Art. 590 Noul cod civil Dreptul autorului lucrării la ridicarea materialelor Accesiunea imobiliară artificială Accesiunea

Legislaţie conexă: art. 586, art. 597 NCC.

1. Textul art. 590 NCC nu are corespondent în Codul civil din 1864; el recunoaşte autorului lucrării dreptul de a-şi ridica materialele, stabilind condiţiile în care acest drept poate fi exercitat.

2. Durata dreptului recunoscut de art. 590 alin. (1) este limitată în timp, el putând fi exercitat doar până la „introducerea acţiunii de către cel îndreptăţit la înscrierea în cartea funciară"; după această dată, raporturile dintre părţi vor fi soluţionate de către instanţa de judecată potrivit regulilor stabilite de Codul civil (în funcţie de tipul

Citește mai mult

lucrării şi de opţiunea proprietarului). Posibilitatea autorului de a ridica materialele încetează şi în cazul în care părţile încheie „o convenţie". Deşi textul nu prevede, evident, se are în vedere o convenţie prin care proprietarul imobilului dobândeşte un drept asupra lucrării.

3. Textul distinge între autorul de bună-credinţă şi cel de rea-credinţă (pentru cele două noţiuni, a se vedea şi art. 586 NCC). Potrivit alin. (2) al art. 590, dacă lucrarea a fost efectuată cu rea-credinţă, autorul acesteia va putea fi obligat, dacă este cazul, la plata de daune-interese. Per o contrario, cel de bună-credinţă nu poate fi obligat la daune-interese. Autorul de rea-credinţă va putea fi obligat la despăgubiri „dacă este cazul", adică în măsura în care proprietarul imobilului solicită acest lucru şi face dovada prejudiciului.

4. Deşi formularea textului alin. (1) este destul de vagă, întrucât se referă la posibilitatea de a-şi „ridica materialele", considerăm că el trebuie interpretat restrictiv, fiind aplicabil doar în acele situaţii în care ridicarea materialelor este posibilă fără a deteriora imobilul. O interpretare contrară ar duce la concluzia absurdă că autorul de bună-credinţă ar putea să îşi ridice materialele chiar prin deteriorarea imobilului, fără a fi obligat la despăgubiri, întrucât această soluţie este prevăzută, de art. 591 alin. (2), doar pentru cel de rea-credinţă. Soluţia ridicării materialelor nu este admisibilă nici în cazul în care materialele au fost încorporate în imobil în aşa fel încât şi-au pierdut identitatea, devenind părţi ale imobilului şi devenind prin aceasta bunuri imobile (art. 537 NCC).