Art. 491 Noul Cod de Procedură Civilă Recursul incident şi recursul provocat Recursul Căile extraordinare de atac
Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Căile extraordinare de atac
SECŢIUNEA 1
Recursul
Căile extraordinare de atac
SECŢIUNEA 1
Recursul
Art. 491
Recursul incident şi recursul provocat
(1) Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile.
(2) Prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător.
← Art. 490 Noul Cod de Procedură Civilă Depunerea recursului... | Art. 492 Noul Cod de Procedură Civilă Probe noi în recurs... → |
---|
încercarea părţilor de a se prevala de aceste instituţii şi în recurs, prin aplicarea art. 316 CPC 1865, a fost întâmpinată cu refuz de către instanţe, care au sesizat că textul citat face trimitere la dispoziţiile privitoare la judecata apelului, în timp ce textele care reglementau apelul incident şi apelul provocat erau situate în capitolul intitulat „Termenul şi formele apelului". S-a mai considerat că aceste instituţii nu pot fi extinse
Citește mai mult
prin analogie, fiind incompatibile cu etapa procesuală a recursului.în actualul cod apelul incident este reglementat de art. 472, cel provocat de art. 473, iar art. 474 NCPC stabileşte procedura de depunere a celor două tipuri de apel.
Articolul 491 prevede expres că se pot exercita atât recurs incident, cât şi recurs provocat, în condiţiile art. 472-474 NCPC, despre care arată că se aplică în mod corespunzător.
Această formulare este menită să atragă atenţia că celor două tipuri de recurs le sunt aplicabile reglementările anterior citate din procedura apelului, dar cu observarea dispoziţiilor speciale din procedura recursului. Astfel, recursurile la care ne referim se vor exercita dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 472 şi, respectiv, art. 473, iar soluţiile preconizate vor fi aceleaşi în ceea ce priveşte influenţa modului de soluţionare a recursului principal asupra modului de soluţionare a recursului incident sau a celui provocat.
Momentul depunerii celor două tipuri de recurs va fi acelaşi ca şi în cazul apelului, conform art. 474 alin. (1) NCPC.
în schimb, atât în privinţa recursului incident, cât şi în aceea a recursului provocat vor fi aplicabile dispoziţiile art. 83 alin. (3) şi art. 84 referitoare la redactarea, introducerea şi susţinerea acestora prin asistarea sau reprezentarea părţilor de către avocat sau, după caz, de către consilierul juridic.
Aceleaşi exigenţe vor fi cerute şi pentru întâmpinare şi, respectiv, pentru răspunsul la aceasta.
Articolul 491 alin. (1) mai prevede că dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile, ceea ce înseamnă că recursul incident şi recursul provocat pot fi exercitate exclusiv pentru motive de nelegalitate, ca şi recursul principal, sub aceeaşi sancţiune a nulităţii.
Dispoziţii tranzitorii. Potrivit art. XIII din Legea nr. 2/2013, „Dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, privitoare la pregătirea dosarului de apel sau, după caz, de recurs de către instanţa a cărei hotărâre se atacă, se aplică în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016. în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 se aplică dispoziţiile art. XIV-XVN".
Potrivit art. XVI coroborat cu art. XV alin. (4) din Legea nr. 2/2013, recursul incident şi recursul provocat se depun de către intimat odată cu întâmpinarea la recursul principal.
întâmpinarea depusă se comunică recurentului de îndată, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar răspunsul la întâmpinare în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării. Intimatul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare din dosarul cauzei.
Recursul provocat se comunică şi intimatului din acest recurs, acesta fiind dator să depună întâmpinare în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării. Cel care a exercitat recursul provocat va lua cunoştinţă de întâmpinare de la dosarul cauzei.
Explicaţia ar putea fi aceea că se urmăreşte o judecată accelerată, dar credem că se sacrifică astfel simetria comunicării actelor de procedură din oficiu, ca parte a egalităţii de tratament pe care o reclamă exigenţele unui proces echitabil.
în orice caz, suntem de părere că dispoziţia nu trebuie interpretată stricto sensu, adică în sensul de a-l obliga pe recurent să ia cunoştinţă de întâmpinare prin citirea exemplarului depus la dosar, ci cel puţin de a-i permite acestuia să beneficieze de o copie a întâmpinării, nu din oficiu, ci la cerere.