Art. 210 Noul Cod de Procedură Civilă Disjungerea cererii reconvenţionale Cererea reconvenţională Sesizarea instanţei de judecată

1. Judecarea cererii reconvenţionale împreună cu cererea principală. în privinţa instanţei competente să soluţioneze cererea reconvenţională, caracterul său de cerere incidentală atrage aplicabilitatea art. 123 alin. (1) NCPC, aceasta judecându-se în consecinţă de către instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă cererea reconvenţională ar fi fost de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, în ipoteza în care ar fi fost promovată pe calea unui proces separat ca cerere principală.

Regimul său juridic este diferit de cel al celorlalte cereri incidentale,

Citește mai mult

spre exemplu legea neprevăzând pentru judecata cererii reconvenţionale etapa admisibilităţii în principiu a acesteia, precum în cazul cererilor de intervenţie.

Ca regulă, cererea reconvenţionalâ se judecă odotâ cu cererea principala, instanţa având obligaţia de a o soluţiona prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauză. Dacă instanţa omite să se pronunţe asupra cererii reconvenţionale prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti, partea are deschisă calea completării hotărârilor, reglementată de art. 444 cu referire la art. 445 NCPC;

în situaţia în care reclamantul renunţă la judecarea cererii principale sau la dreptul pretins prin aceasta ori dacă cererea principală a fost respinsă ca prescrisă ori anulată, instanţa va soluţiona în continuare cererea reconvenţionalâ.

2. Disjungerea. Dacă numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanţa poate dispune disjungerea cererii reconvenţionale, prin încheiere, după punerea în discuţia contradictorie a părţilor a acestui aspect. Astfel, la termenul de judecată respectiv, instanţa va dispune motivat disjungerea cererii reconvenţionale, cu dispoziţia formării unui dosar distinct, continuând judecata cererii principale din dosarul iniţial şi reţinând-o apoi în pronunţare. Ulterior formării dosarului distinct având ca obiect cererea reconven-ţională, judecătorul va fixa primul termen de judecată în cadrul acestuia. Cererea recon-venţională în privinţa căreia s-a dispus disjungerea îşi va pierde caracterul incidental, devenind astfel cerere principala, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta [spre exemplu, pârâtul (fost reclamant) va putea formula cerere reconvenţionalâ împotriva reclamantului (fost pârât), fără ca această posibilitate să mai fie prohibită de art. 209 alin. (7) NCPC, calea de atac nu va mai fi influenţată de cea stabilită de lege în cazul soluţionării cererii principale ş.a.m.d.]. Prin excepţie, prorogarea de competenţa îşi va menţine efectele şi după dispunerea disjungerii cererii reconvenţionale, instanţa nefiind îndrituită să-şi decline competenţa în privinţa soluţionării dosarului nou-format.

Disjungerea nu poate fi dispusa în cazurile anume prevăzute de lege [spre exemplu, în procesele de divorţ - art. 916 alin. (2) NCPC] sau dacă judecarea ambelor cereri se impune pentru soluţionarea unitara a procesului (de pildă, atunci când cererea principală are ca obiect dezbatere succesorală şi partaj judiciar, iar cea reconvenţionalâ vizează pretenţiile pârâtului cu privire la compunerea masei succesorale, cotele succesorale şi modalitatea de împărţire a bunurilor supuse partajării sau când cererea principală are ca obiect revendicare imobiliară, iar cererea reconvenţionalâ vizează dobândirea de către pârât a dreptului de proprietate asupra imobilului prin efectul uzucapiunii etc.).

Drept derogare de la art. 210 alin. (1) NCPC, în cadrul procedurii cererilor cu valoare redusă, art. 1029 alin. (7) NCPC a prevăzut faptul că cererea reconvenţionalâ care nu îndeplineşte cerinţele menţionate la art. 1025 vizând domeniul de aplicare a acestei proceduri speciale va fi disjunsă şi judecată potrivit dreptului comun. Un atare text legal derogă şi de la dispoziţiile art. 210 alin. (2) NCPC care impuneau măsura disjungerii cererii reconvenţionale exclusiv în ipoteza existenţei unor stadii diferite de judecată a cererii principale şi a celei reconvenţionale.

Potrivit art. 99 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, în caz de disjungere dosarul nou-format se repartizează aceluiaşi complet pentru respectarea principiului continuităţii.