Art. 493 Noul Cod de Procedură Civilă Procedura de filtrare a recursurilor Recursul Căile extraordinare de atac
| Comentarii |
|
Căile extraordinare de atac
SECŢIUNEA 1
Recursul
Art. 493
Procedura de filtrare a recursurilor
(1) Când recursul este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele instanţei sau preşedintele de secţie ori, după caz, persoana desemnată de aceştia, primind dosarul de la instanţa a cărei hotărâre se atacă, va lua, prin rezoluţie, măsuri pentru stabilirea aleatorie a unui complet format din 3 judecători, care va decide asupra admisibilităţii în principiu a recursului. Dispoziţiile art. 475 alin. (3) sunt aplicabile.
(2) Pe baza recursului, întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare şi a înscrisurilor noi, preşedintele completului va întocmi un raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului sau va desemna un alt membru al completului ori magistratul-asistent în acest scop. Raportul trebuie întocmit în cel mult 30 de zile de la repartizarea dosarului. Raportorul nu devine incompatibil.
(3) Raportul va verifica dacă recursul îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, dacă motivele invocate se încadrează în cele prevăzute la art. 488, dacă există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condiţiile art. 489 alin. (3) ori dacă este vădit nefondat. De asemenea, va arăta, dacă este cazul, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi poziţia doctrinei în problemele de drept vizând dezlegarea dată prin hotărârea atacată.
(4) După analiza raportului în completul de filtru, acesta se comunică de îndată părţilor, care pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare. În lipsa dovezii de comunicare a raportului şi înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la comunicare, completul nu va putea trece la examinarea recursului, potrivit alin. (5) şi (6).
(5) În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor.
(6) Dacă raportul apreciază că recursul este admisibil şi toţi membrii sunt de acord, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudenţe constante a Înaltei Curţi de Casare şi Justiţie, completul se poate pronunţa asupra fondului recursului, fără citarea părţilor, printr-o decizie definitivă, care se comunică părţilor. În soluţionarea recursului instanţa va ţine seama de punctele de vedere ale părţilor formulate potrivit alin. (4).
(7) În cazul în care recursul nu poate fi soluţionat potrivit alin. (5) sau (6), completul va pronunţa, fără citarea părţilor, o încheiere de admitere în principiu a recursului şi va fixa termenul de judecată pe fond a recursului, cu citarea părţilor.
| ← Art. 492 Noul Cod de Procedură Civilă Probe noi în recurs... | Art. 494 Noul Cod de Procedură Civilă Reguli privind judecata... → |
|---|
în esenţă este vorba despre o procedură prin care, pe baza cererii de recurs, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare şi a înscrisurilor noi, un complet de filtru întocmeşte un raport asupra admisibilităţii în principiu a
Citește mai mult
recursului, pe care îl comunică părţilor, după care hotărăşte fie că recursul este admisibil în principiu, printr-o încheiere, şi fixează termen cu citarea părţilor pentru judecata pe fond, conform alin. (7) al art. 493, fie pronunţă una dintre soluţiile prevăzute de alin. (5) şi (6) printr-o decizie definitivă.După cum se poate observa, această procedură, astfel cum a fost gândită de legiuitorul român, nu este una care să permită înaltei Curţi să facă o selecţie, să filtreze în adevăratul sens al cuvântului acele recursuri care trebuie să fie soluţionate de această instanţă - după criterii de importanţă ori noutate a problemelor de drept pe care le ridică - de cele care nu ar trebui să încarce inutil rolul instanţei supreme.
Prin această procedură nu are loc nici o degrevare a înaltei Curţi din punctul de vedere al numărului de hotărâri pe care trebuie să le pronunţe şi este discutabil dacă prin aplicarea dispoziţiilor acestei proceduri se realizează o economie de timp.
Sub primul aspect, ne fundamentăm afirmaţia pe constatarea că singura filtrare care are loc este aceea a recursurilor care se judecă la un singur termen de cele care se judecă la două termene diferite. Altminteri, instanţa pronunţă întotdeauna o decizie motivata, aşa cum se proceda şi sub imperiul vechiului cod, indiferent că recursul era judecat pe fond sau în baza unei excepţii.
Sub al doilea aspect, timpul economisit prin diminuarea numărului de recursuri dezbătute în şedinţă publică este din plin compensat cu cel dedicat întocmirii raportului scris şi actelor procedurale premergătoare primului termen. Pe de altă parte, sub vechea reglementare numărul de recursuri care se anulau sau se respingeau în temeiul unor excepţii era sensibil mai mic decât cel al recursurilor care se judecau pe fond şi nu credem că există premise ca această situaţie să se schimbe semnificativ. Dimpotrivă, rigoarea formulării recursurilor numai de către avocaţi sau consilieri juridici ar trebui, cel puţin teoretic, să micşoreze numărul cererilor nule.
Dispoziţii tranzitorii. Potrivit art. XIII din Legea nr. 2/2012, „Dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, privitoare la pregătirea dosarului de apel sau, după caz, de recurs de către instanţa a cărei hotărâre se atacă, se aplică în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016. în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 se aplică dispoziţiile art. XIV-XVH".
Potrivit alin. (2) al XVII din Legea nr. 2/2013, când recursul este de competenţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele instanţei sau preşedintele de secţie ori, după caz, persoana desemnată de aceştia, primind dosarul de la instanţa a cărei hotărâre se atacă, va lua, prin rezoluţie, măsuri pentru stabilirea aleatorie a unui complet format din 3 judecători, care va pregăti dosarul de recurs şi va decide asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Dispoziţiile art. 475 alin. (3) NCPC rămân aplicabile, în sensul că repartizarea recursurilor principale, a celor provocate şi a celor incidentale se va face către acelaşi complet; dacă acestea au fost repartizate la complete diferite, ultimul complet învestit va dispune pe cale administrativă trimiterea recursului la completul întâi învestit.
2. Soluţiile pe care le poate pronunţa completul de filtru. Potrivit art. 493 alin. (5) şi (6) NCPC, fără citarea părţilor, completul de filtru poate pronunţa una dintre următoarele soluţii:
a) anularea recursului, atunci când acesta nu întruneşte cerinţele de formă sau când motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în dispoziţiile art. 488;
b) respingerea recursului, când acesta este vădit nefondat;
c) admiterea recursului, când recursul este admisibil, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudenţe constante a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
în primele două situaţii, soluţiile sunt prevăzute imperativ de alin. (5), iar pentru cea de-a treia alin. (6) prevede printr-o normă dispozitivă posibilitatea completului de a judeca pe fond recursul, când toţi membrii sunt de acord.
în acest din urmă caz, textul spune că instanţa se poate pronunţa asupra fondului recursului, dacă acesta este admisibil, dar nu arată expres în ce sens. Aparent şi prin similitudine cu soluţiile care se pot pronunţa la termenul fixat în şedinţă publică potrivit alin. (7), completul de filtru ar trebui să poată decide fie admiterea, fie respingerea recursului, în baza art. 493 alin. (6).
în realitate, coroborând acest alineat cu dispoziţiile alin. (5), credem că singura soluţie pe care o poate pronunţa completul de filtru în baza art. 493 alin. (6) este aceea a admiterii recursului, casării hotărârii şi, consecutiv, trimiterii cauzei spre rejudecare sau respingerii cererii ca inadmisibilă, în condiţiile art. 497.
Aceasta deoarece alin. (6) al art. 493, deşi nu o spune expres, are în vedere ipoteza când recursul este vădit fondat. Concluzia se desprinde din exprimarea conform căreia problema de drept pe care o ridică recursul nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudenţe constante a înaltei Curţi.
Este, credem, situaţia în oglindă faţă de aceea la care se referă alin. (5) când spune că recursul poate fi respins pentru că este vâdit nefondat.
Ar fi greu de imaginat ca un recurs să nu se încadreze în categoria vădit nefondat şi, totuşi, să pună o problemă de drept necontroversată sau soluţionată constant în sens contrar de înalta Curte.
De altfel, nici în alin. (3), nici în alin. (5) ale art. 493 şi nici în vreun alt articol nu este definită sintagma „recurs vădit nefondat", ceea ce înseamnă că va reveni înaltei Curţi misiunea de a demarca jurisprudenţial recursurile nefondate de cele vădit nefondate şi pe cele fondate de cele vădit fondate. în acest demers, criteriile prevăzute în alin. (6) sunt un bun punct de plecare.
3. Caracterul deciziilor. în toate aceste situaţii, completul de filtru se pronunţă printr-o decizie motivata şi care se comunică părţilor.
Diferenţa de reglementare apare în ceea ce priveşte posibilitatea atacării deciziilor, după cum sunt cele la care se referă alin. (5) - recurs vădit nefondat, anulat sau respins -sau cele la care se referă alin. (6) - recurs vădit fondat. Astfel, pentru deciziile pronunţate
în condiţiile alin. (5) textul de lege prevede că nu sunt supuse niciunei cai de atac, ceea ce, într-o interpretare tradiţională a sintagmei sub imperiul vechiului cod, presupune că atare hotărâri nu pot fi atacate nici cu revizuire sau contestaţie în anulare.
în schimb, deciziile pronunţate în condiţiile alin. (6) sunt numai definitive, ceea ce înseamnă că, sub rezerva îndeplinirii celorlalte condiţii legale, sunt susceptibile de a fi atacate cu contestaţie în anulare sau revizuire.
4. Raportul şi punctele de vedere ale părţilor. Teza finală a alin. (6) prevede că în soluţionarea recursului instanţa va ţine seama de punctele de vedere ale părţilor formulate potrivit alin. (4), adică în termen de 10 zile de la comunicarea raportului.
Deşi prevederea conform căreia instanţa va ţine seama de punctele de vedere ale părţilor este plasată la finele alin. (6), credem că ea areîn vedere şi ipotezele reglementate în alin. (5). în lipsa dezbaterilor din şedinţă publică din vechea reglementare, părţile au posibilitatea de a-şi exprima opinia cu privire la toate chestiunile identificate în raport, prin puncte de vedere trimise în scris la dosar, iar de aceste puncte de vedere completul de filtru trebuie să ţină seama şi atunci când anulează ori respinge recursul ca vădit nefondat, nu doar în cazul admiterii acestuia în baza alin. (6).
Pe de altă parte, pentru ca părţile să-şi poată exprima punctele de vedere în legătură cu un recurs pe care completul de filtru îl găseşte admisibil şi vădit fondat, conform alin. (6), acest lucru trebuie să rezulte din raport.
Conform alin. (3), raportul verifică:
- dacă recursul îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii;
- dacă motivele invocate se încadrează în cele prevăzute la art. 488;
- dacă există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condiţiile art. 489 alin. (3);
- dacă recursul este vădit nefondat.
De asemenea, va arăta, dacă este cazul, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi poziţia doctrinei în problemele de drept vizând dezlegarea dată prin hotărârea atacată.
Credem că aceste din urmă referiri au rolul de a prefigura atât soluţia de respingere a recursului ca vădit nefondat, în baza alin. (5), cât şi pe aceea de admitere a recursului în baza alin. (6), iar acest lucru trebuie să fie suficient de transparent din raport încât părţile să poată reacţiona adecvat prin punctele lor de vedere.
Prefigurarea unei soluţii sau a alteia prin raport nu trebuie sub nicio formă privită ca antepronunţare în afara cadrului permis de lege, ci doar ca o obligaţie a instanţei menită să asigure pe de o parte dreptul părţilor la apărare, iar pe de altă parte transparenţa şi predictibilitatea actului de justiţie.
Aşa după cum art. 497 alin. (2) prevede în mod expres, raportorul - care poate fi preşedintele completului de filtru, un alt judecător din complet desemnat de acesta sau magistratul-asistent - nu devine incompatibil cu ocazia judecării recursului.