Art. 496 Noul Cod de Procedură Civilă Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de recurs Recursul Căile extraordinare de atac

CAPITOLUL III
Căile extraordinare de atac

SECŢIUNEA 1
Recursul

Art. 496

Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de recurs

(1) În cazul în care recursul a fost declarat admisibil în principiu, instanţa, verificând toate motivele invocate şi judecând recursul, îl poate admite, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui.

(2) În caz de admitere a recursului, hotărârea atacată poate fi casată, în tot sau în parte.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 496 Noul Cod de Procedură Civilă Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de recurs Recursul Căile extraordinare de atac




sandu radu 25.12.2013
1. Soluţii faţă de recurs. Primul alineat al acestui text prevede care sunt soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de recurs, în legătură cu recursul.

Următoarele două articole - art. 497 şi art. 498 - deşi poartă denumiri marginale identice, diferenţiate doar prin instanţele de recurs la care se referă, prevăd soluţiile pe care le pot adopta instanţele în legătură cu hotărârea recurată în caz de admitere a recursului, după cum este vorba despre înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de celelalte instanţe de recurs, care pot fi tribunalele sau curţile de apel.

Articolul 496, care se vrea
Citește mai mult general aplicabil tuturor instanţelor de recurs, a fost defectuos conceput din două puncte de vedere:

a) soluţiile preconizate în legătură cu recursul - admiterea, respingerea, anularea sau constatarea perimării - au toate ca premisă declararea recursului ca fiind admisibil în principiu. Or, această etapă este parcursă doar în recursurile care intră în competenţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ceea ce făcea necesară o distincţie în acest sens.

în situaţia dată, textul va trebui interpretat că în cazul tribunalelor şi curţilor de apel soluţiile pe care le pot adopta aceste instanţe sunt cele prevăzute de art. 496, fără a pronunţa un act de procedură distinct prin care să declare recursul admisibil. Oricum, şi în absenţa procedurii filtrării, instanţele de recurs altele decât înalta Curte vor face aceleaşi verificări prealabile judecării pe fond a recursului, care pot face inutilă judecata pe fond;

b) dacă admitem că referirea la declararea admisibilităţii recursului are în vedere faptul că înalta Curte devine instanţa de drept comun în materie de recursuri, este greu de înţeles cum ar putea această instanţă să adopte ulterior soluţia anulării recursului, enumerată alături de celelalte.

Filtrarea presupune tocmai identificarea acelor neregularităţi ale recursului care impun anularea acestuia. Conform art. 493 alin. (7), dacă recursul nu se anulează în baza art. 493 alin. (5) (sau nu se respinge ca vădit nefondat, în baza aceluiaşi articol), se dă o încheiere de admitere în principiu a recursului şi se va fixa termen pentru judecata pe fond a acestuia. Credem că este vorba despre o inadecvare a textului, iar nu despre posibilitatea înaltei Curţi de a repune în discuţie aspecte care au făcut obiect de analiză în procedura filtrării.

2. Soluţii faţă de hotărârea recurată. Spre deosebire de reglementarea anterioară [art. 312 alin. (2) CPC 1865], care prevedea două soluţii în caz de admitere a recursului, casarea sau modificarea, în actuala reglementare este prevăzută doar soluţia de casare a hotărârii atacate.

Casarea se poate dispune, ca şi până acum, în tot sau în parte.

Această variantă simplificată este, credem, binevenită, deoarece, în afară de distincţia de ordin terminologic, între o casare cu reţinere şi o modificare a hotărârii nu era nicio diferenţă şi nu se producea nicio consecinţă cu privire la judecată sau la calitatea acesteia.
Răspunde