Art. 1017 Noul Cod de Procedură Civilă Determinarea dobânzii Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală

Art. 1017

Determinarea dobânzii

(1) Dacă părţile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica rata dobânzii de referinţă stabilită de Banca Naţională a României. Rata de referinţă în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru.

(2) Creanţa produce dobânzi după cum urmează:

1. în cazul contractelor încheiate între profesionişti, de la data la care obligaţia a devenit exigibilă;

2. în cazul contractelor încheiate între profesionişti şi o autoritate contractantă, fără a fi necesară punerea în întârziere a debitorului:

a) dacă în contract a fost fixat un termen de plată, din ziua următoare acestui termen;

b) dacă termenul de plată nu este fixat în contract:

(i) după 30 de zile de la data primirii de către debitor a facturii sau a oricărei alte asemenea solicitări de plată;

(ii) dacă data primirii facturii sau a unei solicitări echivalente de plată este incertă, după 30 de zile de la recepţia mărfurilor sau prestarea serviciilor;

(iii) dacă solicitarea de plată a fost comunicată înainte de a primi mărfurile sau serviciile, la expirarea unui termen de 30 de zile de la primirea mărfurilor sau prestarea serviciilor;

(iv) dacă legea sau contractul stabileşte o procedură de acceptare ori de verificare, permiţând certificarea conformităţii mărfurilor sau serviciilor, iar debitorul a primit factura ori solicitarea de plată la data verificării sau anterior acestei date, la expirarea unui termen de 30 de zile de la această dată;

3. în celelalte cazuri, de la data la care debitorul a fost pus sau este de drept în întârziere, potrivit legii.

(3) Creditorul poate să pretindă daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligaţiilor de către debitor.

(4) Este lovită de nulitate absolută convenţia sau clauza prin care se fixează o obligaţie de punere în întârziere pentru a opera curgerea dobânzilor în cazurile prevăzute la alin. (2) pct. 1 şi 2 sau un termen de la care creanţa produce dobânzi, mai mare decât cel prevăzut la alin. (2).

Comentarii despre Art. 1017 Noul Cod de Procedură Civilă Determinarea dobânzii Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală

Dana Prodigean 27.07.2014

1. Determinarea dobânzii. Conflict de norme. în mod asemănător cu dispoziţiile art. 3 din O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti, şi noul Cod de procedură civilă conţine norme speciale referitoare la dobânzile moratorii, pornind de la regula consacrată în materie de art. 1535 alin. (1) Noul Cod Civil (art. 1088 C. civ. 1864), potrivit căruia creditorul unei sume de bani neachitate la scadenţă este îndreptăţit la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, fără a trebui să

Citește mai mult

dovedească vreun prejudiciu.

Conform art. 10 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, art. 1535 Noul Cod Civil se aplică dobânzii penalizatoare, astfel cum aceasta este definită în art. 1 alin. (3) din ordonanţa menţionată, anume ca fiind „dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă", aşadar, cu titlu de daune moratorii (art. 10 din O.G. nr. 13/2011 este în vigoare de la 1 octombrie 2011, conform normelor tranzitorii ale ordonanţei).

Articolul 1017 NCPC reglementează nivelul dobânzii datorate de către debitor pentru plata cu întârziere, în cazul în care părţile contractante nu au convenit în acest sens, ca fiind rata dobânzii de referinţâ stabilitâ de Banca Naţionalâ a României.

Este de observat că în O.G. nr. 13/2011 rata dobânzii de referinţă stabilită de Banca Naţională a României constituie reperul pentru dobânda remuneratorie, în timp ce dobânda legală penalizatoare (care interesează procedura ordonanţei de plată) se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale [art. 3 alin. (2)]. De asemenea, în raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) Noul Cod Civil, rata dobânzii legale se diminuează cu încă 20% [art. 3 alin. (3)].

Se relevă, astfel, o diferenţă între actul normativ cu caracter special şi art. 1017 Noul Cod Civil în ceea ce priveşte nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere a unei obligaţii băneşti rezultate din contractele ce intră în domeniul de aplicare al codului.

într-o primă opinie, s-ar putea susţine că, întrucât nu s-ar putea concepe că în procedura ordonanţei de plată se aplică un alt nivel al dobânzii pentru plata datoriei cu întârziere decât cel care s-ar aplica în cadrul cererii vizând fondul dreptului, ar exista un conflict între dispoziţiile legale, care se rezolvă potrivit art. 83 lit. k) din legea de punere în aplicare a codului, respectiv Legea nr. 76/2012, potrivit căruia: „La data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă se abrogă (...) orice alte dispoziţii contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale". Astfel, prin intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, ar opera abrogarea implicită a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 13/2011, în conformitate cu art. 67 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

într-o a doua opinie, spre care înclinăm, s-ar putea considera că nivelul dobânzii prevăzut la art. 1.017 NCPC se aplică doar în situaţia în care partea apelează la procedura ordonanţei de plată, pe când, în ipoteza în care cererea se soluţionează pe dreptul comun, devin incidente prevederile O.G. nr. 13/2011.

2. Data de la care curge dobânda. Articolul 1017 NCPC cuprinde, de asemenea, norme referitoare la data de la care se datorează dobânda în cazul diferitelor contracte civile, distinct pentru contractele încheiate între profesionişti [alin. (2) pct. 1], între profesionişti şi o autoritate contractantă [alin.( 2) pct. 2] - pentru cazurile în care termenul de plată este sau nu fixat în contract - precum şi în celelalte cazuri [alin. (2) pct. 3].

Este de remarcat că, în ipoteza contractelor încheiate între profesionişti şi o autoritate contractantă, nu este necesară punerea în întârziere a debitorului, sub sancţiunea nulităţii convenţiei sau a clauzei care ar conţine obligaţia de punere în întârziere pentru a opera curgerea dobânzilor sau un termen de la care creanţa produce dobânzi mai mare decât cel prevăzut de legiuitor.

3. Daune-interese suplimentare. Creditorul este îndreptăţit să pretindă daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligaţiilor de către debitor, conform art. 1017 alin. (3) NCPC, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor prin faptul neexecutării.

Răspunde