Art. 333 Noul Cod de Procedură Civilă Înştiinţarea şi înlocuirea expertului Probele Judecata

Dispoziţiile privind citarea, aducerea cu mandat - cu excepţia situaţiei în care expertiza este cerută unui laborator sau unui institut de specialitate sau în care se solicită punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv - şi sancţionarea martorilor care lipsesc sunt deopotrivă aplicabile experţilor.

Rezultă că expertul poate fi sancţionat dacă refuză primirea sau întârzie depunerea lucrării în mod nejustificat ori dacă refuză a da lămuririle cerute, potrivit art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. d) NCPC, aşa cum poate fi obligat la despăgubiri pentru

Citește mai mult

amânarea din culpa sa, în mod nejustificat a procesului, conform art. 189 NCPC.

De asemenea, dacă expertul nu se înfăţişează la solicitarea instanţei, pentru a primi lucrarea sau a o depune ori pentru a da lămuririle cerute [fie în condiţiile art. 331 alin. (2), fie în cele ale art. 337 NCPC] ori pentru a-şi exprima opinia ca expert potrivit art. 334, instanţa va putea să dispună înlocuirea lui, reluând procedura de desemnare a unui nou expert.

în acest caz, expertul înlocuit poate fi şi sancţionat, întrucât măsura înlocuirii sale este o măsură administrativă procesuală şi nu are caracter punitiv; de asemenea, expertul înlocuit nu are dreptul la remuneraţie.

înlocuirea expertului se poate produce însă şi la cererea acestuia, atunci când învederează instanţei că nu poate realiza, din motive justificate, lucrarea cu care a fost însărcinat (efectuează concomitent expertize complexe în alte dosare, astfel încât menţinerea sa ar tergiversa exagerat durata cercetării, s-a suspendat sau retras din calitatea de expert autorizat în condiţiile legii, suferă de o boală care îl împiedică să finalizeze însărcinările primate etc.) sau dacă instanţa constată prin sesizări ale părţilor ori din oficiu, după numire, că a intervenit o cauza obiectivă care face imposibilă executarea obligaţiei expertului (expertul a decedat, s-a retras din profesie etc.).

în fine, dorim să mai subliniem că legea se referă la citarea sau admiterea mandatului de aducere faţă de expert. Cu toate acestea, funcţia procesuală a citaţiei este aceea de a înştiinţa pe cel citat în legătură cu obligaţia de a se prezenta în instanţă.

în procedura administrării expertizei, citarea expertului \n instanţă îşi găseşte această justificare numai în cazul în care experţii pot să îşi exprime de îndată opinia, caz în care aceştia vor fi ascultaţi chiar în şedinţă, ori atunci când instanţa doreşte ca aceştia să prezinte anumite lămuriri în legătură cu opinia iniţial exprimată sau dacă instanţa consideră necesară consultarea lor în legătură cu durata efectuării lucrării sau cu costurile sale estimative ori dacă este recuzat.

în rest, când citarea expertului nu are acest scop, ci are funcţia înştiinţării expertului asupra însărcinărilor primite, considerăm că nu este greşit a considera această funcţie îndeplinită şi dacă este realizată printr-un alt mijloc care îi asigură efectivitatea, cum ar fi efectuarea, prin grija instanţei, a unei adrese de înştiinţare sau înştiinţarea telefonică a expertului sau altă modalitate care, oficial, să îndeplinească funcţia considerată [de altfel, art. 17 alin. (3) din O.G. nr. 2/2000 nu menţionează că înştiinţarea expertului se face prin citare, ci prin adresa de înştiinţare, detaliind şi cuprinsul adresei, act care reprezintă dovada învestirii sale cu această misiune procesuală].

în atare circumstanţe, ar fi excesiv ca expertul să fie sancţionat pentru neprezentarea sa în instanţă ca urmare a citării, dacă totuşi a primit lucrarea sau, mai mult, a depus la dosar raportul sau a făcut orice acte de procedură care semnifică îndeplinirea acestor sarcini.