Art. 987 Noul cod civil Capacitatea de folosinţă Capacitatea în materie de liberalităţi Dispoziţii comune
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Dispoziţii comune
SECŢIUNEA a 2-a
Capacitatea în materie de liberalităţi
Dispoziţii comune
SECŢIUNEA a 2-a
Capacitatea în materie de liberalităţi
Art. 987
Capacitatea de folosinţă
(1) Orice persoană poate face şi primi liberalităţi, cu respectarea regulilor privind capacitatea.
(2) Condiţia capacităţii de a dispune prin liberalităţi trebuie îndeplinită la data la care dispunătorul îşi exprimă consimţământul.
(3) Condiţia capacităţii de a primi o donaţie trebuie îndeplinită la data la care donatarul acceptă donaţia.
(4) Condiţia capacităţii de a primi un legat trebuie îndeplinită la data deschiderii moştenirii testatorului.
| ← Art. 986 Noul cod civil Legatul Dispoziţii preliminare... | Art. 988 Noul cod civil Lipsa capacităţii depline de... → |
|---|
1. Pentru stabilirea caracterului strict personal al acţiunii este necesar să se aprecieze cât de intim este legată acţiunea de voinţa exclusivă a celui direct interesat, întrucât numai el singur poate decide asupra oportunităţii recurgerii la intervenţia justiţiei pentru apărarea drepturilor sale (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 2395/1980, în R.R.D. nr. 7/1981, p. 37 şi în V. Terzea, Noul Cod civil, p. 912).
2. Este nulă orice convenţie prin care o persoană se obligă să nu dispună prin testament de bunurile sale [Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1844/1956, în C.D. 1956, nr. 142,
Citește mai mult
p. 367.).3. Validitatea unui testament este influenţată nu numai de incapacităţile legale, ci şi de incapacitatea naturală, adică de lipsa unei voinţe conştiente în momentul întocmirii actului, indiferent dacă se datorează unei cauze vremelnice sau este născută dintr-o cauză permanentă. Cu alte cuvinte, liberalitatea fiind un act juridic, trebuie să izvorască dintr-o voinţă liberă şi raţională. De aceea, dacă se face dovada că în momentul declaraţiei de voinţă, dispunătorul nu era conştient, testamentul este nul. Această împrejurare trebuie să fie însă stabilită în mod neechivoc, întrucât, în principiu, orice persoană este capabilă de a dispune prin testament dacă legea nu o opreşte, capacitatea fiind regula şi incapacitatea, excepţia. în speţă, simpla irascibilitate a testatoarei, relatată de unii dintre martori, nu poate fi reţinută ca manifestare a unei boli psihice care să aibă ca efect alterarea funcţiilor raţionale, cu consecinţa lipsei de discernământ, în lipsa unor acte medicale care să ateste că defuncta suferea de o boală psihică cu caracter cronic (C.A. Bacău, dec. nr. 410/1995, în Jurisprudenţa Curţii de Apel Bacău, 1995).
4. Tatăl biologic al reclamantei, care avea patru copii legitimi, i-a făcut în timpul vieţii mai multe donaţii şi a redactat un testament în favoarea sa. După deschiderea succesiunii, cei patru copii legitimi au atacat în instanţă testamentul şi donaţiile făcute reclamantei, fiica ilegitimă a părintelui decedat. Acţiunea lor a fost admisă, în baza unei legi care nu permitea copilului nelegitim să primească o parte egală cu un copil legitim. De asemenea, donaţiile au fost anulate pe acelaşi temei. în urma acţiunii, s-a stabilit că reclamanta are dreptul doar la 10% din moştenire, restul constituind rezerva copiilor legitimi. După judecarea acestei cauze, a intervenit o modificare a legislaţiei privitoare la regimul succesoral, prin care copilul nelegitim a fost pus pe acelaşi plan al capacităţii succesorale cu copilul legitim. Reclamanta şi mama sa au locuit cu tatăl reclamantei timp de trei ani, deşi acesta era căsătorit cu altă femeie. în aceste condiţii, ei au format fără îndoială o familie în sensul art. 8, iar actele cu titlu gratuit făcute în favoarea reclamantei constituie un element al vieţii familiale. De aceea, anularea lor reprezintă o ingerinţă în exercitarea vieţii de familie, art. 14 fiind aplicabil prin raportare la art. 8. Pe fond. Curtea a constatat că distincţia de tratament între copilul natural şi cel din căsătorie al unei persoane în materie succesorală nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă, astfel încât există o violare a art. 14. Curtea a amintit că art. 1 din Protocolul nr. 1 nu este aplicabil decât bunurilor actuale ale reclamantei. în speţă, atât drepturile sale succesorale, cât şi cele rezultate din donaţii au fost anulate cu titlu retroactiv, astfel încât reclamanta nu are niciun drept actual, iar art. 1 din Protocolul nr. 1 nu este aplicabil (C.E.D.O., Merger şi Cros c. Franţei, 22 decembrie 2004, www.echr.coe.int).
Citește mai mult
capacitate de exerciţiu. Pentru a dispune prin liberalitâţi nu este suficientă doar existenţa capacităţii de folosinţă, ci este necesară şi îndeplinirea condiţiei capacităţii de exerciţiu depline. Prin urmare, cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu poate dispune de bunurile sale prin liberalitâţi decât atunci când legea prevede expres în favoarea sa un asemenea drept. în cazul acestor categorii de persoane, regula este incapacitatea, capacitatea fiind excepţia.2. Condiţia capacităţii de folosinţă este una de fond, nerespectarea ei atrăgând nevala-bilitatea liberalitâţii, nulitatea absolută a dispoziţiei.
3. Justifică interes în anularea testamentului moştenitorii legali, întrucât în urma anulării se reîntregeşte masa succesorală a defunctului, care le revine la deschiderea moştenirii. De asemenea, anularea testamentului poate fi solicitată şi de procuror, atunci când acţiunea nu are caracter personal, în temeiul dreptului său de a porni orice acţiune civilă, cu excepţia celor strict personale.
4. Capacitatea trebuie îndeplinită, în cazul dispunătorului, la momentul la care acesta îşi exprimă consimţământul, adică la momentul încheierii contractului de donaţie sau la momentul întocmirii testamentului.
5. în cazul beneficiarului liberalitâţii (donatarul sau legatarul), condiţia capacităţii trebuie îndeplinită la momentul acceptării donaţiei (când liberalitatea se realizează prin donaţie), respectiv la momentul deschiderii moştenirii, adică la data decesului testatorului (când liberalitatea se realizează prin testament).
6. Capacitatea de folosinţă a unei persoane fizice se dobândeşte în momentul naşterii sale (art. 35 NCC). Prin excepţie, persoana fizică dobândeşte capacitate de folosinţă din momentul concepţiei sale, cu condiţia prevăzută de art. 36 NCC, aceea de a se naşte viu.
7. Persoana juridică dobândeşte capacitate de folosinţă din momentul înregistrării sau, după caz, al înfiinţării sale (art. 205 NCC).
8. Prin urmare, liberalitatea dispusă în favoarea unei persoane fizice care nu există sau a unei persoane juridice care nu este în fiinţă este lovită de nulitate.
9. Incapacitatea persoanei fizice neconcepute este aplicabilă numai în cazul liberalităţilor făcute direct unor asemenea persoane, nu şi atunci când liberalitatea este una indirectă. De pildă, se instituie o liberalitate cu sarcini în favoarea unei terţe persoane capabile, persoana fizică neconcepută fiind beneficiar al sarcinii.
10. în ceea ce priveşte persoana juridică, potrivit art. 208 NCC, orice persoană juridică poate primi liberalităţi de la data actului de înfiinţare sau, în cazul fundaţiilor testamentare, din momentul deschiderii moştenirii testatorului, chiar şi în cazul în care liberalităţile nu sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod legal.
11. în ceea ce priveşte liberalităţile făcute statului, conform art. 863 lit. c) NCC, statul poate dobândi un drept de proprietate publică prin donaţie sau legat, acceptat în condiţiile legii, dacă bunul, prin natura lui sau prin voinţa dispunătorului, devine de uz ori de interes public. Sintagma „în condiţiile legii" trebuie corelată cu prevederile art. 121 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, republicată, aplicabil atât în privinţa bunurilor ce aparţin domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale, cât şi celor ce aparţin domeniului privat al acesteia, text conform cărora donaţiile şi legatele cu sarcini pot fi acceptate numai cu aprobarea consiliului local sau, după caz, a consiliului judeţean, cu votul majorităţii consilierilor locali sau judeţeni, după caz, în funcţie.
Art. 208 NCC – Capacitatea de a primi liberalităţi
Art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii
(1) În vederea dobândirii personalităţii juridice, fondatorul sau, după caz, fondatorii încheie actul constitutiv şi statutul fundaţiei, în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.
(2) Actul constitutiv al fundaţiei cuprinde, sub sancţiunea nulităţii absolute:
a) datele de identificare a fondatorului sau, după caz, a fondatorilor: numele sau denumirea şi, după caz, domiciliul sau
sediul acestora;
b) scopul fundaţiei;
c) denumirea
Citește mai mult
fundaţiei;d) sediul fundaţiei;
e) durata de funcţionare a fundaţiei – pe termen determinat, cu indicarea expresă a termenului sau, după caz, pe termen nedeterminat;
f) patrimoniul iniţial al fundaţiei;
g) componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale fundaţiei ori regulile pentru
desemnarea membrilor acestor organe;
h) persoana sau persoanele împuternicite să desfăşoare procedura de dobândire a personalităţii juridice;
i) semnăturile fondatorului sau, după caz, ale fondatorilor.
(3) Statutul cuprinde, sub sancţiunea nulităţii absolute:
a) elementele prevăzute la alin. (2), cu excepţia celor de la lit. g) şi h);
b) explicitarea scopului şi a obiectivelor fundaţiei;
c) categoriile de resurse patrimoniale ale fundaţiei;
d) atribuţiile organelor de conducere, administrare şi control ale fundaţiei;
e) procedura de desemnare şi de modificare a componenţei organelor de conducere, administrare şi control, pe parcursul
existenţei fundaţiei;
f) destinaţia bunurilor, în cazul dizolvării fundaţiei, cu respectarea dispoziţiilor art. 60.
(3) Dacă fundaţia dobândeşte personalitate juridică după decesul fondatorului, efectele liberalităţilor făcute în favoarea fundaţiei anterior constituirii ei se vor produce de la data actului constitutiv, pentru fundaţiile înfiinţate prin acte între vii, iar pentru fundaţiile înfiinţate prin testament, de la data morţii testatorului (modificare adusă prin Legea nr. 246/2005).
Cu privire la capacitatea statului de a primi donaţii, articolul trebuie corelat cu art. 33 NCC şi art. 863 NCC, precum şi cu celelalte legi speciale în materie.
Art. 223 NCC – Statul şi unităţile administrativteritoriale
Art. 863 lit. c) NCC – Cazurile de dobândire a dreptului de pro prietate publică
Acest text trebuie coroborat cu art. 7 din Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, care prevede că actele de donaţie sau legatele trebuie acceptate de Guvern, de consiliul judeţean sau de consiliul local, după caz, dacă bunul în cauză intră în domeniul public central sau local.
Art. 121 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată
(3) Donaţiile şi legatele cu sarcini pot fi acceptate numai cu aprobarea consiliului local sau, după caz, a consiliului judeţean, cu votul majorităţii consilierilor locali sau judeţeni, după caz, în funcţie.
Art. 12 noul cod civil - Libertatea de a dispune
Art. 1417 alin. (2) noul cod civil – Defineşte noţiunea de stare de insolvabilitate
Cu privire la capacitatea persoanelor fizice de a primi donaţii articolul trebuie corelat cu prevederile:
– art. 35 şi 36 noul cod civil, referitoare la începutul dobândirii capacităţii de folosinţă şi la drepturile copilului conceput:
Art. 35 – Durata capacităţii de folosinţă
Art. 36 – Drepturile copilului conceput
– precum şi art. 208 noul cod civil cu privire la capacitatea persoanelor juridice de a primi liberalităţi.
De exemplu: Dacă printr-un testament autentic se constituie o fundaţie, precizându-se denumirea, scopul şi patrimoniul acesteia etc., moştenitorul legal sau, după caz, legatarul însărcinat în acest scop ori executorul testamentar vor solicita înregistrarea pe rol a cauzei succesorale, cerând în acelaşi timp şi autentificarea statutului fundaţiei potrivit dorinţei testatorului, iar după îndeplinirea forma lită ţilor de autentificare a statutului, cu aplicarea tuturor cerinţelor legii speciale în materie, se va face şi acceptarea moştenirii. Dacă testamentul nu conţine toate elementele necesare constituirii fundaţiei, potrivit art. 16 alin (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, se va autentifica şi actul constitutiv.
În situaţia existenţei unui testament olograf, după îndeplinirea procedurilor prevăzute de lege cu privire la deschiderea
testamentului olograf, se poate proceda în acelaşi mod ca şi în cazul testamentului autentic, cu condiţia autentificării şi a actului constitutiv (pentru a fi îndeplinite cerinţele art. 16 din O.G. nr. 26/2000), fără a fi necesară intervenţia instanţei de judecată, decât dacă există cauze care să determine intervenţia acesteia.
Potrivit textului, dacă liberalitatea reprezintă donaţie, reprezentantul desemnat prin actul de înfiinţare va putea accepta donaţia prin simpla prezentare a actului de înfiinţare a persoanei juridice, fără dovada îndeplinirii formalităţilor de înregistrare cerute de lege.