Art. 540 Noul cod civil Bunurile mobile prin anticipaţie Despre distincţia bunurilor Despre bunuri în general

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864:
► „Art. 465. (1) Recoltele care încă se ţin de rădăcini şi fructele de pe arbori, neculese încă, sunt asemenea imobile. (2) îndată ce recoltele se vor tăia şi fructele se vor culege, sunt mobile (C. civ. 463,466,472 şi urm., 972,1295,1730)";
► „Art. 466. Arborii ce se taie, devin mobile (C. civ. 465, 473 şi 529 şi urm.)".

Legislaţie conexă:
► art. 902 şi urm., art. 2389 NCC;
► art. 463 şi urm. CPC;
► Legea nr. 357/2005 privind bursele de mărfuri (M. Of. nr. 1115/2005).

1. în acest articol este consacrată o categorie care, deşi era unanim acceptată în

Citește mai mult

doctrină şi în practică, nu avea anterior o reglementare în legislaţie. Deşi bunurile enumerate în alin. (1) sunt bunuri imobile, ele sunt considerate de părţile actului juridic bunuri mobile, fiind privite „în natura lor individuală în vederea detaşării lor". „Mobile prin anticipaţie sunt acele bunuri care, prin natura lor, sunt bunuri imobile, dar părţile actului juridic le privesc ca fiind mobile, în considerarea a ceea ce vor deveni" (E. Lupan p. 155). în doctrina mai veche se susţinea că „mobilizarea prin anticipaţie are loc pentru următoarele trei categorii de bunuri: 1. recoltele şi fructele; 2. arborii; 3. materialele provenite din dărâmare şi produsul carierelor" (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâldnescu, Al. Baicoianu, Tratat de drept civil, voi. /, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2002, p. 556-557).

2. Determinantă, pentru ca un bun să fie încadrat în această categorie, este voinţa părţilor actului juridic de a privi bunurile în natura lor individuală, în vederea detaşării lor.

3. Articolul 540 alin. (2) NCC impune îndeplinirea unor formalităţi de opozabilitate faţă de terţi a mobilizării bunului prin anticipaţie. Explicaţia acestei cerinţe o descoperim în doctrina anterioară apariţiei noului Cod civil, care afirma caracterul mobiliar relativ al mobilelor prin anticipaţie: „aceste bunuri au caracterul de mobile numai în raporturile dintre persoanele care au creat anticipaţia, adică în principiu între vânzător şi cumpărător; faţă de terţi însă, mobilizarea, în regulă generală, nu are loc decât prin separarea efectivă a lucrurilor de fond" (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Baicoianu voi. I, p. 556-557).

4. Pentru opozabilitate faţă de terţi, mobilizarea bunului prin anticipaţie trebuie notată în cartea funciară. Prin notare, dobânditorul dreptului asupra bunului mobil prin anticipaţie (cumpărătorul recoltei, arendaşul, cumpărătorul materialelor din construcţie etc.) îşi pune la adăpost dreptul faţă de terţii dobânditori de drepturi reale cu privire la imobil (de exemplu, cumpărătorul terenului) sau faţă de creditorii înstrăinătorului. „Solicitarea notării calităţii de bun mobil prin anticipaţie în vederea detaşării în cartea funciară a terenului poate fi făcută atât de proprietar, cât şi de titularul unui drept asupra bunurilor prevăzute la art. 540 alin. (1) (cumpărător, arendaş etc.). Bunurile mobile prin anticipaţie pot constitui obiectul unei ipoteci mobiliare conform prevederilor art. 2389 lit. h) NCC" (Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Codul civil al României. îndrumar notarial, voi. I, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2011, p. 176).

5. Utilitatea practică a recunoaşterii acestei categorii de bunuri mobile poate fi pusă în evidenţă în cazul vânzării lor şi în cazul executării silite. Astfel, în caz de vânzare, nu îşi vor găsi aplicare dispoziţiile legale privitoare la înstrăinarea imobilelor, cu toate că, la data încheierii contractului, respectivele bunuri sunt imobile prin natura lor; iar în ipoteza unui litigiu, competenţa instanţei se va determina după regulile privitoare la litigiile ce au ca obiect bunuri mobile, şi nu după regulile de excepţie aplicabile litigiilor cu obiect imobiliar. Apoi, fructele neculese şi recoltele prinse de rădăcini pot fi urmărite silit şi sechestrate, asemeni bunurilor mobile, în condiţiile prevăzute de art. 463 şi art. 464 CPC (I. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu p. 335). Noul Cod civil enumera bunurile mobile prin anticipaţie printre bunurile care pot fi ipotecate (art. 2389).

Clasificarea bunurilor în imobile şi mobile prezintă importanţă datorită regimului juridic diferit al celor două categorii. Astfel:

- în ceea ce priveşte efectele posesiei, pentru bunurile imobile posesia poate conduce la uzucapiune, în condiţiile art. 930 şi urm. C.civ., iar pentru bunurile mobile posesia valorează, în condiţiile care rezultă din art. 935 C.civ., o prezumţie absolută şi irefragabilă de proprietate sau poate conduce la dobândirea proprietăţii prin uzucapiune în condiţiile art. 939 C.civ.;

- publicitatea înstrăinărilor se aplică, în principal, în materia bunurilor imobile;
- înstr

Citește mai mult

ăinarea anumitor bunuri imobile este supusă, uneori, unor cerinţe mai riguroase;

- în cazul bunurilor comune ale soţilor, înstrăinarea sau grevarea unui imobil nu poate fi făcută de către unul dintre soţi decât cu consimţământul expres al celuilalt soţ, în schimb, pentru înstrăinarea bunurilor mobile, se prezumă existenţa consimţământului celuilalt soţ (prezumţia de mandat tacit reciproc);

- executarea silită este supusă unor reguli diferite, după cum se urmăreşte un bun mobil sau un bun imobil;

- competenţa teritorială în pricinile privitoare la imobile aparţine, de regulă, instanţei în a cărei circumscripţie teritorială se află situat imobilul, însă, în pricinile referitoare la bunuri mobile, este competentă, în principiu, instanţa de la domiciliul pârâtului;

- în dreptul internaţional privat, imobilele sunt cârmuite de legea locului imobilului (lex reisitae), iar mobilele sunt cârmuite de legea personală (lex personalis), care poate fi legea naţională (lex patriae) sau legea domiciliului (lex domicilii).