Art. 988 Noul cod civil Lipsa capacităţii depline de exerciţiu a dispunătorului Capacitatea în materie de liberalităţi Dispoziţii comune
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Dispoziţii comune
SECŢIUNEA a 2-a
Capacitatea în materie de liberalităţi
Dispoziţii comune
SECŢIUNEA a 2-a
Capacitatea în materie de liberalităţi
Art. 988
Lipsa capacităţii depline de exerciţiu a dispunătorului
(1) Cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu poate dispune de bunurile sale prin liberalităţi, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
(2) Sub sancţiunea nulităţii relative, nici chiar după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu persoana nu poate dispune prin liberalităţi în folosul celui care a avut calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal al său, înainte ca acesta să fi primit de la instanţa de tutelă descărcare pentru gestiunea sa. Se exceptează situaţia în care reprezentantul ori, după caz, ocrotitorul legal este ascendentul dispunătorului.
| ← Art. 987 Noul cod civil Capacitatea de folosinţă Capacitatea... | Art. 989 Noul cod civil Desemnarea beneficiarului... → |
|---|
1. Validitatea unui testament este influenţată nu numai de incapacităţile legale, ci şi de incapacitatea naturală, adică de lipsa unei voinţe conştiente în momentul săvârşirii actului, indiferent dacă se datorează unei cauze vremelnice sau este născută dintr-o cauză permanentă. Cu alte cuvinte, liberalitatea, ca orice act juridic, trebuie să izvorască dintr-o voinţă luminată de raţiune. De aceea, dacă se face dovada că, în chiar momentul declaraţiei de voinţă, dispunătorul nu era conştient, actul este nul. Această împrejurare - că dispunătorul nu era conştient în chiar momentul
Citește mai mult
declaraţiei de voinţă - trebuie să fie stabilită însă în mod neechivoc, întrucât, în principiu, capacitatea este regula şi incapacitatea excepţia (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 657/1974, în C.D. 1974, p. 163). Notă. în acelaşi sens, a se vedea Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1129/1987, în R.R.D. nr. 4/1988, p. 71-72.2. Pentru valabilitatea testamentului, care este un act de dispoziţie cu titlu gratuit, cel care dispune de bunurile sale trebuie să aibă discernământul necesar pentru întocmirea oricărui act juridic. Deşi orice persoană este capabilă de a face testament, dacă nu este oprită de lege, validitatea testamentului este influenţată atât de incapacităţile legale specifice liberalităţilor, cât şi de incapacitatea naturală, constând în lipsa unei voinţe conştiente la momentul întocmirii actului. Prin urmare, dacă dispunătorul era lipsit de discernământ la momentul întocmirii actului, testamentul este anulabil, iar moştenitorii legali justifică interes legitim pentru formularea acţiunii în anulare, deoarece prin anularea legatului urmăresc întregirea masei succesorale, transmisă acestora prin succesiune. Dreptul la acţiune al moştenitorilor este supus termenului general de prescripţie, dar termenul nu curge de la data întocmirii actului, ci din momentul când aceştia au cunoscut de existenţa legatului. în speţă, deoarece cu expertiza medico-legală psihiatrică s-a dovedit în mod neechivoc lipsa de discernământ a testatorului la momentul întocmirii actului, acţiunea formulată de fiica acestuia, la data de 23 august 2000, trebuia admisă. Raportat la data decesului dispunătorului - 6 februarie 2000 - dreptul la acţiune nu era prescris la momentul formulării ei (C.A. laşi, dec. civ. nr. 692/2002, în Jurisprudenţa Curţii de Apel laşi în materie civilă pe anul 2002, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2003, p. 69-70 şi în M.M. Pivniceru, C. Susanu, D. Tâtâruşanu, Moştenirea legală şi testamentară. împărţeala moştenirii. Practică judiciară, Ed. Ha-mongiu, Bucureşti, 2009, ed. a 2-a, p. 58-59).
► „Art. 806. Minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune nici într-un fel, afară de excepţiile regulate la capitolul VII al acestui titlu (C. civ. 807);
► „Art. 807. Minorul de 16 ani poate dispune prin testament şi numai pentru jumătate din bunurile de care după lege poate dispune majorele (C. civ. 806, 809, 814);
► „Art. 809. (2) Minorul, ajuns la majoritate, nu poate dispune nici prin donaţiune între vii, nici prin testament, în favoarea fostului său tutore, dacă socotelile definitive ale tutelei n-au fost prealabil date şi primite. (3) Sunt exceptaţi
Citește mai mult
în amândouă cazurile de mai sus ascendenţii minorilor, care sunt sau au fost tutori ai lor (C. civ. 807,812)".Citește mai mult
capacitatea fiind excepţia.2. Au capacitate deplină de exerciţiu persoanele fizice care au împlinit vârsta de 18 ani şi nu sunt puse sub interdicţie judecătorească (art. 38 NCC), minorul căsătorit anterior împlinirii acestei vârste (în condiţiile art. 39, art. 272 alin. (2) NCC], minorul emancipat (cel căruia instanţa de tutelă i-a recunoscut capacitate de exerciţiu anticipată în condiţiile art. 40 NCC). Toate aceste persoane, având deplină capacitate de exerciţiu, pot dispune de bunurile lor prin liberalităţi, desigur, exceptând situaţia în care legea prevede altfel.
3. Sancţiunea nerespectării acestei condiţii atrage nulitatea relativă a liberalităţii.
4. Din coroborarea prevederilor normei analizate cu dispoziţiile art. 987 NCC, rezultă că poate avea calitate de beneficiar al liberalităţii, în general, orice persoană care are capacitate de folosinţă (copilul conceput, dacă se naşte viu, copilul născut, persoana juridică în fiinţă). Prin excepţie de la regula generală, nu poate primi liberalităţi reprezentantul sau ocrotitorul legal al minorului (tutorele, curatorul, mandatarul desemnat), atât timp cât nu a primit descărcare de gestiune din partea instanţei de tutelă. Nu intră în cadrul acestei excepţii părinţii, bunicii minorului, chiar dacă au calitate de reprezentanţi sau ocrotitori legali, adică ascendenţii privilegiaţi şi ordinari.
5. în cazul interzisului judecătoresc (persoană lipsită de capacitate de exerciţiu) este aplicabilă excepţia instituită de art. 175 NCC, normă potrivit căreia din bunurile celui pus sub interdicţie judecătorească, descendenţii acestuia pot fi gratificaţi (prin donaţie) de către tutore, cu avizul consiliului de familie şi cu autorizarea instanţei de tutelă, fără însă să se poată da scutire de raport. Prin această măsură se asigură protecţia descendenţilor defunctului.
6. Actul prin care minorul dispune în favoarea reprezentantului sau ocrotitorului său legal, altul decât ascendenţii săi privilegiaţi sau ordinari, anterior descărcării de gestiune, este lovit de nulitate relativă. O asemenea nulitate poate fi invocată numai de persoana interesată, în termenul general de prescripţie de 3 ani.
7. Desigur, în condiţiile art. 1010 NCC, moştenitorii universali ori cu titlu universal ai dis-punătorului pot confirma liberalitatea, ceea ce are drept consecinţă renunţarea la dreptul de a invoca nulitatea.
Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani nu mai poate dispune prin testament astfel cum era reglementat în vechiul Cod civil.
În cazul interzisului
Citește mai mult
judecătoresc (persoană lipsită de capacitate de exerciţiu) se admite excepţia prevăzută la art. 175 NCC, prin care se permite tutorelui, cu avizul consiliului de familie şi cu autorizarea instanţei de tutelă, ca, din bunurile celui pus sub interdicţie judecătorească, să dispună prin donaţie către descendenţii interzisului, fără însă să poată da scutire de raport.Această nouă reglementare a Codului civil reprezintă o măsură de protecţie oferită de lege descendenţilor interzisului.
Text incident:
Art. 43 alin. (1) NCC – Lipsa capacităţii de exerciţiu
Art. 38 NCC – Începutul capacităţii de exerciţiu
Art. 39 NCC – Situaţia minorului căsătorit
Art. 40 NCC – Capacitatea de exerciţiu anticipată
Art. 144 NCC – Regimul juridic al actelor de dispoziţie
Art. 146 alin. (3) şi (4) NCC – Încuviinţarea şi autorizarea actelor minorului care a împlinit 14 ani
Art. 172 NCC – Actele încheiate de cel pus sub interdicţie judecătorească
Art. 17 NCC – Liberalităţile primite de descendenţii interzisului judecătoresc