Art. 132 Noul Cod de Procedură Civilă Soluţionarea excepţiei Necompetenţa şi conflictele de competenţă Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei

Art. 132

Soluţionarea excepţiei

(1) Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent.

(2) Dacă instanţa se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. Încheierea poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunţată în cauză.

(3) Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.

(4) Dacă instanţa se declară necompetentă şi respinge cererea ca inadmisibilă întrucât este de competenţa unui organ fără activitate jurisdicţională sau ca nefiind de competenţa instanţelor române, hotărârea este supusă numai recursului la instanţa ierarhic superioară.

Comentarii despre Art. 132 Noul Cod de Procedură Civilă Soluţionarea excepţiei Necompetenţa şi conflictele de competenţă Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei

Ioan 3.03.2018

Poate fi anulata o sentinta civila pronuntata în anul 1995 pe motiv de necompetenta teritoriala ?

Răspunde

c.r. 8.12.2013

în aplicarea art. 132, dacă instanţa constată că este competenta a soluţiona cauza, consemnează în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept ale acestei constatări, respingând, în mod corespunzător, eventuala excepţia de necompetenţă invocată în condiţiile legii. încheierea astfel pronunţată are caracter interlocutoriu, deci leagă instanţa, care nu mai poate reveni asupra sa. încheierea poate fi atacata numai odatâ cu fondul.

Dacă instanţa se declara necompetentă, iar excepţia este admisă, instanţa este obligată să stabilească instanţa competentă sau organul cu activitate

Citește mai mult

jurisdicţională competent potrivit legii, urmând ca, prin hotărâre (sentinţă sau decizie), să îşi decline competenţa. Hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent. Dacă se declară recurs împotriva hotărârii de declinare a competenţei, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil.

în situaţia în care competenţa aparţine unui organ al statului fără activitate jurisdicţională, instanţa nu va pronunţa declinarea competenţei, ci va respinge cererea ca inadmisibilă. Această soluţie este expres prevăzută în art. 132 alin. (4) NCPC, fiind aplicată în mod constant în practica instanţelor şi până în acest moment.

De asemenea, este prevăzută expres aceeaşi soluţie şi în cazul în care instanţa constată că litigiul cu care a fost sesizată este de competenţa unui organ de jurisdicţie dintr-un alt stat, indiferent dacă este vorba despre un stat din interiorul ori din afara Uniunii Europene, întrucât art. 132 alin. (4) nu distinge. O prevedere similară este inserată şi în Cartea a Vll-a codului, „Procesul civil internaţional" (art. 1070 NCPC).

Cererea urmează a fi respinsă ca nefiind de competenţa internaţională a instanţelor române, iar hotărârea este supusă numai recursului la instanţa ierarhic superioară. Prin reglementarea neechivocă a soluţiei ce urmează a se adopta, se tranşează disputa din doctrină asupra acestui aspect.

Răspunde