Art. 395 Noul Cod de Procedură Civilă Deliberarea Deliberarea şi pronunţarea hotărârii Judecata
| Comentarii |
|
Judecata
SECŢIUNEA a 4-a
Deliberarea şi pronunţarea hotărârii
Art. 395
Deliberarea
(1) După închiderea dezbaterilor, completul de judecată deliberează în secret asupra hotărârii ce urmează să pronunţe.
(2) La deliberare iau parte numai membrii completului în faţa cărora au avut loc dezbaterile. Fiecare dintre membrii completului de judecată are îndatorirea să îşi exprime opinia, începând cu cel mai nou în funcţie. Preşedintele îşi exprimă opinia cel din urmă.
(3) Judecătorul care a luat parte la judecată este ţinut să se pronunţe chiar dacă nu mai este judecător al instanţei respective, cu excepţia cazului în care, în condiţiile legii, i-a încetat calitatea de judecător sau este suspendat din funcţie. În această situaţie, procesul se repune pe rol, cu citarea părţilor, pentru ca ele să pună din nou concluzii în faţa completului de judecată legal constituit.
| ← Art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă Închiderea dezbaterilor... | Art. 396 Noul Cod de Procedură Civilă Amânarea pronunţării... → |
|---|
Cu toate că dispoziţiile din cod referitoare la deliberare sunt plasate imediat după articolul referitor la închiderea dezbaterilor în fond, dispoziţiile din această secţiune sunt aplicabile nu numai în etapa ulterioară dezbaterilor în fond a procesului, astfel cum acestea sunt reflectate în secţiunea a 3-a, ci şi în etapa premergătoare, a
Citește mai mult
cercetării procesului. Practic, completul de judecată ajunge să adopte orice fel de hotărâri pe parcursul întregului proces în modalitatea indicată în art. 395-405, obiect al deliberării reprezen-tându-l toate aspectele asupra cărora instanţa se pronunţă prin vreuna dintre hotărârile enumerate în art. 424 NCPC.Această constatare rezultă din art. 234, potrivit cărora dispoziţiile privitoare la deliberare se aplică în mod corespunzător şi încheierilor, fără a se distinge în privinţa conţinutului măsurilor adoptate prin încheiere.
Referirea din art. 395 la „închiderea dezbaterilor", deşi în context are în vedere închiderea dezbaterilor în fond, dat fiind că legiuitorul a urmărit redarea evoluţiei fireşti a cursului procesului, nu limitează aplicabilitatea dispoziţiilor relative la deliberare doar sentinţelor şi deciziilor, după caz, ci se aplică şi încheierilor, urmând a fi înţeleasă în sensul de dezbateri contradictorii purtate asupra chestiunii care constituie obiect al deliberării completului.
Spre deosebire de art. 256 CPC1865, în actuala reglementare nu se mai prevede locul deliberării, respectiv în camera de consiliu ori în şedinţă publică, cu toate că, în ambele reglementări, s-a prevăzut adoptarea tuturor hotărârilor prin acelaşi mod de deliberare.
Această menţiune a fost explicată în doctrină, în condiţiile vechiului cod, prin faptul că în procesele simple sau când se rezolvă o excepţie procesuală, deliberarea are loc în şedinţa de judecată, iar altfel în camera de consiliu.
în actuala reglementare, însă, nu ar fi posibilă o asemenea distincţie, dat fiind că o parte importantă a procesului se desfăşoară în camera de consiliu, situaţie în care precizarea unui loc al deliberării ar fi superfluă. Locul deliberării este, după caz, camera de consiliu sau şedinţa publica, în funcţie de stadiul procesului, de tipul de hotărâre adoptată şi, nu mai puţin, de gradul de dificultate al cauzei.
Deliberările au loc în secret, cu implicarea doar a membrilor completului de judecată, cu precizarea că, în anumite situaţii, strict prevăzute de lege, la deliberare participă şi alte persoane decât judecătorii cauzei.
Astfel, în cauzele privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, conform art. 55 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, la judecata în primă instanţă asistenţii judiciari participă la deliberări cu vot consultativ; de altfel, aceste persoane intră în constituirea completului de judecată. De asemenea, în completele de judecată de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, magistraţii-asistenţi participă la deliberări cu vot consultativ, conform art. 51 alin. (3) lit. i) din Regulamentul din 21 septembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea administrativă a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat.
Participanţii la deliberare au obligaţia profesională a păstrării secretului deliberărilor şi al votului la care au participat.
2. Principiul continuităţii. Alineatul (2) al art. 395, mai exact prima parte a acestuia, este nou introdus faţă de vechiul cod şi reflectă principiul continuităţii instanţei, consacrat de art. 19 şi dezvoltat în art. 214 NCPC, în sensul că membrii completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei trebuie să rămână, ca regulă, aceiaşi pe tot parcursul judecăţii.
Articolul 395 vorbeşte despre continuitate în sens restrâns, cu referire doar la faza dezbaterilor, fără a se referi la toată durata procesului. Această referire nu ar fi fost necesară, întrucât o eventuală participare a judecătorului la dezbateri, fără respectarea condiţiilor legale, ar afecta legalitatea nu numai a deliberării, însă chiar a hotărârii pronunţate în aceste condiţii.
Nu este posibilă înlocuirea judecătorului care a participat la dezbateri, astfel încât, dacă acesta nu poate participa la deliberare, din dispoziţiile art. 214 rezultă că se va proceda la repunerea cauzei pe rol.
Dacă a participat la dezbateri, judecătorul este ţinut să se pronunţe chiar daca nu mai este judecător al instanţei respective, după cum rezultă din alin. (3) al art. 395, de exemplu a fost promovat la o altă instanţă. Codul prevede două excepţii de la această regulă, şi anume când a încetat calitatea de judecător sau judecătorul respectiv este suspendat din funcţie. în aceste situaţii, procesul se repune pe rol, cu citarea părţilor, pentru ca ele să pună din nou concluzii în faţa completului de judecată legal constituit.
3. Ordinea deliberării. în mod asemănător reglementării anterioare, în cadrul deliberării membrii completului de judecată îşi exprimă opinia începând cu cel mai nou în funcţie şi încheind cu preşedintele completului, chiar dacă nu el are cea mai mare vechime în funcţie. Norma nu este imperativă, având caracter de recomandare, astfel încât eventuala sa nerespectare (care, oricum, nu ar putea fi verificată, dat fiind secretul deliberării) nu poate fi invocată în calea de atac împotriva hotărârii astfel pronunţate de către părţi, pentru a susţine nulitatea acestei hotărâri.