Art. 525 Noul Cod de Procedură Civilă Procedura de soluţionare a plângerii Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

CAPITOLUL II
Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Art. 525

Procedura de soluţionare a plângerii

(1) Instanţa va soluţiona plângerea în termen de 10 zile de la primirea dosarului, în complet format din 3 judecători. Judecata se face fără citarea părţilor, printr-o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, ce trebuie motivată în termen de 5 zile de la pronunţare.

(2) Dacă instanţa găseşte plângerea întemeiată, va dispune ca instanţa care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile legale necesare, arătând care sunt acestea şi stabilind, când este cazul, un termen pentru îndeplinirea lor.

(3) În toate cazurile, instanţa care soluţionează plângerea nu va putea da îndrumări şi nici nu va putea oferi dezlegări asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de soluţionare a pricinii ori care să aducă atingere libertăţii judecătorului cauzei de a hotărî, conform legii, cu privire la soluţia ce trebuie dată procesului.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 525 Noul Cod de Procedură Civilă Procedura de soluţionare a plângerii Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept




sandu radu 25.12.2013
Plângerea la instanţa ierarhic superioară se poate face numai împotriva încheierii de respingere a contestaţiei şi, prin urmare, numoi de către partea care a formulat contestaţia ori de Ministerul Public, dacă a fost formulată de procuror, aceştia fiind cei ce pot justifica un interes.

Plângerea se soluţionează într-un complet alcâtuit din 3 judecători, indiferent care a fost alcătuirea completului ce a pronunţat încheierea atacată.

Soluţionarea plângerii se face printr-o hotărâre, care nu este supusa niciunei cai de atac. Nu se precizează denumirea acestei hotărâri, dar, prin eliminare,
Citește mai mult conform dispoziţiilor art. 424 alin. (5) NCPC, se va numi tot încheiere, deoarece nu este dată în primă

instanţă, aşa cum prevede alin. (1) al textului menţionat, pentru a se numi sentinţă, şi nici nu se încadrează în enumerările alin. (3) referitoare la decizii.

Instanţa sesizată cu plângerea poate să o respingă sau să o admită; în acest din urmă caz, conform art. 525 alin. (2), va dispune ca instanţa care judecă procesul să ia măsurile legale necesare, arătând care sunt acestea şi stabilind, după caz, şi termenele pentru îndeplinirea lor. Articolul 525 mai prevede în alin. (3) ceea ce nu are voie să facă instanţa de control judiciar, şi anume: să dea îndrumări instanţei a cărei încheiere o cenzurează, să ofere dezlegări asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de soluţionare a pricinii ori care să aducă atingere libertăţii judecătorului de a hotărî conform legii cu privire la soluţia ce trebuie dată procesului.

Prin aceasta, legiuitorul a dorit să se asigure că procedura plângerii nu va fi deturnată de la unicul său scop, acela de a asigura părţilor litigante derularea unui proces în conformitate cu rigorile temporale fixate prin diferite dispoziţii legale, prin luarea la timp a tuturor măsurilor procedurale prevăzute de lege. Cu alte cuvinte, a urmărit să nu se permită utilizarea procedurii plângerii pentru a se obţine în avans anumite dezlegări ale unor chestiuni de fapt sau de drept din partea instanţei ierarhic superioare, ce ar putea îngrădi libertatea judecătorului învestit cu judecarea procesului de bază de a hotărî în conformitate cu legea şi cu propria convingere.
Răspunde