Art. 537 Noul cod civil Bunurile imobile Despre distincţia bunurilor Despre bunuri în general

Am 2 camerute foarte vechi, din chirpici. Din cauza vechimii si a fenomenelor meteoroligice s-a deteriorat si i-au cazut:acoperisul, 3 pereti si tavanul. Mai este considerat imobil???? Vreau sa-i chem pe cei de la primarie sa-l scada din evidenta deoarece altfel pot avea de suferit eu intrucat va cadea de tot si o sa primesc amenda cum ca n-am avut proiect de demolare. Multumesc!

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864:

► „Art. 462. Bunurile sunt imobile sau prin natura lor, sau prin destinaţia lor, sau prin obiectul la care ele se aplică [C. civ. 463-465 alin. (1), 468-470, 471, 482-499, 576, 717, 718, 760, 765, 770, 771, 773, 783, 894, 902-903, 995, 1108, 1166, 1295, 1315, 1327, 1348, 1349, 1366, 1496, 1517, 1660, 1721, 1729, 1737-1745, 1746 şi urm., 1777, 1818, 1895)";
► „Art. 463. Fondurile de pământ şi clădirile sunt imobile prin natura lor (C. civ. 464, 465, 469, 470)";
► „Art. 464. Morile de vânt sau de apă, aşezate pe stâlpi, sunt imobile prin natura lor (C. civ.

Citește mai mult

462, 473)”;
► „Art. 465. (1) Recoltele care încă se ţin de rădăcini şi fructele de pe arbori, neculese încă, sunt asemenea imobile (C. civ. 463, 466, 472 şi urm., 972, 1295, 1730Ţ;
► „Art. 467. Animalele ce proprietarul fondului dă arendaşului pentru cultură, sunt imobile pe cât timp li se păstrează destinaţia lor (C. civ. 462, 468Ţ;
► „Art. 468. (1) Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul şi exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinaţie. (2) Astfel sunt imobile prin destinaţie, când ele s-au pus de proprietar pentru serviciul şi exploatarea fondului: - animalele afectate la cultură; - instrumentele arătoare; - seminţele date arendaşilor sau colonilor parţiari; - porumbii din porumbărie; -lapinii ţinuţi pe lângă casă; - stupii cu roi; - peştele din iaz (heleşteie); - teascurile, căldările, alambicurile, căzile şi vasele; - instrumentele necesare pentru exploatarea fierăriilor, fabricilor de hârtie şi altor uzine; - paiele şi gunoaiele. (3) Mai sunt imobile prin destinaţie toate efectele mobiliare ce proprietarul a aşezat către fond în perpetuu (C. civ. 462, 469,1750,1824)”;
► „Art. 470. Urloaiele sau ţevile ce servesc pentru conducerea apelor la un fond de pământ, sau la vreo casă, sunt imobile şi fac parte din proprietăţile la care servesc (C. civ. 462)".

Legislaţie conexă: art. 538, art. 876 alin. (3) NCC.

1. Faţă de diviziune amplă a imobilelor din vechea reglementare (art. 462 C. civ. 1864), art. 537 NCC realizează mai mult o enumerare a imobilelor decât o clasificare propriu-zisă. în art. 876 alin. (3) NCC descoperim o altă definiţie a imobilelor, în materie de carte funciară, astfel, prin imobil, în sensul titlului referitor la cartea funciară, se înţelege una sau mai multe parcele de teren alăturate, indiferent de categoria de folosinţă, cu sau fără construcţii, aparţinând aceluiaşi proprietar, situate pe teritoriul unei unităţi administrativ-teritoriale şi care sunt identificate printr-un număr cadastral unic.

2. în art. 537 NCC sunt calificate ca fiind imobile bunurile expres prevăzute în prima parte a textului, precum şi toate bunurile care „în mod natural sau artificial" sunt încorporate cu acestea cu caracter permanent. Astfel, un bun va fi imobil fie prin natura lui, fie prin încorporarea lui cu caracter permanent într-un bun imobil. „Cât priveşte subsolul cu tot ceea ce înseamnă el, inclusiv bogăţiile naturale, trebuie avute în vedere, cu prioritate, prevederile art. 136 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora «Bogăţiile de interes public ale subsolului (...) fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice». Ca atare, solul şi subsolul care cuprinde bogăţii naturale de interes public constituie împreună un «fond de pământ» numai atunci când terenul este proprietate publică, altfel ele sunt două bunuri distincte. Apoi, cât priveşte spaţiul situat deasupra solului, se impune precizarea că acesta ţine de «fond» până la limita inferioară a spaţiului aerian, care, potrivit aceluiaşi text din Constituţie, este tot proprietate publică" (I. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu p. 324-325).

3. înţelegem prin încorporare cu caracter permanent integrarea, ataşarea, alipirea unui bun mobil la un alt bun, imobil, în aşa fel încât, de regulă, nu mai este posibilă desprinderea lor fără a afecta unul dintre cele două bunuri. Uneori, încorporarea presupune transformarea bunului mobil, dezintegrarea acestuia, chiar consumarea substanţei lui, bunul mobil fiind „absorbit" în imobil. Alteori, mobilul încorporat poate fi identificat fizic în conţinutul imobilului, uneori chiar detaşat de acesta. în acest caz, se stabileşte un raport de accesorietate între teren (sau bunul fixat în pământ cu caracter permanent) şi bunul mobil încorporat în acesta, el fiind destinat uzului imobilului.

4. Determinantă pentru considerarea un mobil ca fiind încorporat „cu caracter permanent" este voinţa proprietarul în sensul că bunul mobil, chiar dacă ar putea fi desprins de imobil, este menit să fie definitiv ataşat imobilului spre a servi utilizării celui din urmă. în consecinţă, bunul va fi considerat imobil prin încorporare în imobilul spre a cărui utilitate este folosit, chiar dacă faptic el ar putea fi detaşat. „Uşile, ferestrele, obloanele etc. unei clădiri-imobil sunt considerate imobile prin încorporaţie, cu toate că pot fi desprinse de clădire fără a-şi pierde fiinţa lor. Aceasta, deoarece clădirea-imobil nu ar putea exista şi fi folosită potrivit destinaţiei fără aceste accesorii, care se încorporează imobilului şi se fac una cu acesta, devin părţi constitutive esenţiale ale construcţiei. Aceeaşi soluţie este admisibilă în privinţa scărilor, balcoanelor, broaştelor etc." (E. Lupan p. 157).

5. Pentru ca un bun mobil să fie considerat imobil, noul Cod civil impune doar condiţia încorporării cu caracter permanent. în alte legislaţii se impune şi condiţia ca bunul să îşi piardă individualitatea şi să asigure utilitatea imobilului. Spre exemplu, potrivit art. 901CCQ, fac parte integrantă dintr-un imobil mobilele care sunt încorporate în imobil, pierzându-şi individualitatea şi asigurând utilitatea imobilului.

6. în timp ce, în cazul celorlalte categorii de bunuri reglementate în Codul civil (art. 540, art. 542, art. 543, art. 544, art. 545, art. 546), proprietarul sau părţile actului juridic pot decide trecerea unui bun dintr-o categorieîn alta, la această clasificare legiuitorul nu prevede o asemenea posibilitate. Voinţa proprietarului se limitează la a decide încorporarea cu caracter permanent a bunului mobil la cel imobil sau desprinderea unei părţi din imobil. în consecinţă, un bun mobil poate deveni imobil doar prin încorporare cu caracter permanent într-un imobil; un imobil devine mobil prin desprinderea sa de sol (de exemplu, demolarea construcţiei, demontarea ferestrelor spre a fi schimbate etc.).

7. Spre deosebire de Codul civil din 1864, art. 537 NCC nu se mai referă la categoria bunurilor imobile prin destinaţie. O parte a bunurilor considerate anterior ca imobile prin destinaţie (prin afectarea lor exploatării fondului - art. 467 şi art. 468 alin. (1) şi (2) C. civ. 1864] vor fi calificate în continuare ca bunuri mobile (potrivit art. 539 alin. (1) NCC). Celelalte bunuri, anterior imobile prin destinaţie, prin aşezarea lor pe fond în perpetuu (art. 468 alin. (3) - art. 470 C. civ. 1864], vor trebui considerate în continuare tot bunuri imobile prin încorporare.

8. Noul Cod civil a eliminat categoria imobilelor prin obiectul la care se aplică (art. 471 C. civ. 1864). în consecinţă, drepturile patrimoniale nu mai sunt calificate ca fiind bunuri, chiar dacă ele sunt supuse regulilor referitoare la bunuri (a se vedea art. 542 NCC şi comentariile la acesta). „Dreptul de proprietate asupra unui lucru imobil nu este un bun imobil prin obiectul la care se aplică (ci un bun imobil prin natura lui), deoarece, în concepţia Codului civil (de la 1864 - n.n.), dreptul de proprietate este încorporat şi materializat în obiectul său, deci se confundă cu lucrul ce îi formează obiectul" (G. Boroi p. 80, nota 5).