Art. 115 Noul Cod de Procedură Civilă Cererile în materie de asigurări Competenţa teritorială
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Competenţa teritorială
Competenţa teritorială
Art. 115
Cererile în materie de asigurări
(1) În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află:
1. domiciliul sau sediul asiguratului;
2. bunurile asigurate;
3. locul unde s-a produs riscul asigurat.
(2) Alegerea competenţei prin convenţie este considerată ca nescrisă dacă a fost făcută înainte de naşterea dreptului la despăgubire.
(3) În materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului său.
(4) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplică însă în materie de asigurări maritime, fluviale şi aeriene.
| ← Art. 114 Noul Cod de Procedură Civilă Cereri în materie de... | Art. 116 Noul Cod de Procedură Civilă Alegerea instanţei... → |
|---|
Pentru formularea unei cereri privitoare la despăgubiri în materie de asigurare, reclamantul are la dispoziţie, în principiu, nu mai puţin de patru instanţe deopotrivă compe
tente, iar în ipoteza din alin. (3) al art. 115 NCPC, când reclamant este un terţ prejudiciat, chiar cinci. Norma este astfel concepută pentru protecţia persoanei asigurate şi pentru administrarea probatoriilor.
Norma de competenţa este aplicabila doar cererilor în despăgubiri, ca atare, „nu intră sub incidenţa acestui text alte
Citește mai mult
cereri derivate din contractul de asigurare, precum cele cu privire la plata primelor de asigurare".Articolul 115 alin. (2) permite alegerea de competenţă, fiind vorba despre cereri „privitoare la bunuri", astfel cum prevede art. 126 NCPC, iar norma de competenţă este una dispozitivâ, de la care părţile pot deroga, prin convenţie.
Cu toate acestea, prin derogare de la dispoziţiile art. 126 NCPC, art. 115 introduce condiţia, sub sancţiunea considerării clauzei ca nescrisă, ca o convenţie cu acest obiect să nu fi fost făcută înainte de naşterea dreptului la despăgubire, respectiv înainte de producerea riscului asigurat. Această normă urmăreşte protecţia persoanei asigurate împotriva unui eventual abuz al societăţii de asigurare, fiind vorba despre un contract de adeziune (pentru un contract de aceeaşi natură, există o normă similară de competenţă în materia protecţiei consumatorului - art. 121 NCPC).
Cererea prevăzută de alin. (3) al art. 115 NCPC la îndemâna terţului prejudiciat este cea la care se referea art. 42 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, text abrogat prin Legea nr. 71/2011 şi preluat în art. 2224 NCC. Asiguratul nu se poate prevala, însă, de calitatea de terţ prejudiciat pentru a solicita de la societatea cu care a încheiat o asigurare de bunuri, pe temeiul răspunderii delictuale, contravaloarea prejudiciului suferit prin producerea riscului asigurat.