Art. 490 Noul Cod de Procedură Civilă Depunerea recursului Recursul Căile extraordinare de atac
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Căile extraordinare de atac
SECŢIUNEA 1
Recursul
Căile extraordinare de atac
SECŢIUNEA 1
Recursul
Art. 490
Depunerea recursului
(1) Recursul şi, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii, în condiţiile prevăzute la art. 83 alin. (3) şi art. 84.
(2) Dispoziţiile art. 471 se aplică în mod corespunzător. Termenul prevăzut la art. 471 alin. (5) se dublează în cazul recursului. Întâmpinarea trebuie redactată şi semnată de avocatul sau consilierul juridic al intimatului, iar răspunsul la întâmpinare de avocatul sau consilierul juridic al recurentului. Prin aceste acte de procedură se va menţiona dacă recurentul, respectiv intimatul este de acord ca recursul, atunci când este admisibil în principiu, să fie soluţionat de către completul de filtru prevăzut la art. 493.
| ← Art. 489 Noul Cod de Procedură Civilă Sancţiunea nemotivării... | Art. 491 Noul Cod de Procedură Civilă Recursul incident şi... → |
|---|
Cerinţa depunerii recursului la instanţa a cărei hotărâre se atacă este una extrinsecă actului de procedură constând în cererea de recurs, aşa încât
Citește mai mult
sancţiunea nulităţii intervine necondiţionat de existenţa vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 6. Aşa fiind, nu se poate face de către partea interesată, adică de către recurent, dovada contrară, a inexistenţei vătămării, în cazul în care deliberat sau din eroare depune recursul la o altă instanţă decât cea care a pronunţat hotărârea.De altfel, pentru a se evita orice confuzie, art. 425 alin. (3) teza finală NCPC prevede că, atunci când hotărârea este supusă apelului sau recursului, în partea finală a dispozitivului se va menţiona şi instanţa la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac.
Prevederea în mod expres a aceleiaşi exigenţe şi pentru motivele de recurs va fi de natură să elimine diferenţele jurisprudenţiale create de vechiul text al art. 302 CPC 1865, în sensul că aceeaşi sancţiune, a nulităţii necondiţionate, va opera şi în cazul în care motivele de recurs vor fi depuse la o instanţă greşită. Nulitatea va opera, evident, numai în legătură cu această cerere, nu şi în legătură cu cererea de declarare a recursului, aşa încât se poate ajunge la soluţia ca recursul să fie declarat în termen, dar nemotivat, dat fiind că memoriul care conţine motivele este nul.
2. Redactarea cererii de recurs şi a întâmpinării. Cerinţa asistării sau reprezentării părţilor atât la redactarea cererii de recurs, cât şi a motivelor de către un avocat sau, după caz, consilier juridic, prevăzută în art. 83 alin. (3) şi art. 84, este sancţionabilă, în caz de nerespectare, tot cu nulitatea necondiţionată, conform art. 176 pct. 2 NCPC.
Alineatul (2) al art. 490 teza a lll-a prevede aceeaşi cerinţă pentru redactarea întâmpinării şi, respectiv, a răspunsului la întâmpinare.
Prin aceste din urmă acte procedurale, părţile au posibilitatea de a opta ca, în cazul în care recursul trece de procedura de filtrare, în sensul că este considerat admisibil în principiu, să fie judecat de acelaşi complet. Deşi textul nu este destul de explicit, refe-rindu-se la recurent, respectiv la intimat, şi nu la ambele părţi, credem că s-a intenţionat ca, în cazul unui consens al părţilor pe acest aspect, recursul să fie păstrat spre soluţionare pe fond de către completul de filtru.
Această interpretare se impune în considerarea faptului că textul de lege trebuie să producă un efect, chiar în condiţiile în care prin Legea de punere în aplicare a noului cod s-a abrogat alin. (8) al art. 493 (art. 487 în vechea numerotare dinainte de republicare) care dispunea că „Prin excepţie de la prevederile alin. (7), dacă părţile au cerut în mod expres judecarea în fond a recursului de către completul de filtru, acesta se va pronunţa
m Această menţiune vine să contracareze o parte din considerentele Curţii Constituţionale exprimate în Dec. nr. 737/2008. A se vedea decizia rezumată şi Nota în G. Boroi, O. Spineanu-Motei, op. cit., p. 551.
în fond fără citarea părţilor, printr-o decizie definitivă, în afară de cazul în care apreciază că este necesară ascultarea părţilor, când va dispune citarea lor".
3. Refacerea cererii. Alineatul (2) al art. 490 trimite la art. 471 din procedura apelului. Este vorba despre un text care stabileşte în sarcina preşedintelui instanţei sau persoanei desemnate de acesta - un alt judecător, un grefier - obligaţia de a verifica, la primirea cererii de apel, dacă aceasta întruneşte condiţiile prevăzute de lege, de a stabili lipsurile şi de a da posibilitatea părţii să le remedieze, pe loc, dacă se poate, sau în interiorul termenului de apel, iar când consideră că timpul rămas nu este suficient, într-un interval de cel mult 5 zile de la expirarea termenului. Textul reglementează de asemenea modalitatea şi termenul de depunere a întâmpinării, cu diferenţa că în recurs acest termen se dublează, adică va fi de 30 de zile, egal cu cel de declarare a recursului.
Aceste prevederi vor fi aplicabile însă doar proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, până atunci urmând a se aplica dispoziţiile art. XIV-XVII din Legea nr. 2/2013.
4. Pregătirea dosarului de recurs. Dispoziţii tranzitorii. Potrivit art. XIII din Legea nr. 2/2013, „Dispoziţiile Codului de procedură civilă, republicată, privitoare la pregătirea dosarului de apel sau, după caz, de recurs de către instanţa a cărei hotărâre se atacă se aplică în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016. în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 se aplică dispoziţiile art. XIV-XVII".
Articolul XVII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 prevede că recursul şi, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, în condiţiile prevăzute la art. 83 alin. (3) şi art. 84 NCPC.
Acelaşi articol, în alin. (3) şi (4), trimite la dispoziţiile tranzitorii din materia apelului prevăzute în respectivul act normativ [art. XIV alin. (2)-(4), art. XV alin. (2)-(5), art. XVI din Legea nr. 2/2013], care se aplică în mod corespunzător.
Astfel, preşedintele instanţei a cărei hotărâre se atacă sau persoana desemnată de acesta va înainta instanţei de recurs dosarul, împreună cu recursurile făcute, numai după împlinirea termenului de recurs pentru toate părţile. Dacă s-au formulat atât recurs, cât şi cereri potrivit art. 442-444 NCPC, dosarul nu va fi trimis instanţei de recurs decât după împlinirea termenului de recurs privind hotărârile date asupra acestor din urmă cereri.
în cazul în care cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, completul căruia i s-a repartizat dosarul va stabili lipsurile cererii de recurs şi îi va comunica, în scris, recurentului că are obligaţia de a completa sau modifica cererea. Completarea sau modificarea cererii se va face în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării.
După primirea dosarului sau, când este cazul, după regularizarea cererii de recurs completul va dispune comunicarea cererii de recurs, precum şi a motivelor de recurs intimatului, împreună cu copiile certificate de pe înscrisurile alăturate şi care nu au fost înfăţişate la instanţa a cărei hotărâre se atacă, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâmpinare în termen de cel mult 30 zile de la data comunicării, întâmpinarea trebuie redactată şi semnată de avocatul sau consilierul juridic al intimatului, iar răspunsul la întâmpinare de avocatul sau consilierul juridic al recurentului.
întâmpinarea depusă se comunică recurentului de îndată, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar răspunsul la întâmpinare în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării. Intimatul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare din dosarul cauzei.
Dacă s-au formulat atât recurs, cât şi cereri potrivit art. 442-444 NCPC, dispoziţiile de mai sus se aplică în mod corespunzător.