerute de lege pentru un astfel de transfer de drepturi şi obligaţii dintr-o masă patrimonială în alta, vor trebui respectate toate condiţiile de publicitate impuse atât în legătură cu masa patrimonială din care este transferat dreptul sau obligaţia, cât şi cu masa patrimonială în care acesta este transferat.

5. Prin respectarea „condiţiilor prevăzute de lege" pentru transferul drepturilor şi obligaţiilor dintr-o masă patrimonială în alta, în cazul afectaţiunii, sunt avute în vedere dispoziţiile legale referitoare la regula privind constituirea patrimoniului de afectaţiune, dacă nu sunt prevăzute alte reglementări exprese în acest sens. Astfel, pentru patrimoniul profesional, relevante sunt dispoziţiile art. 33 alin. (2) NCC.

6. Transferul intrapatrimonial la care se referă art. 32 NCC nu este o înstrăinare, ci o mobilizare a unor bunuri, drepturi şi obligaţii între diviziunile unui patrimoniu. Transferul, inclusiv cel iniţial, de constituire a patrimoniului profesional de afectaţiune, se face prin act unilateral al titularului. Transferul trebuie efectuat, în orice caz, fără a afecta drepturile creditorilor asupra fiecăreia dintre masele patrimoniale în fiinţă. Cazurile fiduciei sau al administrării de bunuri ori al unor insesizabilităţi sunt totuşi diferite, pentru că sunt efectele unor contracte; în plus, se observă că legea este scrupuloasă doar cu drepturile creditorilor beneficiari de garanţii reale asupra bunurilor ce ar face parte din masele patrimoniale distincte.