Art. 541 Noul cod civil Universalitatea de fapt Despre distincţia bunurilor Despre bunuri în general

Legislaţie conexă: art. 706, art. 1061 alin. (3), art. 2350, art. 2368 NCC.

1. Textul art. 541 alin. (1) NCC nu are un corespondent în Codul civil din 1864. în doctrină se consideră că „el completează o lacună, întrucât legislaţia existentă în materie a lăsat fără reglementare fondul de comerţ care, considerat ca bun de sinteză, reprezintă o universitas factis" (P. Perju, Consideraţii generale asupra noului Cod civil (Titlul preliminar, Persoane, Familie, Bunuri), în Dreptul nr. 9/2009, p. 25).

2. O universalitate este deci o masă juridică de bunuri, în care bunurile, ca elemente ale masei,

Citește mai mult

sunt supuse la reguli identice. Romanii distingeau universitates iuris (succesiunea, dota, peculium), în care bunurile erau legate între ele numai în mod juridic, formând un ansamblu fictiv, şi universitates facti (fondul de comerţ), în care bunurile erau legate între ele în mod natural şi real. în dreptul modern, această distincţie subtilă nu mai prezintă niciun folos şi este lipsită de interes (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu voi. I, p. 534). Spre deosebire de universalitatea juridică, o universalitate de fapt este un ansamblu sau o grupare de bunuri a căror unitate se întemeiază pe o simplă legătură de fapt, neprevăzută de lege, cum ar fi: o turmă de animale, cărţile dintr-o bibliotecă, un buchet de flori etc. Ea este opera exclusivă a voinţei şi acţiunii persoanei căreia îi aparţin acele bunuri (I.P. Romoşan, Drept civil. Drepturile reale, Ed. Imprimeriei de Vest, Oradea, 1996, p. 14). Universalitatea de fapt este un ansamblu de bunuri, o grupare de elemente, o „colecţie de obiecte" a căror reunire se bazează pe o simplă legătură de fapt, potrivit voinţei titularului de patrimoniu, dar care nu are o existenţă autonomă şi nici un pasiv propriu. Spre deosebire de universalitatea de drept, în cadrul universalităţii de fapt, bunurile nu sunt distincte de universalitate, astfel că, prin înstrăinarea lor, universalitatea dispare din patrimoniu. Această universalitate se caracterizează prin aceea că are o singură latură, cea activă, lipsind, în toate cazurile, latura pasivă a masei de bunuri (I. Lulâ, Unele probleme privind noţiunea de patrimoniu, în Dreptul nr. 1/1998, p. 15). Universalităţile de fapt sunt în fond subpatrimonii, care se deosebesc de acestea prin aceea că în sânul lor nu funcţionează relaţia activ-pasiv; ele însă nu constituie patrimonii mici autonome, izolate şi independente. Importanţa lor se vădeşte în caz de vânzare-cumpărare, gaj, sechestru etc., când universalitatea este privită în bloc, nu pe bucăţi sau fragmente. Este poate util să mai subliniem că este de natura universalităţii de fapt de a avea în compunere bunuri mobile; de asemenea, că identitatea sa se datorează unei unice gestiuni, iar bunurile sunt tratate ca fungibile (O. Ungureanu, C. Munteanu, Eseu, p. 156).

3. Universalitatea de fapt este un ansamblu de bunuri care, potrivit art. 541 NCC se caracterizează prin două trăsături: bunurile au un proprietar comun şi au o destinaţie comună. După cum rezultă din definiţie, destinaţia comună poate fi stabilită fie prin voinţa proprietarului, fie prin lege. „Elementul esenţial al unei universalităţi de fapt îl constituie voinţa titularului de a privi mai multe bunuri în ansamblul lor, ca o totalitate, iar nu în mod individual, abordare care nu contravine principiului libertăţii de voinţă. Titularul patrimoniului poate să constituie o universalitate de fapt nu numai din bunuri de acelaşi fel, ci chiar din bunuri de gen diferit, fiindcă ceea ce are importanţă este numai voinţa subiectului de drept de a aborda cele mai diferite obiecte în ansamblul lor, ca o mulţime" (I. Lulâ, loc. cit., p. 16).

4. Constituirea unei universalităţi de fapt permite încheierea unor acte juridice sau stabilirea unor raporturi juridice cu privire la toate bunurile componente ale universalităţii. Astfel, asupra unei universalităţi se poate constitui un drept de uzufruct (art. 706 NCC) sau un drept de ipotecă [art. 2350 alin. (2), art. 2368 NCC).

5. Pe de altă parte, din art. 541 alin. (2) NCC rezultă că existenţa universalităţii de fapt nu împiedică stabilirea unor raporturi juridice distincte sau încheierea unor acte juridice doar cu privire la unele bunuri din universalitate.

6. Fondul de comerţ este o universalitate de fapt, adică un ansamblu de bunuri corporale şi necorporale, având o existenţă deosebită de lucrurile ce intră în compunerea lui şi constituind, ca atare, un bun necorporal (incorporai - n.n.) cu caracter mobiliar, care poate fi înstrăinat, dăruit, adus ca aport într-o societate sau dat în exploatarea unei alte persoane (G.N. Luţescu p. 151; St.D. Cârpenaru p. 120). Fondul de comerţ este o universitas factis ignorată de Codul comercial, încât, nefiind reglementată ca orice universalitate de fapt, nu are o existenţă juridică de natură să permită a-i determina cu exactitate locul în ansamblul celorlalte instituţii consacrate de Codul civil şi Codul comercial (P. Perju, Practicâ judiciară civilâ, Ed. Continent XXI, Bucureşti, 1999, p. 282 şi doctrina citată). Ne raliem opiniei acelor autori care, fără a face apel la ideea de clientelă, consideră fondul de comerţ ca fiind un drept de proprietate incorporală. întrucât în ansamblul elementelor cuprinse în fondul de comerţ prevalează bunurile mobile, corporale sau incorporale, fondul de comerţ este un bun mobil. Fiind un bun care îngemănează elementele care îl compun, iar în cadrul acestora preponderente ca valoare sunt bunurile incorporale, fondul de comerţ este un bun mobil incorporai (St.D. Cărpenaru p. 122).

7. Termenul de „proprietate indiviză" folosit de art. 28 alin. (5) din Legea nr. 1/2000 este impropriu, deoarece obiect al coproprietăţii îl formează numai terenurile, ca bunuri individual determinate, care pot fi considerate cel mult că sunt grupate într-o universalitate de fapt, iar nu o universalitate juridică de bunuri, lipsind latura pasivă (E. Chelaru, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009, p. 145, nota 1).