Art. 398 Noul Cod de Procedură Civilă Luarea hotărârii Deliberarea şi pronunţarea hotărârii Judecata

Art. 398

Luarea hotărârii

(1) Hotărârea trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată şi se dă în numele legii.

(2) Când unanimitatea nu poate fi realizată, hotărârea se ia cu majoritatea membrilor completului de judecată. Dacă din deliberare rezultă mai mult de două opinii, judecătorii ale căror păreri se apropie mai mult sunt datori să se unească într-o singură opinie.

(3) În cazul în care majoritatea nu poate fi realizată, procesul se judecă în complet de divergenţă, constituit prin includerea în completul iniţial şi a preşedintelui instanţei sau a vicepreşedintelui, a preşedintelui de secţie ori a unui judecător desemnat de preşedinte.

Comentarii despre Art. 398 Noul Cod de Procedură Civilă Luarea hotărârii Deliberarea şi pronunţarea hotărârii Judecata

sandu radu 25.12.2013

Rezultatul deliberării rezidă în adoptarea unei hotărâri de natura celei prevăzute de art. 424 NCPC, prin acordul membrilor completului de judecată, cel puţin al majorităţii acestora, evident în completele cu un număr impar de judecători.

în situaţia în care din deliberare se conturează mai mult de două opinii, legiuitorul a prevăzut obligaţia judecătorilor ale căror păreri se apropie mai mult să ajungă la o singură opinie, evident în scopul de a se evita constituirea unui complet de divergenţă. Această situaţie se poate ivi în completele cu un număr impar, în cazurile în care unul dintre

Citește mai mult

membrii completului tinde la admiterea în totalitate a cererii, iar un altul la admiterea în parte, în timp ce al treilea judecător întrevede o soluţie de respingere a cererii, impunându-se crearea majorităţii, în vederea adoptării hotărârii.

Dată fiind limitarea legală a numărului de opinii, majoritatea poate fi întotdeauna realizată în cadrul completelor cu un număr impar de judecători, situaţiile vizate de alineatul ultim al art. 398 având în vedere doar completele formate din doi judecători, când aceştia au păreri diametral opuse asupra aceleiaşi chestiuni. Această situaţie este întrunită şi atunci când unul dintre membrii completului tinde la admiterea în totalitate a cererii, iar un altul la admiterea în parte, existând divergenţă de opinii pentru o parte din pretenţii.

în aceste din urmă situaţii, se constituie un complet de divergenţă, prin includerea în completul iniţial şi a preşedintelui instanţei sau a vicepreşedintelui, a preşedintelui de secţie ori a unui judecător desemnat de preşedinte. O asemenea componenţă nu a fost prevăzută în codul anterior (art. 257 CPC 1865), însă a fost menţionată în doctrină şi preluată în Legea nr. 304/2004, cu diferenţa că judecătorul desemnat de preşedinte este indicat ca fiind judecătorul din planificarea de permanenţă.

Practic, atunci când preşedintele desemnează pe un alt judecător să intre în completul de divergenţă, acesta este întotdeauna judecătorul din planificarea de permanenţă, astfel cum prevede art. 54 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, întrucât preşedintele nu ar putea desemna pe al treilea judecător din completul de divergenţă în alt mod decât cel arătat în legea privind organizarea judiciară.

Răspunde