Art. 337 Noul Cod de Procedură Civilă Lămurirea sau completarea raportului Probele Judecata

buna ziua ,va rog sa imi spuneti daca dupa terminarea pedepsei de 2 ani de suspendare permis pentru refuz prelevare probe biologice este necesar sustinerea examenului auto pentru redobandirea permisului ! multumesc

1. Lămurirea raportului. Lămurirea raportului de expertiză, cunoscută la nivel procedural şi ca obiecţiuni la raport [terminologia legală foloseşte noţiunea de „obiecţiuni" numai în dispoziţiile art. 338 alin. (2) NCPC] vizează întotdeauna:

a) aspectele rămase nelămurite sau insuficient lămurite prin expertiză în raport cu obiectivele stabilite; sau
b) dacă exista contradicţii între părerile experţilor. în acest caz este vorba despre părerile diferite ale experţilor, atunci când instanţa a dispus ca expertiza să fie făcută de trei experţi, iar nu atunci când a încuviinţat participarea

Citește mai mult

experţilor consilieri care, la rândul lor, pot întocmi, dacă este cazul, rapoarte de expertiză individuale (a se vedea art. 330 alin. ultim. NCPC).

Lămurirea raportului nu priveşte invocarea viciilor procedurale referitoare la procedura de efectuare a expertizei (necitarea părţilor atunci când era necesară, depăşirea competenţelor expertului etc.) sau la forma raportului de expertiză ca act procedural (lipsa elementelor obligatorii), aspecte care se rezolvă potrivit regimului procesual al nulităţilor.

2. Completarea raportului. Completarea raportului presupune apariţia necesităţii adăugării unor obiective noi, ivite în raport cu concluziile preformulate în raportul de expertiză depus la dosar sau cu aspecte noi relevate din cercetarea judecătorească.

Instituţia este sinonimă celei pe care practica o recunoaşte sub denumirea de supliment al raportului de expertiză.

Incidenţa completării raportului nu presupune în fapt doar o reformulare a conţinutului actului care scriptic constată expertiza, ci o reluare a procesului de expertiză însuşi.

3. Cererea de lămurire sau de completare. Lămurirea sau completarea raportului de expertiză poate fi cerută instanţei de oricare dintre părţile litigante, chiar dacă expertiza este încuviinţată numai uneia dintre părţi sau este dispusă din oficiu, poate fi sesizată de procuror în procesele civile în care participă sau poate fi invocată de către instanţă, din oficiu.

Lămurirea sau completarea raportului poate fi cerută de părţi sau de procuror cel târziu până la primul termen care urmează depunerii (în termen) a raportului de expertiză, sub sancţiunea decăderii (lipsa obiecţiunilor la termenul special acordat în acest scop îndreptăţeşte instanţa la fundamentarea soluţiei pe această probă, astfel încât partea nu le mai poate formula în apel).

Instanţa se va pronunţa prin încheiere motivată asupra cererii de lămurire sau de completare a raportului (sau chiar asupra ambelor dacă sunt simultan formulate), după ascultarea celui care a solicitat lămuriri şi a celorlalte părţi.

în cazul admiterii cererii, lămuririle sau completările vor fi realizate de către acelaşi experf/aceiaşi experţi, instanţa înştiinţând expertul în condiţiile arătate la art. 333 NCPC.

Dispoziţiile art. 335 NCPC îşi pot regăsi şi în acest caz aplicabilitatea, cu excepţia situaţiei în care lămurirea sau suplimentul de expertiză se face numai pe baza dosarului; dacă însă, pentru întregirea expertizei, este nevoie de o deplasare la faţa locului, expertul trebuie să se conformeze prescripţiilor art. 335.

Cel puţin completarea raportului poate justifica o cerere de majorare a onorariului pentru activitatea suplimentară cerută expertului, dar nu este exclusă admiterea unei astfel de cereri şi pentru lămuriri, dacă sunt necesare noi acţiuni implicând expertiza profesională a expertului.

Lipsa oricărei obiecţiuni sau cereri de completare a raportului justifică concluzia însuşirii lui de câtre pârţi ca probă administrată în cauză, ceea ce nu semnifică şi recunoaşterea şi însuşirea concluziilor sale ori însuşirea sa de către instanţă, în sensul atribuirii unei anumite valori probatorii.

Omologarea raportului, dincolo de lipsa sa de corespondenţă procedurală, este şi lipsită de semnificaţie, instanţa neavând învestirea de a omologa (de a-şi însuşi) probele cauzei.