Art. 109 Noul Cod de Procedură Civilă Cazul persoanei juridice care are dezmembrăminte Competenţa teritorială

1. Competenţă alternativă. Această prevedere legală reglementează un caz de competenţă alternativă, interesând fie sediul persoanei juridice de drept privat, potrivit regulii generale, fie sediul secundar al aceleiaşi persoane, de care se leagă obligaţiile pretinse în sarcina pârâtului prin cererea de chemare în judecată. Alternanţa este indusă prin prezenţa conjuncţiei „şi".

2. Distincţia între sediu principal şi sedii secundare. Spre deosebire de codul anterior (art. 7 pct. 1), actuala reglementare nu prevede explicit că cererile împotriva persoanei juridice de drept privat se formulează la

Citește mai mult

instanţa sediului ei principal.

Articolul NCPC 107, care consacră regula generală, se referă generic la „sediu" în privinţa oricărei persoane juridice, iar art. 109, care se preocupă de persoana juridică de drept privat, are în vedere doar ipoteza sediilor secundare ale acesteia.

Pentru persoana juridica care nu are sedii secundare, distincţia între sediu principal şi sedii secundare este lipsită de relevanţă, cererea adresându-se instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul, respectiv cel precizat în actul constitutiv sau statutul societăţii.

Pentru persoana juridică care are sedii secundare, se aplică regula din art. 107 NCPC, întrucât art. 109 are caracter derogator numai pentru situaţiile expres prevăzute, atunci când pretenţiile formulate împotriva persoanei juridice vizează obligaţiile legate de respectivul sediu secundar.

Chiar dacă legiuitorul nu mai prevede explicit, regula generală are în vedere, în cazul persoanei juridice de drept privat, sediul principal, respectiv sediul menţionat în actul de constituire sau în statut, deoarece sediile secundare au relevanţă doar în situaţiile de excepţie expres prevăzute în art. 109 NCPC.

Noul Cod civil, referindu-se la acest element de identificare a oricărei persoane juridice (art. 227), nu foloseşte sintagma de „sediu principal", făcând distincţie între sediul stabilit potrivit actului de constituire sau statutului şi „sedii cu caracter secundar" pentru sucursalele, reprezentanţele sale teritoriale şi punctele de lucru.

în conţinutul legii speciale privind societăţile, respectiv Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, termenul de „sediu", fără a fi însoţit de menţiunea „secundar" ori fără indicarea unităţii fără personalitate juridică, este folosit cu sensul de „sediu social" sau „sediu principal".

3. Dezmembrămintele persoanei juridice. în ceea ce priveşte sediile secundare, astfel cum rezultă din noul Cod civil, acestea se referă la sucursalele, reprezentanţele teritoriale şi punctele de lucru ale persoanei juridice. Chiar dacă nu se prevede expres în noul Cod civil, aceste sedii vizează dezmembrăminte fără personalitate juridică, lucru care reiese neechivoc din art. 43 din Legea nr. 31/1990.

Ca atare, art. 109 are în vedere dezmembrămintele fără personalitate juridică ale persoanei juridice, precum sucursale, reprezentanţe teritoriale, agenţii, puncte de lucru, enumerarea din Legea nr. 31/1990 fiind exemplificaţi vă.

în ceea ce priveşte filialele, nu intră în categoria acestor dezmembrăminte, deoarece, astfel cum rezultă din art. 42 din Legea nr. 31/1990, reprezintă ele însele societăţi cu personalitate juridică, ce se pot înfiinţa în una dintre formele de societate enumerate de legiuitor.

Ca atare, domeniul de aplicare al art. 109 nu acoperă şi filialele, dar aceasta nu înseamnă că, pentru obligaţiile care urmează a fi executate la sediul filialei sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul filialei ori din fapte săvârşite de acesta, trebuie sesizată instanţa în a cărei rază teritorială se află sediul societăţii-mamă. Dimpotrivă, cererea se formulează la instanţa sediului filialei, întrucât filiala este persoană juridică şi are calitate procesuală pasivă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 107 NCPC, şi nu cele ale art. 109 NCPC.