Art. 502 Noul Cod de Procedură Civilă Neînrăutăţirea situaţiei în propria cale de atac Recursul Căile extraordinare de atac

1. Principiul non reformatio in peius. Articolul 502 NCPC reia întocmai conţinutul alin. (4) al art. 315 CPC 1865, prin aceea că face trimitere la textul care consacră principiul neagravării situaţiei părţii în propria cale de atac (non reformotio in peius) în faza apelului, text despre care arată că se aplică în mod corespunzător.

în actuala reglementare, art. 481 prevede că apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată.

Potrivit art. 502, această regulă este aplicabilă atât cu ocazia judecării recursului, cât şi la rejudecarea

Citește mai mult

cauzei după casare, fie că este vorba de casare cu reţinere, fie de casare cu trimitere.

2. Excepţii. Spre deosebire de vechea reglementare, art. 481 NCPC prevede şi două excepţii de la principiu, şi anume agravarea situaţiei apelantului în propria cale de atac este posibilă când el consimte la aceasta sau în cazurile anume prevăzute de lege.

Credem că pentru a fi reţinută prima ipoteză trebuie să existe un acord expres şi neechivoc al părţii care a declarat calea de atac pentru ca, fie în urma judecării recursului, fie în urma rejudecării cauzei după casare, aceasta să primească o hotărâre mai puţin favorabilă decât cea care a fost casată.

Date fiind consecinţele extrem de importante, acest acord ar trebui să fie exprimat fie în scris, în cererea de recurs sau într-o cerere separată, fie oral în faţa instanţei de recurs cu ocazia dezbaterilor, bineînţeles în condiţiile legalei asistări ori reprezentări a părţii prin avocat, respectiv consilier juridic.

Practica a decis, de pildă, că în recurs nu i se poate acorda reclamantului-intimat o sumă de bani mai mare decât cea din hotărârea recurată, chiar dacă pârâtul care a făcut recurs nu s-a opus la discutarea pretenţiilor majorate.

Aceasta este o decizie care ilustrează atât aplicarea principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac, dar şi faptul că doar lipsa unei riposte la solicitarea de către partea potrivnică a unei sume mai mari nu echivalează cu o consimţire a recurentului la agravarea propriei situaţii.

Pentru reţinerea celei de-a doua ipoteze, posibilitatea ca unei părţi să i se agraveze situaţia în propria cale de atac ar trebui să fie prevăzută de un act normativ. De pildă, un act normativ despre care se prevede că este aplicabil şi proceselor aflate în curs de judecată în căile de atac şi prin care se limitează sau se elimină posibilitatea acordării unor despăgubiri.

în acest sens, arătăm că art. 432 teza finală NCPC prevede în mod expres că prin efectul admiterii excepţiei autoritâţii de lucru judecat, părţii care a declarat calea de atac i se poate crea o situaţie mai grea decât cea din hotărârea atacată.