Art. 134 Noul Cod de Procedură Civilă Suspendarea procesului Necompetenţa şi conflictele de competenţă Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei

Articolul 134 conţine prevederi similare art. 21 CPC 1865, stabilind că instanţa competentă să soluţioneze conflictul este sesizată de către instanţa înaintea căreia s-a ivit conflictul de competenţă, care suspenda în acest scop, din oficiu, judecata cauzei.

în ceea ce priveşte instanţa înaintea căreia s-a ivit conflictul de competenţă, în cazul conflictelor negative de competenţa aceasta este cea din urmă instanţă care s-a declarat necompetentă şi s-a dezînvestit în favoarea instanţei care i-a trimis dosarul sau, în ipoteza declinărilor succesive, chiar în favoarea altei instanţe, dintre cele

Citește mai mult

care s-au declarat anterior necompetente. Hotărârea de admitere a excepţiei de necompetenţă nu este supusă niciunei căi de atac, potrivit art. 132 alin. (3) NCPC.

Cât priveşte conflictele pozitive de competenţa, instanţa înaintea căreia s-a ivit conflictul de competenţă este cea din urmă instanţă care s-a declarat competentă să soluţioneze cauza, în condiţiile art. 130 şi art. 131 NCPC. Spre deosebire de încheierea de admitere a excepţiei de necompetenţă, încheierea prin care o instanţă se declară competentă poate fi atacată numai odată cu fondul, potrivit art. 132 alin. (2).

Conflictul trebuie, însă, considerat actual chiar din momentul ultimei declarări de competenţă, cu atât mai mult cu cât aceasta se face prin încheiere interlocutorie, deoarece, din momentul respingerii excepţiei, „se creează situaţia anormală ca aceeaşi pricină să fie judecată de către două instanţe, cu posibilitatea pronunţării unor hotărâri contrarii, adică tocmai pericolul care trebuie evitat şi care impune o rezolvare neîntârziată a conflictului de competenţă"». în mod similar, conflictul este actual şi atunci când se respinge excepţia de litispendenţă.

în toate cazurile, dreptul de a sesiza instanţa care va rezolva conflictul nu aparţine părţilor.