Art. 504 Noul Cod de Procedură Civilă Condiţii de admisibilitate Contestaţia în anulare Căile extraordinare de atac
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Căile extraordinare de atac
SECŢIUNEA a 2-a
Contestaţia în anulare
Căile extraordinare de atac
SECŢIUNEA a 2-a
Contestaţia în anulare
Art. 504
Condiţii de admisibilitate
(1) Contestaţia în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului.
(2) Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită în cazul în care motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanţa l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt incompatibile cu recursul sau dacă recursul, fără vina părţii, a fost respins fără a fi cercetat în fond.
(3) O hotărâre împotriva căreia s-a exercitat contestaţia în anulare nu mai poate fi atacată de aceeaşi parte cu o nouă contestaţie în anulare, chiar dacă se invocă alte motive.
| ← Art. 503 Noul Cod de Procedură Civilă Obiectul şi motivele... | Art. 505 Noul Cod de Procedură Civilă Instanţa competentă... → |
|---|
Dispoziţiile art. 504 alin. (1) menţin din reglementarea anterioară principiul subsidia-ritâţii acestei cai extraordinare de atac, potrivit cu care, ca regulă, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru motive pe care contestatorul ar fi avut posibilitatea să le invoce pe calea apelului sau recursului.
Jurisprudenţa referitoare la inadmisibilitatea contestaţiei în
Citește mai mult
anulare exercitate pentru motive nevalorificate în cadrul căii ordinare de atac îşi menţine actualitatea (cu amendamentul că recursul este privit ca o cale extraordinară de atac).De altfel, actualmente, soluţia inadmisibilităţii unei atare contestaţii în anulare, pe care au adoptat-o instanţele sub vechea reglementare, este expres prevăzută de art. 504 alin. (1).
Prin excepţie, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, contestaţia în anulare de drept comun poate fi promovată dacă motivul a fost invocat prin recurs, fiind însă respins pentru verificări de fapt incompatibile cu recursul sau dacă recursul, fără vina părţii, a fost respins fără a fi cercetat în fond.
întrucât textul citat se referă exclusiv la recurs şi la specificul acestuia, atunci când se contestă o hotărâre dată de o instanţă de apel nesupusă recursului, în condiţiile art. 503 alin. (3), excepţia nu operează, chiar dacă apelul a fost respins fără a fi fost cercetat în fond.
Apoi, trebuie remarcat că ipotezele în care se deschide calea contestaţiei în anulare împotriva hotărârii instanţei de recurs sunt două, dar ambele au ca premisă invocarea motivului de recurs şi, chiar dacă textul nu o spune expres, contestaţia în anulare este deschisă doar recurentului, adică acelei părţi care invocase nelegalitatea propriei citări într-o fază procesuală anterioară.
Prima ipoteză este aceea în care motivul invocat nu a fost primit, pentru că presupunea ca instanţa de recurs să facă verificări de fapt incompatibile cu structura acestei căi de atac.
A doua ipoteză este aceea în care recursul însuşi a fost respins fără a fi cercetat în fond. Textul nu se referă şi la soluţiile de admitere a recursului, de anulare sau de perimare a acestuia, de unde se desprinde ideea că numai în cazul respingerii recursului se poate exercita contestaţia în anulare pentru motivul invocat de parte şi neanalizat.
Referitor la acest din urmă aspect, în practica judiciară s-a apreciat că nu ne aflăm în ipoteza admisibilităţii contestaţiei pentru necercetarea în fond a recursului dacă acesta a fost anulat ca netimbrat sau dacă a fost admis ca urmare a admiterii unei excepţii.
Actuala reglementare vine însă cu o condiţie în plus faţă de art. 317 CPC 1865, în sensul că recursul trebuie să fi fost respins fără o cercetare pe fond fără vina părţii.
în lipsa acestei condiţii expres prevăzute, s-a decis, de pildă, că un recurs respins ca tardiv declarat deschide calea contestaţiei în anulare, pentru că nu a fost cercetat pe fond. Am criticat această soluţie pe considerentul că un recurs tardiv este ca şi inexistent şi că o contestaţie în anulare, în aceste condiţii, permitea eludarea dispoziţiilor art. 303 CPC 1865 referitoare la termenul de recurs. Cu atât mai mult, conform actualei reglementări, neintroducerea recursului în termenul legal nu poate fi disociată de vina părţii, aşa încât nu credem că ar putea deschide calea contestaţiei în anulare.
Referitor la prevederile art. 317 alin. (1) CPC 1865, Curtea Constituţională a constatat că acestea sunt constituţionale, prin aceea că răspund finalităţii urmărite de legiuitor de a preveni tentativele de tergiversare a cauzei, prin invocarea abuzivă în cadrul căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare a unor motive care ar fi putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului, dând astfel satisfacţie exigenţelor pe care le reclamă accesul liber la justiţie, pe care îl asigură în limite rezonabile, precum şi celor privind dreptul la un proces echitabil.
2. Inadmisibilitatea unei noi contestaţii împotriva aceleiaşi hotărâri. Alineatul (3) al art. 504 restrânge, de asemenea, condiţiile de exercitare a contestaţiei în anulare printr-un text care este clar, spre deosebire de art. 321 CPC 1865, care prevedea că nu se poate face o nouă contestaţie pentru motive ce au existat la data celei dintâi.
în legătură cu vechiul text, arătam că din exprimarea laconică a legiuitorului nu rezulta foarte clar dacă o nouă contestaţie nu se poate face pentru motive care au existat: a) la data înregistrării celei dintâi contestaţii sau b) la data soluţionării celei dintâi contestaţii.
în doctrină s-a afirmat, oarecum tangenţial, că, „după respingerea primei contestaţii, se va mai putea face din nou contestaţie, dar numai pentru motive noi, ce nu au existat la data primei contestaţii. De aici rezulta că, după ce s-a formulat o primă contestaţie, atât timp cât aceasta încă nu s-a soluţionat, se poate face o a doua contestaţie, chiar pentru motive care ar fi putut fi invocate în prima, dacă, bineînţeles, nu a expirat termenul legal pentru exercitarea căii de atac.
Actualul alin. (3) al art. 504 NCPC statuează expres inadmisibilitatea unei noi contestaţii în anulare împotriva aceleiaşi hotărâri, chiar daca se invoca alte motive.
Cum textul nu face nicio distincţie după cum motivele existau sau nu la data formulării sau judecării celei dintâi, o nouă contestaţie în anulare nu mai poate fi exercitată, chiar dacă în ea s-ar invoca alte motive decât cele din prima contestaţie.
Această prevedere se referă exclusiv la situaţia în care una şi aceeaşi parte uzează pentru a doua oară de calea contestaţiei în anulare. Aşadar, dacă ulterior formulării unei contestaţii în anulare de către una dintre părţile litigante se introduce o nouă contestaţie în anulare, de către o altă parte din proces, cea de-a doua nu va putea fi respinsă ca inadmisibilă, în baza art. 504 alin. (3) NCPC.