Art. 278 Noul Cod de Procedură Civilă Data certă a înscrisului sub semnătură privată Probele Judecata
| Comentarii |
|
Judecata
SUBSECŢIUNEA a 3-a
Probele
Art. 278
Data certă a înscrisului sub semnătură privată
(1) Data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalităţile prevăzute de lege, respectiv:
1. din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public, executorul judecătoresc sau alt funcţionar competent în această privinţă;
2. din ziua când au fost înfăţişate la o autoritate sau instituţie publică, făcându-se despre aceasta menţiune pe înscrisuri;
3. din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public;
4. din ziua morţii ori din ziua când a survenit neputinţa fizică de a scrie a celui care l-a întocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, după caz;
5. din ziua în care cuprinsul lor este reprodus, chiar şi pe scurt, în înscrisuri autentice întocmite în condiţiile art. 269, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar;
6. din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeaşi natură care dovedeşte în chip neîndoielnic anterioritatea înscrisului.
(2) Sub rezerva unor dispoziţii legale contrare, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate să înlăture aplicarea, în tot sau în parte, a dispoziţiilor alin. (1) în privinţa chitanţelor liberatorii.
| ← Art. 277 Noul Cod de Procedură Civilă Înscrisurile întocmite... | Art. 279 Noul Cod de Procedură Civilă Registrele şi hârtiile... → |
|---|
Aşadar, în raporturile dintre pârţi, data înscrisului sub semnătură privată este condiţionată de recunoaştere, conform art. 273 NCPC, ca de altfel întreg cuprinsul
Citește mai mult
înscrisului. Proba contrară se va putea face în aceleaşi condiţii ca şi împotriva celorlalte menţiuni ale înscrisului.în cazul în care cel care semnează înscrisul sub semnătură privată este reprezentanta/convenţional sau legal al părţii, menţiunea datei face credinţă până la dovedirea contrară atât faţă de reprezentat, cât şi faţă de reprezentantul care l-a semnat, aceeaşi fiind situaţia şi în cazul minorului cu capacitate restrânsă asistat de ocrotitorul său legal.
Faţâ de terţi, spre deosebire de celelalte menţiuni care formează cuprinsul înscrisului sub semnătură privată şi care au putere doveditoare până la proba contrară, data înscrisului, prin ea însăşi, nu face credinţă. Această abatere de la regula puterii doveditoare a înscrisului sub semnătură privată până la proba contrară se explică prin grija legiuitorului de a ocroti pe terţi împotriva pericolului care poate să îl reprezinte pentru ei trecerea unei date false în înscris, de regulă antedatarea înscrisului.
2. Modalităţi de dobândire a datei certe. Articolul 278 NCPC stabileşte că terţilor le este opozabilâ numai data certâ a înscrisurilor sub semnâturâ privatâ, care se dobândeşte printr-una din următoarele modalităţi:
a) din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi datâ certâ de câtre notarul public, executorul judecătoresc sau de câtre un funcţionar competent în aceastâ privinţă.
Dacă printre atribuţiile notarilor publici figurează şi darea de dată certă înscrisurilor care li se prezintă în acest scop, conform art. 148 din Legea nr. 36/1995, republicată, iar prin formula „funcţionar public competent în această privinţă" pot fi consideraţi toţi acei funcţionari cărora legea le-a conferit ca atribuţie acordarea datei certe, cum este cazul funcţionarilor misiunilor diplomatice sau consulare române din străinătate, exprimarea nu este tocmai exactă în cazul executorilor judecătoreşti.
Astfel, executorii judecătoreşti nu au în domeniul competenţelor lor abilitarea de a conferi dată certă înscrisurilor prezentate de părţi în acest scop, dar, în măsura în care textul trebuie interpretat în direcţia aplicării sale, se va considera că înscrisul primeşte dată certă atunci când, fiind prezentat executorului judecătoresc competent, actul este înregistrat de către acesta;
b) din ziua când au fost înfăţişate la o autoritate sau instituţie publica, facându-se despre aceasta menţiune pe înscrisuri.
Simpla prezentare a înscrisului sub semnătură privată unei instituţii publice nu este suficientă pentru dobândirea de dată certă, ci trebuie ca actul să fie înregistrat la acea instituţie ori ca pe înscris să se facă o menţiune despre data prezentării, certificată de ştampilă. A admite soluţia contrară înseamnă a accepta faptul că proba datei certe se poate face prin orice mijloc de dovadă, ceea ce duce indirect la eludarea art. 278 NCPC;
c) din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public.
în privinţa înregistrării actului într-un document public, este propriu a se considera primirea datei certe de către înscrisul sub semnătură privată şi în cazul menţionării acestuia în documentul public, adică în cazul unei referinţe exacte la actul respectiv.
Nu este necesară reproducerea conţinutului înscrisului astfel înregistrat, nici chiar pe scurt, dar menţionarea sa în registrul sau documentul public trebuie să-i facă posibilă identificarea. Aceasta pentru că primirea datei certe atestă pentru terţi întocmirea înscrisului ca instrumentum, iar nu opune acestora valabilitatea conţinutului său, ca negotium.
d) din ziua morţii ori din ziua când a survenit neputinţa fizica de a scrie a celui care l-a întocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, după caz.
Este considerat astfel un element obiectiv şi de netăgăduit decesul sau neputinţa fizică de a scrie a redactorului ori a semnatarului actului ori a unuia dintre aceştia;
e) din ziua în care cuprinsul lor este reprodus, chiar şi pe scurt, în înscrisuri autentice întocmite în condiţiile art. 269, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar;
f) din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeaşi natură care dovedeşte în chip neîndoielnic anterioritatea înscrisului.
Prin dispoziţiile acestui punct se lărgeşte spectrul posibilităţilor de a oferi dată certă înscrisului sub semnătură privată la orice alte împrejurări care pot proba fără echivoc anterioritatea înscrisului. împrejurările care constituie acest reper trebuie să fie ele însele necontestabile, adică să aibă aceeaşi putere de certitudine, pentru a conferi dată certă înscrisului sub semnătură privată (de exemplu, declararea judecătorească a dispariţiei unuia dintre semnatari).
Sunt unele situaţii în care terţul nu s-ar putea prevala de lipsa datei certe, de exemplu dacă a recunoscut formal realitatea datei trecută în înscris, dacă a participat el însuşi la trecerea unei date neadevărate în înscris etc.
Există înscrisuri care constată acte juridice care dobândesc dată certă prin alte mijloace prevăzute de lege[2]: cesiunea unei universalităţi de creanţe este opozabilă terţilor numai după înscrierea acesteia în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare; în cazul ipotecilor imobiliare, preferinţa faţă de alţi creditori privilegiaţi sau ipotecari se stabileşte prin rangul inscripţiei în cartea funciară, iar ipotecile mobiliare şi asupra creanţelor sunt opozabile terţilor de la data înscrierii în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.
De asemenea, există unele înscrisuri care fac dovadă faţă de terţi în ce priveşte data trecută în ele, fără a fi necesar ca aceasta să fi devenit dată certă prin vreunul din mijloacele prevăzute de art. 278 NCPC. Astfel:
- testamentul olograf face dovadă prin el însuşi atât de conţinutul său, care cuprinde ultima voinţă a testatorului, cât şi de data sa, care este un element constitutiv al acestuia (art. 1041 NCC). De altfel, dacă formalităţile cerute de art. 278 NCPC ar trebui îndeplinite, s-ar aduce atingere caracterului secret al dispoziţiilor testamentare;
- în raporturile dintre profesionişti, înscrisurile sub semnătură privată pot fi dovedite în privinţa datei cu orice mijloc de probă, afară de cazul în care legea impune forma scrisă a actului pentru dovedirea convenţiei înseşi [art. 277 alin. (3) şi (4) NCPC].
3. Chitanţele liberatorii. în ce priveşte chitanţele prin care se constată primirea unor sume de bani (liberatorii), apreciind circumstanţele concrete ale cauzei şi dacă prin lege nu există dispoziţii contrare, instanţa poate să înlăture incidenţa alin. (1) al art. 278 referitoare la exigenţele probatorii în legătură cu data înscrisului, total sau parţial.
Raţiunea derogării se justifică pe inconvenientele care s-ar ivi dacă înscrisuri atât de frecvente ar fi supuse formelor prevăzute de lege pentru ca data lor să fie opozabilă terţilor.