Art. 478 Noul cod civil Desfacerea adopţiei la cererea adoptatului Încetarea adopţiei Adopţia

1. Adopţia poate fi desfăcută la cererea adoptatului, indiferent dacă acesta este minor sau persoană cu deplină capacitate de exerciţiu, în următoarele situaţii expres şi limitativ prevăzute de lege: a) dacă adoptatorul a atentat la viaţa adoptatului sau a ascendenţilor ori descendenţilor acestuia; b) dacă adoptatorul s-a făcut vinovat faţă de adoptat de fapte penale pedepsite cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 2 ani; în această situaţie, calitatea de victimă o poate avea numai adoptatul; este vorba de fapte penale pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea de minim 2

Citește mai mult

ani, comise de adoptator cu vinovăţie. în această categorie pot intra fapte ca cele de violenţă fizică sau morală, săvârşite cu intenţie (în care putem include infracţiunea de vătămare corporală gravă, şantaj sub forma ameninţării cu darea în vileag a unor fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru cel ameninţat, pentru soţul său sau pentru o rudă apropiată, viol, actul sexual cu un minor, perversiune sexuală cu un minor, tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal) ori faptele care au avut ca urmare moartea victimei (lovituri cauzatoare de moarte, viol care a avut ca urmare moartea victimei; tâlhăria care a avut ca urmare moartea victimei; lipsirea de libertate în mod ilegal care a avut ca urmare moartea victimei).

2. Ca atare, nu se poate solicita desfacerea adopţiei în cazul intervenirii altor împrejurări în afara celor menţionate, cum ar fi, spre exemplu, cazul în care adoptatorii nu asigură adoptatului condiţii necesare de creştere şi educare; când lipseşte afecţiunea cuvenită între adoptat şi adoptator, această lipsă manifestându-se printr-o asprime nejustificată, care determină părăsirea de către copil a domiciliului adoptatorilor şi revenirea la părinţii fireşti.

3. Şi în această ipoteză desfacerea adopţiei se dispune cu titlu de sancţiune.

4. Competenţa soluţionării cererii de desfacere a adopţiei revine tribunalului de la domiciliul minorului, respectiv Tribunalului municipiului Bucureşti, în cazul în care nu se poate determina instanţa competentă.

5. Acţiunea pentru desfacerea adopţiei poate fi promovată de adoptat, indiferent dacă acesta este minor sau persoană cu deplină capacitate de exerciţiu.

6. Dreptul la acţiune este imprescriptibil.

7. Acţiunea se judecă cu citarea: adoptatorului sau, după caz, a familiei adoptatoare; a adoptatului care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu; a direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul adoptatului şi a Oficiului (art. 64 din Legea nr. 273/2007, modificat prin Legea nr. 233/2011).

8. Hotărârile judecătoreşti privitoare la desfacerea adopţiei, rămase irevocabile (definitive, în concepţia noului Cod de procedură civilă), se comunică Oficiului de către direcţie, în vederea efectuării menţiunilor necesare în Registrul naţional pentru adopţii (art. 66 din Legea nr. 273/2007, modificat prin Legea nr. 233/2011).

9. Pornind de la faptul că, potrivit art. 49 din Legea nr. 71/2011, adopţiile încuviinţate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil rămân supuse, în ceea ce priveşte validitatea lor, legii în vigoare la data când au fost încuviinţate, rezultă printr-o interpretare a contrario că dispoziţiile normei analizate privitoare la desfacerea adopţiei cu titlu de sancţiune sunt de imediată aplicare şi adopţiilor încuviinţate în temeiul reglementărilor anterioare datei de 1 octombrie 2011.