Art. 399 Noul Cod de Procedură Civilă Judecata în complet de divergenţă Deliberarea şi pronunţarea hotărârii Judecata
| Comentarii |
|
Judecata
SECŢIUNEA a 4-a
Deliberarea şi pronunţarea hotărârii
Art. 399
Judecata în complet de divergenţă
(1) În situaţia prevăzută la art. 398 alin. (3), divergenţa se judecă în aceeaşi zi sau, dacă nu este posibil, într-un termen care nu poate depăşi 20 de zile de la ivirea divergenţei, cu citarea părţilor. În pricinile considerate urgente acest termen nu poate fi mai mare de 7 zile.
(2) Dezbaterile vor fi reluate asupra chestiunilor rămase în divergenţă şi care se anunţă părţilor în şedinţă, instanţa fiind îndreptăţită, atunci când apreciază că este necesar, să administreze noi dovezi şi să ordone orice alte măsuri îngăduite de lege.
(3) Părţile vor pune din nou concluzii asupra chestiunilor aflate în divergenţă.
(4) Dispoziţiile art. 398 alin. (2) se aplică în mod corespunzător, judecătorii având dreptul de a reveni asupra părerii lor care a provocat divergenţa.
(5) Când divergenţa nu priveşte soluţia ce trebuie dată întregii cauze, după judecarea chestiunilor rămase în divergenţă, completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua judecarea cauzei.
| ← Art. 398 Noul Cod de Procedură Civilă Luarea hotărârii... | Art. 400 Noul Cod de Procedură Civilă Repunerea pe rol... → |
|---|
Divergenţa se judecă în aceeaşi zi sau, dacă nu este posibil, într-un anumit termen, care, spre deosebire de cel din art. 257 CPC 1865, este, în noul cod, de maximum 20 de zile, şi nu doar de 5 zile. Termenul se calculează de la ivirea divergenţei, respectiv de la data repunerii cauzei pe rol în vederea soluţionării divergenţei, chiar dacă,
Citește mai mult
după rămânerea cauzei în pronunţare, a fost amânată pronunţarea. Termenul maximal de 20 de zile este unul rezonabil, avându-se în vedere că părţile trebuie citate pentru judecarea din nou a cauzei în complet de divergenţă.în pricinile considerate urgente, acest termen este de cel mult 7 zile, calculat tot de la ivirea divergenţei.
2. înştiinţarea părţilor despre divergenţă. Spre deosebire de reglementarea anterioară, părerile diferite nu se mai motivează înainte de judecarea divergenţei - procedură prevăzută pentru instanţele de fond de art. 257 alin. (2) CPC 1865 -, părţile fiind anunţate în şedinţă despre obiectul divergenţei.
Renunţarea legiuitorului la motivarea opiniilor este inspirată, deoarece se evită ante-pronunţarea prin înfăţişarea argumentării soluţiei finale, care nu putea fi decât una dintre cele două însuşite de către membrii completului.
Pe de altă parte însă, nu se asigură în niciun fel încunoştinţarea părţilor asupra obiectului divergenţei, în condiţiile în care art. 399 prevede că părţile vor fi anunţate despre chestiunile în divergenţă abia în şedinţă, adică în cadrul dezbaterilor în complet de divergenţă. Este adevărat că nu este vorba despre chestiuni noi, ci despre aspecte care au fost deja dezbătute, iar părţile doar reiterează susţineri şi argumente anterior înfăţişate. Părţile nu trebuie însă surprinse în privinţa obiectului oricărei dezbateri purtate în şedinţa de judecată, astfel încât s-ar impune ca, în cuprinsul încheierii de repunere a cauzei pe rol, să se menţioneze şi obiectul divergenţei.
3. Judecarea divergenţei. Dezbaterile vor fi reluate asupra chestiunilor râmase în divergenţă, asupra cărora părţile vor pune din nou concluzii. Se va proceda în acest mod indiferent de obiectul divergenţei, în sensul dacă aceasta poartă asupra anumitor împrejurări, cereri, excepţii ori asupra soluţiei în ansamblu.
Dacă nu se dispune reluarea dezbaterilor în şedinţă de judecată, în prezenţa părţilor, hotărârea pronunţată în complet de divergenţă cu încălcarea prevederilor art. 399 este nulă, fiind de neconceput ca un judecător să poată hotărî într-o cauză la a cărei dezbatere nu a participat.
în cazurile în care divergenţa vizează anumite aspecte, se va dispune repunerea întregii cauze pe rol, fără a se proceda la judecarea cererilor în privinţa cărora membrii completului au căzut de acord, chiar dacă dezbaterile vor fi reluate doar în limitele divergenţei. Astfel, nu s-ar putea pronunţa o hotărâre asupra cererii de chemare în judecată în unanimitate, iar o alta, în acelaşi dosar, asupra cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, în complet de divergenţă, ambele hotărâri, astfel pronunţate, fiind nule pentru nerespectarea dispoziţiilor referitoare la judecarea divergenţei.
Dacă apreciază că este necesar, instanţa este îndreptăţită să administreze noi dovezi şi să ordone orice alte masuri îngăduite de lege [art. 399 alin. (2)], strict în legătură cu chestiunile care au generat divergenţa de opinii în cadrul completului.
Fiind vorba despre un complet cu un număr impar de judecători, membrii completului de divergenţă adoptă hotărârile în modalitatea prescrisă de art. 398 alin. (2), având obligaţia de a nu ajunge la mai mult de două păreri, nefiind permisă dubla divergenţă.
în mod asemănător cu art. 257 alin. (4) CPC 1865, art. 399 alin. (4) prevede că, până la pronunţarea hotărârii, judecătorii au dreptul de a reveni asupra părerii lor care a provocat divergenţa. într-adevăr, este esenţial ca soluţia finală să corespundă convingerilor fiecărui membru al completului, mai ales dacă s-au administrat probe noi ori s-au adus clarificări de către părţi în legătură cu aspectele ce au generat divergenţa.
Reconsiderarea opiniei poate avea loc chiar după închiderea dezbaterilor asupra chestiunilor rămase în divergenţă, caz în care hotărârea nu va fi pronunţată în compunerea iniţială a completului, chiar dacă s-a ajuns la consens, şi nici nu se va dispune repunerea cauzei pe rol pentru reluarea dezbaterilorîn faţa completului iniţial, ci se va pronunţa o hotărâre de către completul în faţa căruia au avut loc dezbaterile, respectiv completul de divergenţă.
Singura situaţie în care soluţionarea cauzei revine completului iniţial este cea descrisă în alin. (5) al art. 399, şi anume când divergenţa nu priveşte soluţia care trebuie dată întregii cauze. După judecarea chestiunilor care au generat divergenţa, completul iniţial învestit va continua judecarea cauzei.