Art. 492 Noul Cod de Procedură Civilă Probe noi în recurs Recursul Căile extraordinare de atac
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Căile extraordinare de atac
SECŢIUNEA 1
Recursul
Căile extraordinare de atac
SECŢIUNEA 1
Recursul
Art. 492
Probe noi în recurs
(1) În instanţa de recurs nu se pot produce noi probe, cu excepţia înscrisurilor noi, care pot fi depuse, sub sancţiunea decăderii, odată cu cererea de recurs, respectiv odată cu întâmpinarea.
(2) În cazul în care recursul urmează să fie soluţionat în şedinţă publică, pot fi depuse şi alte înscrisuri noi până la primul termen de judecată.
| ← Art. 491 Noul Cod de Procedură Civilă Recursul incident şi... | Art. 493 Noul Cod de Procedură Civilă Procedura de filtrare a... → |
|---|
Jurisprudenţa conform căreia nu se încadrează în această categorie nici rapoartele de expertiză şi nici declaraţiile de martori autentificate de notar îşi păstrează valabilitatea.
Ceea ce aduce nou art. 492 NCPC faţă de art. 305 CPC 1865 este limitarea momentului până la care se pot depune înscrisurile noi, şi anume odată cu cererea de recurs şi, respectiv, odată cu întâmpinarea, iar dacă recursul va trece de procedura de filtrare şi va fi judecat în şedinţă publică, până la
Citește mai mult
primul termen de judecată.Vechea reglementare permitea depunerea înscrisurilor noi până la închiderea dezbaterilor, ceea ce putea să creeze situaţii de tergiversare a procesului, mai ales atunci când înscrisurile se depuneau direct în şedinţă publică şi era necesară comunicarea lor părţii potrivnice.
Sancţiunea nerespectării termenului de depunere a înscrisurilor noi este decăderea din dreptul de a mai administra proba.
Mai trebuie precizat că dispoziţiile art. 492 se referă exclusiv la faza judecării recursului. în caz de rejudecare după casare, fie cu reţinere, fie cu trimitere, se pot administra orice probe prevăzute de lege, conform art. 501 alin. (4) NCPC.
Sub imperiul vechii reglementări, în practică s-a statuat în sensul că prin „înscrisuri noi" trebuie înţelese acele înscrisuri care, dacă ar fi fost cunoscute cu ocazia judecăţii în fond, ar fi putut determina o altă soluţie.
Textul art. 305 CPC 1865 a făcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de către Curtea Constituţională, care a constatat constituţionalitatea lui atât în raport de dispoziţiile art. 126 alin. (3), respectiv art. 129 din Constituţie, motivată de libertatea legiuitorului în reglementarea condiţiilor şi procedurilor aplicabile căilor de atac, cât şi în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie care consacră principiul egalităţii în drepturi, pe considerentul că înscrisurile noi pot fi depuse atât de către recurent, cât şi de către intimat, în condiţiile legii, fără nicio discriminare între părţile aflate în proces.