Art. 703 Noul cod civil Noţiune Dispoziţii generale Uzufructul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Uzufructul
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Uzufructul
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 703
Noţiune
Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane şi de a culege fructele acestuia, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanţa.
| ← Art. 702 Noul cod civil Alte dispoziţii aplicabile Superficia | Art. 704 Noul cod civil Constituirea uzufructului Dispoziţii... → |
|---|
1. Dacă autorul pârâţilor nu a avut niciodată un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu, ci doar un drept de uzufruct viager, ce a încetat în momentul decesului, în 1957, pârâţii nu au calitatea de persoane care să fie îndreptăţite la despăgubiri cu privire la imobilul în litigiu, în condiţiile Legii nr. 10/2001 (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 9159/2005).
2. Având doar nuda proprietate, reclamanţii nu pot pretinde reintegrarea în imobil, întrucât atributele de posesie şi folosinţă alcătuiesc conţinutul dreptului de uzufruct, reclamanţii rămânând doar cu
Citește mai mult
atributul de dispoziţie juridică pe care îl pot exercita liber, fără a aduce atingere dreptului de uzufruct (C.A. Cluj, s. civ., dec. nr. 1119/2001, în M.M. Pivniceru, G. Protea, Dezmembrămintele dreptului de proprietate. Practică judiciară, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 3-4).Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 517. Uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, întocmai ca însuşi proprietarul lor, însă cu îndatorirea de a le conserva substanţa (C. civ. 479, 480, 518 şi urm., 540 şi urm., 557 şi urm., 804, 844,17S0,1824)".
1. Definiţia, asemănătoare celei din Codul civil din 1864, elimină termenul „a se bucura", mult
Citește mai mult
criticat de doctrină atât în contextul art. 517, cât şi al art. 480 din acest act normativ; chiar dacă textul se referă doar la dreptul de „a folosi bunul" şi „de a culege fructele", uzufructuarul dobândeşte şi posesia bunului, întrucât folosinţa nu poate fi concepută în lipsa atributului posesiei.2. Definiţiile formulate în doctrină sunt în continuare valabile. „Dreptul de uzufruct este acel drept real principal derivat, esenţialmente temporar, asupra bunului sau bunurilor ce aparţin în proprietatea altei persoane, care conferă titularului său, numit uzufructuar, atributele de posesie şi folosinţă, cu obligaţia de a le conserva substanţa şi de a le restitui proprietarului la încetarea uzufructului" (L. Pop, L.M. Harosa p. 227). „Uzufructul este o dezmembrare a proprietăţii. Dintre cele trei atribute ale proprietăţii depline, uzufructul nu are decât primele două: usus şi fructus. Uzufructuarul nu poate niciodată dispune de lucru înstrăinându-l sau distrugându-l; el nu are deci abusus. Atributul abusus aparţine numai proprietarului" (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al Bâicoianu voi. II, p. 193).
3. Uzufructuarul nu poate dispune de bun; vânzarea bunului va fi inopozabilă nudului proprietar, fiind supusă sancţiunilor care operează în materia vânzării bunului altuia (art. 1683 NCC). „Nudul proprietar are o acţiune în revendicare împotriva terţului dobânditor, care ar putea opune însă uzucapiunea sau, în materie mobiliară, posesia de bună-credinţă" (V. Stoica, Drepturile reale 2009, p. 215).
4. Dreptul de uzufruct are următoarele caractere juridice: este un drept asupra bunului sau bunurilor aflate în proprietatea altuia; este un drept real, opozabil erga omnes; este un drept esenţialmente temporar - dacă titularul este o persoană fizică, uzufructul poate fi cel mult viager, când este o persoană juridică, el poate avea durata de cel mult 30 de ani [art. 708 alin. (1) şi (2) NCC); este un drept cesibil, în lipsă de stipulaţie contrară, uzufructuarul putând ceda dreptul său unei alte persoane, fără acordul nudului proprietar (art. 714 NCC).
5. în principiu, uzufructuarului îi este interzis să schimbe modul de folosinţă a bunului şi destinaţia dată de către nudul proprietar; aplicaţii ale acestei reguli regăsim în numeroase texte de lege: art. 717 alin. (1), art. 718 alin. (1), art. 719 alin. (1), art. 721, art. 724, art. 725 NCC.
6. Dreptul de uzufruct se distinge de dreptul locatarului asupra bunului ce i-a fost închiriat; în cazul locaţiunii, proprietarul are anumite obligaţii active, fiind obligat să procure folosinţa lucrului (art. 1786 şi urm. NCC), pe când, în cazul dreptului de uzufruct, în lipsă de stipulaţie contrară, proprietarul nu are nicio obligaţie pozitivă faţă de uzufructuar, el fiind doar ţinut să îl lase pe uzufructuar să se folosească de lucru, fără a-l tulbura; chiar dacă locatarul unui imobil are un drept de folosinţă asupra imobilului respectiv, el nu are un drept real, întrucât asigurarea acestei folosinţe nu se face în mod direct, ci în mod mediat, prin intermediul prestaţiei locatorului, care are obligaţia să asigure pentru locatar folosinţa bunului închiriat (G.N. Luţescu, Teoria generală a drepturilor reale. Teoria patrimoniului. Clasificarea bunurilor. Drepturile reale principale, Imprimeria Văcăreşti, Bucureşti, 1947, p. 483). Dreptul locatarului fiind un drept de creanţă, el este totdeauna mobiliar, în timp ce uzufructul, fiind un drept real, poate fi mobiliar sau imobiliar, după cum lucrurile asupra cărora se exercită sunt mobile sau imobile (a se vedea şi art. 542 NCC). Locatarul, fiind ţinut printr-un raport juridic obligaţional, nu se poate sustrage obligaţiilor sale prin abandonarea lucrului, în timp ce uzufructuarul se poate sustrage oricărei obligaţii, abandonând lucrul şi folosinţa sa. Deşi uzufructul poate lua naştere prin contract, asemenea locaţiunii, raporturile dintre nudul proprietar şi uzufructuar sunt guvernate de lege, obligaţiile lor reciproce fiind obligaţii reale propter rem. Locaţiunea, cu drepturile şi obligaţiile ce derivă din ea, se transmite moştenitorilor părţilor, în timp ce uzufructul se stinge prin moartea sau încetarea existenţei juridice a uzufructuarului [art. 1820 şi art. 746 alin. (2) NCC] (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu voi. II, p. 192-193; L. Pop, L.M. Harosa p. 229).
7. Titularul dreptului de uzufruct are calitatea de detentor precar, iar stăpânirea bunului de către acesta nu constituie posesie faţă de nuda proprietate [art. 918 alin. (1) lit. b) NCC].
8. Regulile din materia uzufructului au caracter de drept comun, ele fiind aplicabile, în mod corespunzător, şi în materia dreptului de uz şi a dreptului de abitaţie (art. 754 NCC); unele dispoziţii din materia uzufructului sunt aplicabile şi soţului care se foloseşte de bunurile celuilalt soţ fără împotrivirea acestuia din urmă [art. 363 alin. (1) NCC].
9. Potrivit art. 69 din Legea nr. 71/2011, „Drepturile de uzufruct în fiinţă şi după intrarea în vigoare a Codului civil se exercită potrivit dispoziţiilor acestuia, dacă nu se prevede altfel prin prezenta lege", textul consacrând regula aplicării de îndată a legii civile noi; prevederile noului Cod civil vor fi aplicabile şi efectelor drepturilor de uzufruct constituite anterior intrării lui în vigoare şi nestinse încă; de la această regulă. Legea nr. 71/2011 consacră şi excepţii, cazuri de ultraactivitate a dispoziţiilor Codului civil din 1864 (a se vedea art. 71 şi art. 72 din Legea nr. 71/2011).
Pentru uzufructul asupra unui bun imobil sunt aplicabile prevederile 876 şi urm. NCC privind cartea funciară, dispoziţii din care rezultă că imobilul asupra căruia se constituie dreptul de uzufruct trebuie să fie intabulat în cartea funciară, în vederea îndeplinirii cerinţelor de constituire şi publicitate ale dreptului de uzufruct.
Potrivit prevederilor art. 69 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil:
Drepturile de uzufruct în
Citește mai mult
fiinţă şi după intrarea în vigoare a Codului civil se exercită potrivit dispoziţiilor acestuia, dacă nuse prevede altfel prin prezenta lege.