Art. 981 Noul cod civil Împărţirea moştenirii între colateralii privilegiaţi Ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi Moştenitorii legali
| Comentarii |
|
Moştenitorii legali
SECŢIUNEA a 3-a
Ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi
Art. 981
Împărţirea moştenirii între colateralii privilegiaţi
(1) Moştenirea sau partea din moştenire cuvenită colateralilor privilegiaţi se împarte între aceştia în mod egal.
(2) În cazul în care colateralii privilegiaţi vin la moştenire prin reprezentare succesorală, moştenirea sau partea din moştenire ce li se cuvine se împarte între ei pe tulpină.
(3) În cazul în care colateralii privilegiaţi sunt rude cu defunctul pe linii colaterale diferite, moştenirea sau partea din moştenire ce li se cuvine se împarte, în mod egal, între linia maternă şi cea paternă. În cadrul fiecărei linii, sunt aplicabile dispoziţiile alin. (1) şi (2).
(4) În ipoteza prevăzută la alin. (3), colateralii privilegiaţi care sunt rude cu defunctul pe ambele linii vor culege, pe fiecare dintre acestea, partea din moştenire ce li se cuvine.
| ← Art. 980 Noul cod civil Împărţirea moştenirii între... | Art. 982 Noul cod civil Dreptul de moştenire al ascendenţilor... → |
|---|
1. Prin cuvintele „colateralii mamei" legiuitorul n-a înţeles în a limita numărul colateralilor şi de a restrânge dreptul la succesiune al copilului natural numai la rudele laterale ale mamei, ci, raportând determinitivul mamei atât la ascendenţi, cât şi la colaterali, legiuitorul a voit a stabili principiul potrivit căruia copilul natural nu poate succede decât pe mamă şi pe rudele despre partea mamei, precum şi ascendenţii materni. Aceasta rezultă nu numai din economia legii, dar chiar din art. 678 C. civ. 1864, care, emiţând ca şi corolar al principiului de reciprocitate,
Citește mai mult
permite tuturor rudelor mamei să vină la succesiunea copilului natural, căci astfel nu s-ar pricepe pentru ce copilul natural să nu poată moşteni pe aceleaşi rude care, murind el, ar veni la succesiunea sa. Deci fratele natural poate moşteni pe fratele său legitim (C.A. Buc. II, 369, nov. 22/74, Dr. 79/74. în acest sens: Apel Buc, III, 69, mort. 13/86, Dr. 28/87; Trib. Ilfov, II, mart., 5/87, Dr. 38/87;Trib. Ilfov, s. corn., 80, octomb. 24/85, Dr. 28/87 în C. Hamangiu, Codul civil adnotat, p. 44).2. Dispoziţiile art. 677 şi art. 678 C. civ. 1864 fiind restrictive, nu se pot întinde prin interpretaţiune şi deducţiune în afară de cazurile prevăzute de lege; deşi prin art. 678 se recunoaşte copiilor legitimi dreptul de a moşteni pe fraţii naturali, legiuitorul, pentru consideraţiuni de înaltă ordine socială, n-a voit să admită reciprocitatea şi prin art. 677 a mărginit dreptul de moştenire al copiilor naturali numai asupra averii mamei, ascendenţilor şi colateralilor ei, nu însă asupra averii fraţilor legitimi (Cos. I, 58/febr. 14/87, B.p. 104, în C. Hamangiu, Codul civil adnotat, p. 44).
3. Conform art. 675 C. civ. 1864, în lipsă de fraţi sau surori sau descendenţi dintr-înşii şi în lipsă de ascendenţi, succesiunea se dă rudelor colaterale din gradul de rudenie cel mai apropiat; când sunt multe rude colaterale în acelaşi grad, succesiunea se împarte egal între ele [Trib. Gorj, S.l. 259/1920, Curier Jud. 4/921, în C. Hamangiu, Codul civil adnotat, p. 41).
4. Regula art. 674 C. civ. 1864 fiind excepţională, nu se aplică decât la cazul anume prevăzut de acest text, adică când fraţii şi surorile vin la moştenire în concurenţă cu părinţii lor [Trib. Neamţ, Dr. 15/908, p. 116, în C. Hamangiu, Codul civil adnotat, p. 41).
5. Articolul 675 C. civ. 1864 prevede situaţia în care succesiunea se cuvine rudelor colaterale -atunci ea se împarte în mod egal între colateralii de acelaşi grad, fără să facă vreo deosebire între rudele colaterale despre tată şi acelea despre mamă şi nici între fraţii uterini şi consângeni, toţi fiind puşi pe acelaşi picior de egalitate. Prin urmare, tribunalul recunoscând fiecăruia din cei doi moştenitori, rude colaterale în acelaşi grad cu defuncta la a cărei succesiune veneau, şi anume unchii aceştia, unul fiind frate cu mama defunctei, iar altul frate uterin cu tatăl defunctei, recunoscând dreptul la câte o jumătate din succesiunea defunctei, a făcut o justă aplicare a art. 675. C. civ. 1864 (Cos. I, decizia nr. 552/1914; Jurispr. Rom. 1915, p. 72, în C. Hamangiu, Codul civil adnotat, p. 42).
6. De pe urma defuncţilor au rămas descendenţi din prima căsătorie şi descendenţi din a doua căsătorie. Masa succesorală este diferită. Ieşirea din indiviziune pentru toţi moştenitorii ai celor trei defuncţi, deşi sunt diferiţi, este de natură să prejudicieze interesele unora dintre moştenitori, prin stabilirea unor drepturi care nu li se cuvin asupra unor bunuri care nu intrau în masa succesorală. De aceea este necesar ca, pentru fiecare succesiune, să se stabilească masa, moştenitorii şi cotele ce se cuvin şi numai după aceea să se dispună ieşirea din indiviziune. Dat fiind că reconstituirea dreptului de proprietate, conform Legii nr. 18/1991, s-a făcut pentru toţi moştenitorii după cei trei defuncţi, ieşirea din indiviziune trebuie să se facă după fiecare defunct, în raport de masa succesorală, moştenitorii acestuia şi cotele ce se cuvin fiecăruia [C.A. Bacău, dec. civ. nr. 1498/1995, în Jurisprudenţa C.A. Bacău 1995, p. 73).
7. împărţeala unei moşteniri cuvenite fraţilor şi surorilor unui defunct se face în părţi egale, conform principiului înscris în art. 672, chiar când nu sunt toţi de acelaşi tată şi aceeaşi mamă, fiind între dânşii uterini sau consângeni (Trib. Neamţ. Dr. 15/908, p. 116, în C. Hamangiu, Codul civil adnotat, p. 41).
2. Tot astfel se împarte moştenirea şi între descendenţii din fraţi şi surori, dacă ei vin la moştenire în nume propriu. în schimb, dacă ei vin la moştenire prin reprezentare, chiar dacă sunt de grad egal, împărţirea se face pe tulpini şi subtulpini (Fr. Deok, Tratat de drept succesoral, p. 106-108).
3.
Citește mai mult
De exemplu: Dacă de pe urma defunctului rămân doi fraţi şi unul sau mai mulţi nepoţi de frate predecedat sau nedemn, moştenirea se împarte pe tulpini, adică la trei (câţi fraţi a avut defunctul), astfel: fiecare dintre cei doi fraţi va primi câte 1/3, iar nepoţii de frate predecedat sau nedemn vor împărţi cota de 1/3 (cât i s-ar fi cuvenit tatălui lor) (îndrumar notarial, voi. I, p. 342).4. împărţirea pe linii este o modalitate specială de împărţire a moştenirii, care se aplică în acele cazuri în care, în calitate de colaterali privilegiaţi, sunt chemaţi la moştenire fraţi şi surori ai defunctului care nu sunt din aceiaşi părinţi. Din acest punct de vedere, fraţii şi surorile defunctului pot fi de trei categorii: fraţi buni (primari), adică fraţi cu defunctul şi după tată şi după mamă (indiferent dacă sunt din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţia cu efecte depline făcută de ambii părinţi, soţi), fraţi consangvini (consângeni), adică fraţi cu defunctul după tată (indiferent dacă sunt din căsătorii deosebite, din afara căsătoriei sau din adopţia cu efecte depline făcută numai de tată); fraţi uterini, adică fraţi cu defunctul numai după mamă (indiferent dacă provin din căsătorii deosebite, din afara căsătoriei sau din adopţia cu efecte depline făcută numai de mamă) (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 106-108).
5. Concursul între fraţi şi surori născuţi din diferite căsătorii este reglementat de art. 674 C. civ. 1864, indiferent dacă vin în concurs şi cu părinţii. Dacă rămân numai fraţi şi surori dintr-o singură linie (fie consangvini, fie uterini), art. 674 declară că ei exclud pe toate rudele din cealaltă linie şi primesc totalitatea moştenirii (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Bâicoianu, Tratat, voi. III, p. 242).
6. Dacă la moştenire sunt chemaţi fraţi şi surori făcând parte din aceeaşi categorie, de exemplu, toţi sunt fraţi consangvini cu defunctul, moştenirea se va împărţi potrivit regulii generale (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 106-108).
7. în cazul în care părinţii unui copil din afara căsătoriei se căsătoresc, iar din căsătorie rezultă alţi doi copii, toţi trei copiii sunt fraţi buni, astfel că, dacă unul moare, împărţeala moştenirii se va face în mod egal (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 106-108).
8. în schimb, dacă la moştenire sunt chemaţi fraţi şi surori din categorii deosebite (două sau trei categorii), atunci moştenirea sau partea din moştenire ce se cuvine colateralilor
Carmcn Simona Ricu 65 privilegiaţi se împarte în două părţi egale, corespunzător celor două linii; linia-jumătatea-paternă (dimidia paternis) şi linia-jumătatea-maternă (dimidia maternis). Apoi, jumătatea paternă se împarte între fraţii defunctului pe linie paternă, iar jumătatea maternă se împarte între fraţii defunctului pe linie maternă. Fraţii buni, fiind fraţi cu defunctul pe ambele linii, vor lua cota-parte corespunzătoare din ambele jumătăţi (privilegiul dublei legături) (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 106-108).
9. De exemplu: Dacă la moştenire vin patru fraţi ai defunctului (doi fraţi după mamă şi doi fraţi după tată) cotele acestora se determină astfel: 1. moştenirea se împarte în două părţi, corespunzătoare liniei materne şi liniei paterne; 2. jumătatea paternă se împarte între fraţii defunctului după tată, iar jumătatea maternă se împarte între fraţii după mamă;
3. prin urmare, cei doi fraţi paterni culeg împreună o cotă de 2/4 (jumătate), respectiv câte 1/4 fiecare; cei doi fraţi materni vor culege împreună o cotă de 2/4 (jumătate), respectiv câte 1/4 fiecare.
Dacă la moştenire vin trei fraţi ai defunctului - un frate bun (având aceeaşi mamă şi acelaşi tată), un frate numai după tată şi un frate numai după mamă, cotele acestora se determină astfel: 1. moştenirea se împarte în două părţi, corespunzătoare liniei materne şi liniei paterne; 2. jumătatea paternă se împarte între fraţii defunctului după tată (între fratele după tată şi fratele bun), iar jumătatea maternă se împarte între fraţii după mamă, adică între fratele bun şi fratele după mamă; fratele bun (cu aceeaşi mamă şi acelaşi tată) ia parte la împărţire pe ambele linii; 3. prin urmare, fratele bun culege o cotă de 2/4 (jumătate) din care 1/4 de pe linia maternă şi 1/4 de pe linia paternă; fratele matern va culege o cotă de 1/4, de pe linia maternă, şi fratele patern va culege o cotă de 1/4, de pe linia paternă [îndrumar notarial, voi. I, p. 343-344).
10. împărţirea pe linii se aplică şi descendenţilor din fraţi sau surori, indiferent dacă ei vin la moştenire prin reprezentare sau în nume propriu [Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 106-108).
11. Deşi art. 674 C. civ. 1864 se referă numai la ipoteza în care colateralii privilegiaţi vin în concurs cu ascendenţii privilegiaţi şi numai dacă fraţii şi surorile sunt din căsătorii diferite, împărţirea pe linii se va aplica şi atunci când colateralii privilegiaţi din categorii diferite vin singuri la moştenire, în cazul fraţilor şi surorilor din afara căsătoriei şi din adopţia cu efecte depline, precum şi în cazul descendenţilor din fraţi şi surori [V. Stoica, Dreptul Io moştenire, p. 91-94).
12. Caracterele juridice ale colateralilor privilegiaţi sunt: ei pot veni la moştenire în nume propriu, în schimb, descendenţii lor pot culege succesiunea şi prin reprezentare; nu sunt moştenitori rezervatari şi nici moştenitori sezinari; nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor (V. Stoica, Dreptul la moştenire, p. 91-94).
13. Clasa colateralilor cuprinde pe toate rudele în linie colaterală ale defunctului, afară de fraţi şi surori. Egalitatea partajului succesiunii continuă a fi regula şi în această clasă de moştenitori, astfel încât dacă sunt chemaţi la succesiune mai mulţi colaterali în acelaşi grad, succesiunea se împarte în mod egal între ei. Spre exemplu, de cuius lasă ca moştenitori trei unchi, doi din partea tatălui şi unul din partea mamei; fiecare din ei va lua câte o treime din moştenire, fără a se ţine seama de împărţirea după ramuri -caz în care unchii după tată ar fi primit amândoi numai o jumătate, iar cel după mamă, cealaltă jumătate [C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlănescu, Al. Băicoianu, Tratat, p. 243).
– fiecare dintre cei doi fraţi va primi câte 1/3, iar nepoţii de frate predecedat sau nedemn vor împărţi cota de 1/3 (cât i s-ar fi cuvenit tatălui lor).
Alin. (3) şi (4) se referă la fraţii şi surorile defunctului care nu sunt din aceiaşi părinţi. Se păstrează aceeaşi împărţire pe linii ca în vechea reglementare: linia maternă şi linia paternă. Linia paternă se împarte, în mod egal,
Citește mai mult
între fraţii defunctului pe linie paternă; linia maternă se împarte, în mod egal, între fraţii defunctului pe linie maternă; fraţii buni vor culege partea ce li se cuvine, atât de pe linia paternă, cât şi de pe linia maternă.Exemplu pt. alin. 3): Dacă la moştenire vin patru fraţi ai defunctului (doi fraţi după mamă şi doi fraţi după tată) cotele acestora se determină astfel:
1. moştenirea se împarte în două părţi, corespunzătoare liniei materne şi liniei paterne;
2. jumătatea paternă se împarte între fraţii defunctului după tată, iar jumătatea maternă se împarte între fraţii după mamă;
3. prin urmare, cei doi fraţi paterni culeg împreună o cotă de 2/4 (jumătate), respectiv câte 1/4 fiecare; cei doi fraţi materni vor culege împreună o cotă de 2/4 (jumătate), respectiv câte 1/4 fiecare.
Exemplu pt. alin 4): Dacă la moştenire vin trei fraţi ai defunctului – un frate bun (având aceeaşi mamă şi acelaşi tată), un frate numai după tată şi un frate numai după mamă, cotele acestora se determină astfel:
1. moştenirea se împarte în două părţi, corespunzătoare liniei materne şi liniei paterne;
2. jumătatea paternă se împarte între fraţii defunctului după tată (între fratele după tată şi fratele bun), iar jumătatea maternă se împarte între fraţii după mamă, adică între fratele bun şi fratele după mamă; fratele bun (cu aceeaşi mamă şi acelaşi tată) ia parte la împărţire pe ambele linii;
3. prin urmare, fratele bun culege o cotă de 2/4 (jumătate) din care 1/4 de pe linia maternă şi 1/4 de pe linia paternă; fratele matern va culege o cotă de 1/4, de pe linia maternă, şi fratele patern va culege o cotă de 1/4, de pe linia paternă.