Art. 538 Noul cod civil Bunurile care rămân sau devin imobile Despre distincţia bunurilor Despre bunuri în general
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Despre bunuri în general
SECŢIUNEA 1
Despre distincţia bunurilor
Despre bunuri în general
SECŢIUNEA 1
Despre distincţia bunurilor
Art. 538
Bunurile care rămân sau devin imobile
(1) Rămân bunuri imobile materialele separate în mod provizoriu de un imobil, pentru a fi din nou întrebuinţate, atât timp cât sunt păstrate în aceeaşi formă, precum şi părţile integrante ale unui imobil care sunt temporar detaşate de acesta, dacă sunt destinate spre a fi reintegrate.
(2) Materialele aduse pentru a fi întrebuinţate în locul celor vechi devin bunuri imobile din momentul în care au dobândit această destinaţie.
| ← Art. 537 Noul cod civil Bunurile imobile Despre distincţia... | Art. 539 Noul cod civil Bunurile mobile Despre distincţia... → |
|---|
Frescele, imobile prin natura lor, devin bunuri mobile prin faptul desprinderii de pe pereţii unei biserici dezafectate (Ass. plen, 15 os/r. 1988, Bull. civ. n. 4, R, p. 198, în Code civil, Ed. Dalloz, Paris, 2001, p. 473).
Citește mai mult
fractură sau deteriorare (C. civ. 468,1325, 1750,1824)".1. Articolul 538 alin. (1) NCC urmăreşte să clarifice situaţia juridică a bunurilor separate în mod provizoriu sau temporar de un imobil (materialele, părţile integrante) şi a materialelor aduse pentru a fi întrebuinţate în locul celor vechi.
2. Pentru ca materialele separate în mod provizoriu de imobil sau părţile integrante să îşi păstreze calitatea de imobil, textul de lege impune următoarele cerinţe comune: separarea sau detaşarea să aibă caracter „provizoriu", respectiv „temporar", iar, pe de altă parte, bunurile sau materialele să fie destinate „pentru a fi din nou întrebuinţate", respectiv „spre a fi reintegrate". în realitate, considerăm că se impune o singură condiţie, şi anume ca bunul să fie destinat pentru a fi din nou întrebuinţat (reintegrat), ceea ce face ca detaşarea să fie provizorie (temporară). Deşi art. 538 alin. (1) nu prevede expres, considerăm că întrebuinţarea (reintegrarea) trebuie să aibă în vedere acelaşi imobil din care bunul a fost separat, şi nu un altul.
3. Şi în acest caz, voinţa proprietarului bunului are rolul determinant în menţinerea calităţii de imobil a acestuia. Dacă proprietarul nu îşi manifestă intenţia în sensul reintegrării (întrebuinţării din nou), separarea (detaşarea) va avea caracter definitiv, şi nu provizoriu, iar, în consecinţă, bunul rezultat din separare va fi mobil. Pe de altă parte, tocmai datorită celor arătate anterior, bunul detaşat în scopul reîntrebuinţării (reintegrării) îşi va pierde calitatea de imobil dacă proprietarul se răzgândeşte, renunţă la ideea de a mai întrebuinţa (reintegra) bunul la imobil şi decide să îi dea o altă destinaţie.
4. în cazul materialelor separate în mod provizoriu de un imobil, art. 538 alin. (1) mai impune o condiţie pentru ca ele să îşi păstreze calitate de imobil, şi anume să fie păstrate în aceeaşi formă. Astfel, dacă materialele separate sunt transformate, ele devin bunuri mobile.
5. Alineatul (2) al art. 538 NCC reglementează un caz de subrogaţie. Devin imobile şi materialele aduse pentru a fi întrebuinţate în locul celor vechi. Bunurile mobile devin imobile din momentul în care au dobândit destinaţia pe care au avut-o şi bunurile pe care le înlocuiesc. Textul trebuie interpretat raportat la alin. (1), respectiv avem în vedere materiale care sunt ataşate unui imobil. Chiar în lipsa acestei dispoziţii legale, materialele noi dobândeau calitatea de imobil în baza art. 537 NCC. Textul art. 538 alin. (2) îşi dovedeşte utilitatea doar în măsura în care îl considerăm un caz de subrogaţie reală, respectiv materialele noi dobândesc regimul juridic al materialelor pe care le înlocuiesc.