Art. 211 Noul Cod de Procedură Civilă Scopul judecării procesului Dispoziţii generale Judecata

Judecata în primă instanţă debutează cu introducerea cererii de chemare în judecata şi se finalizează prin pronunţarea hotărârii judecătoreşti, acest ultim moment marcând dezînvestirea instanţei de soluţionarea litigiului.

între aceste două momente, judecata în primă instanţă parcurge, de regulă, următoarele etape: etapa scrisă, etapa cercetării, etapa dezbaterilor în fond, etapa deliberării şi a pronunţării hotărârii judecătoreşti, nefiind însă necesar ca orice proces să treacă prin toate aceste etape procesuale (spre exemplu, reclamantul poate renunţa la judecata cererii, imediat după

Citește mai mult

parcurgerea etapei scrise a procesului).

în cadrul etapei scrise, părţile se încunoştinţează reciproc în legătură cu pretenţiile şi apărările lor, precum şi cu mijloacele de probă pe care intenţionează să le administreze în vederea susţinerii acestora.

în etapa de cercetare a procesului se îndeplinesc, în condiţiile legii, acte de procedură, la cererea părţilor sau din oficiu, pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului, dacă este cazul, potrivit art. 237 alin. (1) NCPC. Astfel, în cadrul acestei etape se discută şi se soluţionează excepţiile procesuale, precum şi orice alte cereri vizând incidente procedurale, se încuviinţează sau nu în principiu cererile de intervenţie formulate de părţi sau de terţe persoane, se dispun măsuri asigurătorii, măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt, dacă acestea nu au fost luate în condiţiile art. 203 NCPC, se ia act de exercitarea actelor de dispoziţie ale părţilor cu privire la soluţionarea procesului (renunţare la judecată sau la drept, achiesare sau tranzacţie), se încuviinţează şi se administrează probe, în condiţiile legii, precum şi se îndeplineşte orice alt act de procedură necesar soluţionării cauzei.

Cercetarea procesului începe la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi se finalizează la momentul la care judecătorul se socoteşte lămurit şi declară, prin încheiere, cercetarea procesului terminată.

Dezbaterea în fond a procesului poartă asupra împrejurărilor de fapt şi temeiurilor de drept invocate de părţi în cererile lor sau, după caz, ridicate de către instanţă din oficiu, instanţa acordând cuvântul părţilor în ordinea şi în condiţiile prevăzute de lege, pentru ca fiecare să îşi susţină cererile şi apărările formulate în proces. Când se consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, instanţa declară închise dezbaterile şi reţine cauza în pronunţare.

în etapa deliberării şi a pronunţării hotărârii judecătoreşti, completul de judecată face aplicarea normelor de drept la situaţia de fapt reţinută, în baza materialului probator administrat în cauză, pronunţându-se asupra tuturor cererilor deduse judecăţii (omnia petita, iar nu minus petita), fără a putea acorda mai mult (plus petita) sau altceva decât s-a cerut (extra petita), dacă legea nu prevede altfel [art. 397 alin. (1) NCPC].

Pe tot parcursul desfăşurării procesului, instanţa va urmări respectarea tuturor principiilor şi garanţiilor procesuale, dezideratul fiind cel al unei soluţionări legale şi temeinice a litigiului.

Judecata în primă instanţă, reglementată de Titlul I din Cartea a ll-a a codului, constituie dreptul comun în ceea ce priveşte judecata, aplicabil şi la judecata în căile de atac, în măsura în care dispoziţiile ce o reglementează nu sunt potrivnice regulilor instituite pentru soluţionarea căilor de atac, prin raportare la art. 482 şi art. 494 NCPC.