Art. 114 Noul Cod de Procedură Civilă Cereri în materie de tutelă şi familie Competenţa teritorială
| Comentarii |
|
Competenţa teritorială
Art. 114
Cereri în materie de tutelă şi familie
(1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
(2) În cazul cererilor privind autorizarea de către instanţa de tutelă şi de familie a încheierii unor acte juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită priveşte un imobil, este, de asemenea, competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie teritorială este situat imobilul. În acest caz, instanţa de tutelă şi de familie care a pronunţat hotărârea va comunica de îndată o copie a acesteia instanţei de tutelă şi de familie în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa cel ocrotit.
| ← Art. 113 Noul Cod de Procedură Civilă Competenţa teritorială... | Art. 115 Noul Cod de Procedură Civilă Cererile în materie de... → |
|---|
Pntru a stabili caracterul de ordine publică sau de ordine privată al normelor de competenţă teritorială reglementate de art. 5 CPC, respectiv art. 107 NCPC, trebuie să se aibă în vedere natura pricinii.
În doctrina ce analizează noua
Citește mai mult
reglementare s-a reţinut că din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 126 alin. (1) şi art. 129 alin. (2) pct. 3 NCPC rezultă că, în procesele privitoare la persoane, competenţa teritorială este exclusivă, de vreme ce au ca obiect „drepturi” de care părţile nu pot să dispună.Cereri în materie de tutelă şi familie. Art. 114 alin. (1) NCPC reglementează o competenţă teritorială exclusivă, în sensul că, dacă prin norme speciale nu se prevede expres altfel, cererile anume prevăzute de acest articol sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
În sfera de aplicare a acestor dispoziţii intră cererile pe care însuşi legiuitorul le califică astfel, respectiv:
- cererile menţionate în Titlul III „Ocrotirea persoanei fizice” din Cartea I „Despre persoane” a noului Cod civil (art. 104-186 NCC), precum şi
- cererile privind ocrotirea copilului prevăzute prin legi speciale, dacă nu se prevede o altă competenţă.
Cererile prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 1 şi 2 NCPC nu intră în sfera de aplicare a acestei norme.
Pentru celelalte cereri privind persoanele, altele decât cele din art. 113 şi art. 114 NCPC, se aplică regula generală în materia competenţei teritoriale, dacă nu există o altă normă de competenţă.
Cereri pentru care se prevede expres instanţa competentă teritorial să le soluţioneze, prin norme speciale ale noului Cod de procedură civilă sau ale altor acte normative, sunt:
- cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane: instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul persoana respectivă (art. 935 NCPC);
- cererile privind stabilirea măsurilor de protecţie specială prevăzute de Legea nr. 272/2004: instanţa de la domiciliul copilului, iar dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, instanţa în a cărei circumscripţie teritorială a fost găsit copilul (art. 124 din Legea nr. 272/2004);
- cererea de instituire a tutelei: instanţa în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază sau a fost găsit copilul [art. 40 alin. (2) din Legea nr. 272/2004];
- cererea de instituire a curatelei: instanta de tutelă de la domiciliul persoanei care urmează a fi pusă sub curatelă, respectiv de la ultimul său domiciliu din ţară, pentru ipoteza în care acea persoană lipseşte de la domiciliu sau este dispărută ori, după caz, instanţa de la locul unde trebuie luate măsurile urgente (art. 179 coroborat cu art. 178 NCC);
- divorţul: instanţa de tutelă în circumscripţia căreia se află, ca regulă, cea din urmă locuinţă comună a soţilor, cu excepţiile prevăzute de lege (art. 914 NCPC);
- cererea de declarare a morţii unei persoane: instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie acea persoană a avut ultimul domiciliu cunoscut (art. 943 NCPC);
- cererile referitoare la adopţie: instanţa de tutelă în a cărei rază teritorială se află domiciliul adoptatului; cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanţa competentă se judecă de Tribunalul Bucureşti [art. 74 alin. (3) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată];
- cererea pentru înregistrarea tardivă a naşterii: instanţa în a cărei rază teritorială are domiciliul persoana interesată sau unde are sediul serviciul de protecţie specială a copilului [art. 18 alin. (2) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă].
Cereri care se soluţionează potrivit regulii generale, deoarece nu se prevede expres instanţa competentă teritorial să le soluţioneze sunt, de exemplu, cererea în constatarea nulităţii absolute a căsătoriei şi cererea în anularea căsătoriei.
1. Sfera de aplicare
1.1. Instanţele de tutela şi de familie. Articolul 114 NCPC se referă la cereri care se soluţionează de către instanţele de tutelă şi de familie. Aceste instanţe nu sunt, încă, organizate, iar până la acel moment, conform art. 76 din Legea nr. 76/2012, „judecătoriile
Citește mai mult
sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit Codului civil, Codului de procedură civilă, prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".1.2. Domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite. Această noţiune este prevăzută de noul Cod civil pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie.
Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie ale amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii [art. 496 alin. (1) NCC], fie ale părintelui la care i s-a stabilit locuinţa, prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie [art. 496 alin. (2) şi (3), art. 497, art. 400 alin. (1) şi (2) NCC]. Prin excepţie, domiciliul minorului poate fi la rude, la alte persoane sau la o instituţie de ocrotire [art. 400 alin. (3) NCC].
Domiciliul minorului adoptat se stabileşte potrivit dispoziţiilor art. 496 NCC, date fiind raporturile dintre adoptator şi adoptat.
Domiciliul minorului pus sub tutela este la tutore, putând avea, în mod excepţional, o reşedinţă determinată de educarea şi pregătirea sa profesională.
1.3. Cereri privind ocrotirea persoanei fizice. Criteriul de determinare a sferei de aplicare a normei îl reprezintă obiectul cererilor, potrivit voinţei exprese a legiuitorului.
Din alcătuirea noului Cod civil, se observă că legiuitorul a dat denumirea „Ocrotirea persoanei fizice" unui titlu din Cartea I „Despre persoane" (art. 104-186 NCC), ceea ce ar putea semnifica intenţia sa de a cuprinde doar cererile din acel titlu în sintagma din art. 114 NCPC „cereri privind ocrotirea persoanei fizice".
Cu toate acestea, în enumerarea din art. 106 NCC a măsurilor de ocrotire se arată că ocrotirea minorului se realizează: prin părinţi; prin instituirea tutelei; prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială anume prevăzute de lege.
Or, cereri sau măsuri privind ocrotirea copilului minor prin părinţi se regăsesc în noul Cod civil în altă parte decât titlul anterior menţionat, respectiv în Cartea a ll-a, Titlul IV „Autoritatea părintească".
în aceste condiţii, în sfera de aplicare a normei intră fără, discuţie, cererile pe care însuşi legiuitorul le califică astfel, respectiv:
- cererile menţionate în Titlul III „Ocrotirea persoanei fizice" din Cartea I „Despre persoane" a noului Cod civil (art. 104-186 NCC), precum şi
- cererile privind ocrotirea copilului prevăzute prin legi speciale, daca nu se prevede o alta competenţa. Chiar dacă aceste cereri sunt reglementate prin legislaţia în materia protecţiei copilului, şi nu prin noul Cod civil, iar art. 114 NCPC prevede că intră în sfera de aplicare a normei cererile privind ocrotirea persoanei fizice „date de Codul civil" în competenţa instanţelor specializate, apreciem că pentru a atrage competenţa acestui text, este suficient obiectul lor, ce se încadrează în măsurile de ocrotire a persoanei fizice.
Se ridică întrebarea dacă pot intra în sfera de aplicare a normei cereri care, deşi sunt în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, nu sunt calificate ca atare de către legiuitor.
în mod tradiţional, în doctrină s-a vorbit despre „ocrotirea minorului prin părinţi"111. Astfel, pot genera discuţii din perspectiva naturii lor cel puţin cererile legate de exercitarea autorităţii părinteşti, formulate, evident, pe cale principală121. Aceste cereri sunt plasate de legiuitor în noul Cod civil în Cartea a ll-a, Titlul IV „Autoritatea părintească", împărţit în patru capitole: „Dispoziţii generale" (art. 483-486 NCC); „Drepturile şi îndatoririle părinteşti" (art. 487-502 NCC); „Exercitarea autorităţii părinteşti" (art. 503-507 NCC); „Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti" (art. 508-512 NCC).
Este prematură formularea unei concluzii tranşante în acest moment, rămânând în sarcina instanţelor specializate clarificarea sferei de aplicare a normei de competenţă, în funcţie de conţinutul conceptual al sintagmei „ocrotirea persoanei fizice".
Este de subliniat, însă, că unicul criteriu de determinare fiind acela al obiectului cererilor, potrivit voinţei legiuitorului, art. 114 NCPC nu poate fi extins pe cale de interpretare asupra cererilor cu un alt obiect. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca norma să se aplice şi pentru alte cereri, ar fi precizat acest lucru expres.
Din această perspectivă, pentru determinarea sferei de aplicare a normei este ineficient în interpretare faptul că art. 265 NCC trimite expres la dispoziţiile art. 107 NCC. Niciuna dintre aceste prevederi nu se referă la competenţa teritorială a instanţelor de tutelă şi de familie.
Astfel, în conformitate cu art. 265 NCC „Toate măsurile date prin prezenta carte în competenţa instanţei judecătoreşti, toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor prezentei cărţi, precum şi măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competenţa instanţei de tutelă. Dispoziţiile art. 107 sunt aplicabile în mod corespunzător".
Articolul 107 NCC prevede că: „(1) Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanţa de tutelă. (2) în toate cazurile, instanţa de tutelă soluţionează de îndată aceste cereri".
Referirea expresă la art. 107 NCC presupune derularea aceloraşi proceduri pentru cererile din Cartea a ll-a cu cele din Cartea I a codului, teza a ll-a din art. 265 NCC având, aşadar, rolul de normă de trimitere cu privire la procedura de soluţionare a cererilor, litigiilor, măsurilor relative la relaţiile de familie, şi anume aceeaşi cu cea din titlul III „Ocrotirea persoanei fizice" al Cărţii I. în niciun caz, din coroborarea art. 265 şi art. 107 NCC nu se poate trage concluzia că instanţa de tutelă şi de familie căreia îi revine, potrivit legii, competenţa de soluţionare din punct de vedere teritorial a procedurilor menţionate în art. 107 NCC, va soluţiona şi cererile menţionate în art. 265 NCC.
2. Cereri care nu intră în sfera de aplicare a normei. Cererile prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 1 şi 2 NCPC nu intră în sfera de aplicare a acestei norme, pentru argumentele prezentate în comentariul de la acel articol.
Pentru celelalte cereri privind persoanele, altele decât cele din art. 113 şi art. 114 NCPC, se aplică regula generala în materia competenţei teritoriale, dacă nu există o altă normă de competenţă.
Cereri pentru care se prevede expres instanţa competentă teritorial să le soluţioneze, prin norme speciale ale noului Cod de procedură civilă sau ale altor acte normative, sunt:
-cererea de punere sub interdicţie judecătoreasca a unei persoane: instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul persoana respectivă (art. 935 NCPC);
- cererile privind stabilirea măsurilor de protecţie specială prevăzute de Legea nr. 272/2004: instanţa de la domiciliul copilului, iar dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, instanţa în a cărei circumscripţie teritorială a fost găsit copilul (art. 124 din Legea nr. 272/2004);
- cererea de instituire a tutelei: instanţa în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază sau a fost găsit copilul [art. 40 alin. (2) din Legea nr. 272/2004];
- cererea de instituire a curatelei: instanţa de tutelă de la domiciliul persoanei care urmează a fi pusă sub curatelă, respectiv de la ultimul său domiciliu din ţară, pentru ipoteza în care acea persoană lipseşte de la domiciliu sau este dispărută ori, după caz, instanţa de la locul unde trebuie luate măsurile urgente (art. 179 coroborat cu art. 178 NCC);
- divorţul: instanţa de tutelă în circumscripţia căreia se află, ca regulă, cea din urmă locuinţă comună a soţilor, cu excepţiile prevăzute de lege (art. 914 NCPC);
- cererea de declarare a morţii unei persoane: instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie acea persoană a avut ultimul domiciliu cunoscut (art. 943 NCPC);
- cererile referitoare la adopţie: instanţa de tutelă în a cărei rază teritorială se află domiciliul adoptatului; cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanţa competentă se judecă de Tribunalul Bucureşti [art. 74 alin. (3) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată];
- cererea pentru înregistrarea tardiva a naşterii: instanţa în a cărei rază teritorială are domiciliul persoana interesată sau unde are sediul serviciul de protecţie specială a copilului [art. 18 alin. (2) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă].
Cereri care se soluţionează potrivit regulii generale, deoarece nu se prevede expres instanţa competentă teritorial să le soluţioneze sunt, de exemplu, cererea în constatarea nulităţii absolute a căsătoriei şi cererea în anularea căsătoriei.
3. Situaţia de excepţie a autorizării încheierii de acte juridice cu privire la un imobil.
Alineatul (2) al art. 114 NCPC reglementează un caz de competenţă teritorială alternativă, prin derogare de la regula prevăzută în alin. (1). Astfel, cererile privind autorizarea de către instanţa de tutelă şi de familie a încheierii unor acte juridice, când acestea privesc un imobil, pot fi formulate atât la domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite, cât şi la instanţa de tutelă şi de familie în a cărei circumscripţie teritorială este situat imobilul.
Raţiunea normei este aceea a facilitării cercetării judecătoreşti şi a formalităţilor legate de cartea funciară.
Instanţa de tutelă şi de familie care a pronunţat hotărârea va comunica de îndată o copie a acesteia instanţei de tutelă şi de familie în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa cel ocrotit.