Art. 279 Noul Cod de Procedură Civilă Registrele şi hârtiile domestice Probele Judecata

Noul Cod de Procedură Civilă - Legea nr. 134/2010
CAPITOLUL II
Judecata

SUBSECŢIUNEA a 3-a
Probele

Art. 279

Registrele şi hârtiile domestice

Registrele şi hârtiile domestice nu fac dovadă pentru cel care le-a scris. Ele fac dovadă împotriva lui:

1. în toate cazurile în care atestă neîndoielnic o plată primită;

2. când cuprind menţiunea expresă că însemnarea a fost făcută în folosul celui arătat drept creditor, pentru a ţine loc de titlu.

← Art. 278 Noul Cod de Procedură Civilă Data certă a...  Art. 280 Noul Cod de Procedură Civilă Registrele... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 279 Noul Cod de Procedură Civilă Registrele şi hârtiile domestice Probele Judecata




adriana 13.12.2013
Chiar dacă în plan procesual o pondere şi o importanţă covârşitoare o au înscrisurile autentice ori sub semnătură privată, există posibilitatea ca persoanele să ţină evidenţa anumitor fapte ori acte, sistematic sau nu, în documente cu caracter privat (caiete, însemnări, jurnale etc.), preconstituind probe cu înscrisuri pe care legea le intitulează registre şi hârtii domestice.

Aceste însemnări nu au caracter obligatoriu şi nici neapărat un scop predeterminat, de aceea, faţă de circumstanţele consemnării lor, ele au o valoare probatorie limitata, pentru evitarea încurajării preconstituirii lor
Citește mai mult în scop procesual împotriva altor persoane.

Ca regulă, registrele şi hârtiile domestice nu fac dovada pentru cel care le-a scris, ci pot fi folosite în proces numai împotriva sa în următoarele cazuri:

a) pentru a dovedi o platâ primita, atunci când registrele sau hârtiile domestice atestă neîndoielnic acest fapt. Având în vedere spontaneitatea consemnării pe care autorul scrierii o face în acest sens, în principiu aceasta valorează o recunoaştere extrajudiciară, retractabilă pentru eroare;

b) când cuprind menţiunea expresa că însemnarea a fost făcută în folosul celui arătat drept creditor, pentru a ţine loc de titlu. Şi în acest caz se poate face echivalenţa înscrisului cu mărturisirea extrajudiciară, însă, având în vedere circumstanţierea de scop pe care legea o impune, considerăm că nu este incidenţă eroarea, ca mijloc de retractare.

Dincolo de aprecierea ca probe cu înscrisuri cu o funcţie doveditoare autonomă în circumstanţele arătate de art. 279 NCPC, aceste înscrisuri ar putea fi avute în vedere, dacă exigenţele art. 310 sunt împlinite, ca început de dovadă scrisă ori pot fi luate în considerare în alcătuirea unei prezumţii judecătoreşti.
Răspunde