Art. 586 Noul cod civil Buna-credinţă a autorului lucrării Accesiunea imobiliară artificială Accesiunea
| Comentarii |
|
Accesiunea
SECŢIUNEA a 3-a
Accesiunea imobiliară artificială
Art. 586
Buna-credinţă a autorului lucrării
(1) Autorul lucrării este de bună-credinţă dacă se întemeiază fie pe cuprinsul cărţii funciare în care, la data realizării lucrării, era înscris ca proprietar al imobilului, fie pe un mod de dobândire nesupus înscrierii în cartea funciară, dacă, în ambele cazuri, nu rezulta din cartea funciară şi nu a cunoscut pe nicio altă cale viciul titlului său.
(2) Cu toate acestea, nu poate invoca bună-credinţă cel care construieşte în lipsa sau cu nerespectarea autorizaţiilor cerute de lege.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) sunt aplicabile şi autorului lucrării care se întemeiază pe un drept de superficie sau pe orice alt drept care, potrivit legii, îi permite, realizând o lucrare asupra imobilului altuia, să devină proprietarul acesteia.
| ← Art. 585 Noul cod civil Lucrările adăugate voluptuare... | Art. 587 Noul cod civil Lucrările realizate parţial asupra... → |
|---|
1. Momentul în care trebuie apreciată buna sau reaua-credinţă a celui care construieşte pe terenul altuia este acela al ridicării construcţiei sau plantaţiei, căci numai atitudinea psihică din acest moment poate avea relevanţă în aprecierea credinţei constructorului (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 4270/2005, în N.E. Crigoraş voi. I, p. 27 şi urm.).
2. Ignorând autorizaţia (eliberată pentru alte scopuri decât cele exprimate, respectiv pentru racordarea la reţeaua de termoficare - n.n.) şi fără a avea un titlu de proprietate asupra terenului (fiind detentori precari -
Citește mai mult
chiriaşi - n.n.) sau acordul proprietarului aparent, care era statul, sau al adevăraţilor proprietari, pârâţii au edificat construcţia. Este adevărat că depăşirea limitelor autorizaţiei sau inexistenţa acesteia vizează raporturile constructorilor cu autoritatea administrativă locală în legătură cu implementarea planului de urbanism, dar, în acelaşi timp, ea semnifică şi reaua-credinţă a pârâţilor care nu au obţinut acordul proprietarului terenului de a edifica construcţia (I.C.CJ., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 3447/2006, în N.E. Grigoraş voi I, p. 32 şi urm.).1. Articolul 586 alin. (1) NCC defineşte noţiunea de bună-credinţă în materia accesiunii imobiliare artificiale. Pentru aprecierea bunei-credinţe a autorului lucrării, textul distinge, raportat la conţinutul cărţii funciare, două situaţii: fie autorul lucrărilor era înscris în cartea funciară, caz în care buna sa credinţă se întemeiază pe această înscriere, fie, dacă a dobândit un drept nesupus înscrierii în cartea funciară, din cuprinsul cărţii funciare nu rezulta o situaţie diferită care să înlăture buna-credinţă. Noţiunea de „carte funciară" din art. 586
Citește mai mult
alin. (1) trebuie interpretată în mod larg, incluzând, în afara cărţii funciare propriu-zise, şi celelalte documente cu care aceasta se întregeşte.2. Buna-credinţă a autorului lucrării este înlăturată de împrejurarea cunoaşterii, pe o altă cale, a viciului titlului său. Autorii noului Cod civil au impus astfel concepţia subiectivă privind modalitatea de publicitate a situaţiei juridice reale a imobilului, concepţie care era împărtăşită şi de Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor de carte funciară, în această concepţie, se consideră că „publicitatea trebuie evaluată într-o manieră echitabilă şi pragmatică; cunoaşterea efectivă de către terţi a elementului juridic care nu a făcut obiectul publicităţii face superfluă îndeplinirea formalităţilor de publicitate, cunoaşterea sa empirică echivalând cu informarea legală" (I. Deleanu, Părţile şi terţii. Relativitatea şi opozabilitatea efectelor juridice, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2002, p. 90).
3. în favoarea autorului lucrării operează prezumţia bunei-credinţe pe care proprietarul imobilului trebuie să o răstoarne, făcând dovada faptului cunoaşterii viciilor titlului.
4. Buna-credinţă se apreciază la data realizării lucrărilor, fapt ce rezultă din dispoziţiile art. 586 alin. (1), care se raportează la „data realizării lucrării". Cunoaşterea ulterioară, după ridicarea lucrărilor, a adevăratei situaţii a imobilului rămâne fără relevanţă juridică în materia accesiunii.
5. Cel ce construieşte în lipsa sau cu nerespectarea autorizaţiilor cerute de lege nu se poate prevala de buna sa credinţa [art. 586 alin. (2) NCC), aplicându-i-se astfel tratamentul autorului de rea-credinţă; textul consacră o regulă care era constant împărtăşită de practica judiciară.
6. Alineatul (3) al art. 586 extinde aplicarea regulilor arătate mai sus [cuprinse în alin. (1) şi (2)) şi cu privire la autorului lucrării care se întemeiază pe un drept de superficie sau pe orice alt drept care, potrivit legii, îi permite, realizând o lucrare asupra imobilului altuia, să devină proprietarul acesteia. Astfel, titularul dreptului de superficie (sau al altui drept real) este de bună-credinţă când s-a întemeiat pe cuprinsul cărţii funciare şi nu a cunoscut din altă sursă viciile titlului său. Efectuarea lucrării fără autorizaţie de construire înlătură buna-credinţă a titularului dreptului real.
7. Alineatul (3) este de strictă interpretare, referindu-se doar la titularii acelor drepturi reale care, potrivit legii, le permit realizarea unei lucrări asupra imobilului altuia. în consecinţă, titularii altor drepturi reale, care nu conferă această prerogativă, nu se pot prevala de buna lor credinţă. Lor le sunt aplicabile dispoziţiile art. 597 NCC, care supun detentorul precar tratamentului autorului de rea-credinţă.