Art. 280 Noul Cod de Procedură Civilă Registrele profesioniştilor Probele Judecata
Comentarii |
|
Judecata
SUBSECŢIUNEA a 3-a
Probele
Art. 280
Registrele profesioniştilor
(1) Registrele profesioniştilor, întocmite şi ţinute cu respectarea dispoziţiilor legale, pot face între aceştia deplină dovadă în justiţie, pentru faptele şi chestiunile legate de activitatea lor profesională.
(2) Registrele prevăzute la alin. (1), chiar neţinute cu respectarea dispoziţiilor legale, fac dovadă contra celor care le-au ţinut. Cu toate acestea, partea care se prevalează de ele nu poate scinda conţinutul lor.
(3) În toate cazurile, instanţa este în drept a aprecia dacă se poate atribui conţinutului registrelor unui profesionist o altă putere doveditoare, dacă trebuie să se renunţe la această probă în cazul în care registrele părţilor nu concordă sau dacă trebuie să atribuie o credibilitate mai mare registrelor uneia dintre părţi.
← Art. 279 Noul Cod de Procedură Civilă Registrele şi hârtiile... | Art. 281 Noul Cod de Procedură Civilă Menţiunile făcute de... → |
---|
Credem însă că trebuie considerate ca integrate prevederilor acestui articol numai registrele obligatorii potrivit legii, în caz contrar fiind incidente dispoziţiile art. 279 NCPC. Restricţia trebuie limitată numai la înscrisurile
Citește mai mult
astfel determinate, iar nu şi pentru orice categorii de înscrisuri provenind de la aceste subiecte calificate (facturi, telegrame, reci-pise etc.).Registrele profesioniştilor au şi o funcţie probatorie, alături de funcţiile de cunoaştere, evidenţă şi control ale activităţii comerciale.
Dispoziţiile art. 280 NCPC trebuie analizate pe trei paliere:
a) va trebui stabilit dacă registrele profesioniştilor sunt întocmite şi ţinute cu respectarea dispoziţiilor legale sau, dimpotrivă, sunt ţinute fără respectarea dispoziţiilor legale;
b) instanţa va verifica dacă registrele sunt invocate ca probe în litigiile dintre profesionişti sau în litigiile între profesionişti şi particulari care nu au această calificare;
c) instanţa va evalua care este spectrul lor probator, adică ce acte şi fapte pot fi considerate dovedite cu aceste înscrisuri. Astfel:
- registrele întocmite şi ţinute în conformitate cu legea fac deplină dovadă, între profesionişti sau întreprinzători, pentru faptele şi chestiunile legate de activitatea lor profesională. Prin urmare, pentru ceea ce depăşeşte domeniul faptelor şi „chestiunilor" care exced activităţii profesionale ale acestor subiecte, registrele nu au valoare probatorie autonomă, ci ar putea fi apreciate numai ca indicii prezumtive, coroborate cu alte probe. Desigur, deplina dovadă nu suprimă dreptul părţii la a dovedi contrariul;
- registrele întocmite sau ţinute cu încălcarea legii fac dovadă contra celor care le-au ţinut. Eadem ratio, puterea doveditoare se întinde numai la domeniul faptelor şi „chestiunilor" legate de activitatea profesională a celui căruia actul i se opune.
în acest caz, totuşi partea care le invocă nu poate scinda conţinutul lor, adică nu se poate prevala selectiv de aceste înscrisuri, pe principiul că această situaţie este admisibilă mărturisirii extrajudiciare care nu este, de regulă, divizibilă. A fortiori, instanţa poate să nu-şi sprijine soluţia pe asemenea registre;
- registrele întocmite cu sau fără respectarea dispoziţiilor legale de către întreprinzători sau profesionişti nu au nicio funcţie probatorie în contra particularilor. Ele vor putea fi invocate numai împotriva întreprinzătorilor sau profesioniştilor, însă ca echivalent al unei mărturisiri extrajudiciare a acestora, astfel că nu ar trebui considerate scindabile.
însă ultimul alineat al art. 280 diminuează exigenţele impuse prin distincţiile de mai sus, stabilind că, în toate cazurile, instanţa este în drept a aprecia dacă:
a) se poate atribui conţinutului registrelor unui întreprinzător/profesionist o altă putere doveditoare;
b) trebuie să se renunţe la această probă în cazul în care registrele părţilor nu concordă (desigur, nu este vorba despre renunţarea părţii la probă în sensul art. 257 NCPC, care nu intră în puterea de apreciere a instanţei, ci în renunţarea instanţei la valoarea probatorie dată de lege respectivului înscris, ceea ce se integrează procesului de deliberare, dar trebuie motivat);
c) trebuie să atribuie o credibilitate mai mare registrelor uneia dintre părţi.