Art. 404 Noul Cod de Procedură Civilă Renunţarea la calea de atac în faţa primei instanţe Deliberarea şi pronunţarea hotărârii Judecata

Art. 404

Renunţarea la calea de atac în faţa primei instanţe

(1) Partea prezentă la pronunţarea hotărârii poate renunţa, în condiţiile legii, la calea de atac, făcându-se menţiune despre aceasta într-un proces-verbal semnat de preşedinte şi de grefier.

(2) Renunţarea se poate face şi ulterior pronunţării, chiar şi după declararea căii de atac, prin prezentarea părţii înaintea preşedintelui instanţei sau a persoanei desemnate de acesta ori, după caz, prin înscris autentic care se va depune la grefa instanţei, atât timp cât dosarul nu a fost înaintat la instanţa competentă, dispoziţiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.

Comentarii despre Art. 404 Noul Cod de Procedură Civilă Renunţarea la calea de atac în faţa primei instanţe Deliberarea şi pronunţarea hotărârii Judecata

popescu maria 11.05.2016

buna ziua !ma puteti ajuta cu o prblema ?sunt in proces de divort intentat de sot ,la care am facut apel iar la sedinta, nestiind cum decurge un proces si plina de emotii aproape ca nu am scos nici un cuvant .intrebata fiind daca sunt de acord cu divortul am spus da mai mult fortata de intrebarea presedintei ,fara sa mai argumentez si conditiile pe care le-am scris in apel nestiind ca nu se mai ia in co nsiderare apelul . intrebarea este cum se face recurs si ce trb. sa scriu in acel recurs ? va multumesc !

Răspunde

sandu radu 25.12.2013

1. Achiesarea expresă la hotărâre. Această normă reglementează unul dintre actele procesuale de dispoziţie la îndemâna părţilor, ca reflex al principiului disponibilităţii, anume achiesarea părţii care a pierdut procesul la hotărârea pronunţată. Articolul 404 se preocupă de manifestarea expresă de voinţă a părţii în acest sens, caracterizată prin aceea că partea care a pierdut procesul (în prima instanţă sau în apel) renunţa la dreptul de a exercita calea de atac (apelul sau, după caz, recursul) împotriva hotărârii respective, ori, dacă a formulat deja calea de atac, o retrage.

Celelalte

Citește mai mult

categorii de asemenea acte reglementate de cod sunt desistarea sau renunţarea reclamantului (art. 406-410), achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului (art. 436-437) şi tranzacţia judiciară (art. 438-441). Acestea sunt acte de voinţă ale părţilor, cu privire la drepturile subiective (pretenţiile) supuse judecăţii sau la mijloacele procesuale prin care se pot recunoaşte sau realiza aceste drepturi.

Articolul 404 nu se preocupă şi de achiesarea tacită la hotărâre - ce rezultă din faptul că partea execută de bunăvoie hotărârea, prezumându-se că a renunţat la atacarea hotărârii respective -, aceasta fiind reglementată de prevederile art. 464 alin. (3).

2. Procedura renunţării la calea de atac. Renunţarea la calea de atac poate fi făcută oral în instanţa, imediat după pronunţarea hotărârii, făcându-se menţiune despre aceasta într-un proces-verbal semnat de preşedinte şi de grefier.

De asemenea, acest act poate fi efectuat chiar şi după declararea căii de atac, prin înfâţişarea ulterioara a părţii în faţa preşedintelui instanţei sau a persoanei desemnate de acesta, precum şi prin înscris autentic, ce se va depune la grefa instanţei. Şi în această situaţie se va încheia un proces-verbal, semnat de preşedintele instanţei şi de grefier, dispoziţiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.

După cum rezultă în mod expres din art. 404 alin. (2), se poate da curs în acest fel manifestării de voinţă a părţii atât timp cât dosarul nu a fost înaintat la instanţa competenta, fiind reglementată ca o renunţare la calea de atac în faţa primei instanţe.

Se ridică întrebarea ce se întâmplă în ipotezele - posibile în virtutea principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil - în care dosarul a fost deja înaintat la instanţa competentă a soluţiona calea de atac ori renunţarea la calea de atac intervine în faţa acelei instanţe, respectiv dacă este vorba tot despre o achiesare expresă la hotărâre sau despre o renunţare la judecarea căii de atac, pentru care ar fi aplicabile prevederile art. 406 NCPC, cu exigenţele specifice, anume acordul părţii adverse.

în condiţiile vechiului cod, în absenţa unei norme de reglementare a renunţării la calea de atac în faţa instanţei superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată, s-a considerat constant, în doctrină şi în practica instanţelor, că după introducerea căii de atac şi până în momentul încheierii dezbaterilor înaintea instanţei care o soluţionează, partea poate oricând să-şi retragă calea de atac declarată, fie în scris sau verbal, în faţa instanţei care soluţionează calea de atac, fie prin înscris autentic, fără a mai fi necesar consimţământul intimatului, deoarece, prin retragerea căii de atac, partea a achiesat la hotărârea primei instanţe.

S-a făcut, aşadar, distincţie între renunţarea la însăşi cererea de chemare în judecată şi renunţarea la calea de atac declarată, aceasta din urmă fiind considerată o retragere a căii de atac [sintagmă folosită în anumite prevederi ale codului, precum cele referitoare la apelul incident şi apelul provocat, menţinute în noul cod - art. 472 alin. (2) şi art. 473 NCPC]. Acest raţionament juridic a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 267 CPC 1865, referitor la renunţarea la calea de atac.

Spre deosebire de art. 267 CPC 1865, art. 404 NCPC se referă expres doar la renunţarea la calea de atac în faţa primei instanţe, astfel încât nu poate fi aplicat prin analogie şi pentru renunţarea în faţa instanţei ierarhic superioare.

Atare interpretare literală a normelor menţionate relevă o abordare ce obligă la coroborarea cu alte prevederi legale, pentru conturarea regimului juridic al actului procesual de dispoziţie al retragerii căii de atac, cu toate că s-ar fi impus o formulare corespunzătoare a prevederilor art. 404, în sensul de a acoperi şi această ipoteză.

Relevante în acest sens sunt dispoziţiile art. 463 NCPC, potrivit cărora achiesarea la hotărâre reprezintă atât renunţarea unei părţi la o cale de atac pe care o putea folosi, cât şi renunţarea la o cale de atac deja exercitată. Pe acest temei, partea care a declarat o cale de atac ce se află deja pe rolul instanţei competente să o soluţioneze o poate retrage, fără a fi necesar consimţământul părţii adverse, deoarece norma nu impune o asemenea condiţie. Dacă achiesarea părţii la hotărâre este condiţionată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 463 alin. (3).

în aplicarea art. 464 alin. (2), retragerea căii de atac se poate face de către parte personal, prin act autentic sau declaraţie verbală în faţa instanţei, fie de către mandatar cu procură specială. în absenţa unei norme speciale derogatorii de la dreptul comun, în privinţa hotărârii prin care instanţa de control judiciar ia act de retragerea căii de atac sunt aplicabile regulile de drept comun, prevăzute de art. 424.

3. Efectele achiesării exprese la hotărâre. Fiind vorba despre un act de dispoziţie, achiesarea are caracter irevocabil, ceea ce înseamnă că partea nu mai poate uza de calea de atac la care a renunţat în mod expres, hotărârea fiind definitivă. Acest principiu este inserat explicit în art. 467 alin. (1), potrivit căruia „Partea care a renunţat expres la apel cu privire la o hotărâre nu mai are dreptul de a face apel principal". Nu a fost formulată o restricţie similară în privinţa celorlalte forme de apel, astfel încât se consideră că partea care a renunţat expres la apel are deschisă calea unui apel incident sau provocat, după cum s-a apreciat constant în doctrină în condiţiile art. 283 CPC 1865.

Răspunde