Art. 529 Noul Cod de Procedură Civilă Verificarea competenţei Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Art. 529
Verificarea competenţei
(1) Instanţa îşi verifică din oficiu competenţa, chiar dacă este de ordine privată, putând cere părţii lămuririle necesare.
(2) Dacă instanţa se declară necompetentă, va trimite dosarul instanţei competente.
| ← Art. 528 Noul Cod de Procedură Civilă Competenţa Sesizarea... | Art. 530 Noul Cod de Procedură Civilă Cuprinsul cererii... → |
|---|
Lipsa unei părţi potrivnice în cazul cererii necontencioase a determinat legiuitorul să prevadă, prin excepţie de la dispoziţiile art. 130 alin. (3) NCPC, că instanţa va trebui sâ invoce din oficiu necompetenţă, chiar şi atunci când aceasta este de ordine privatâ.
în scopul verificării competenţei, instanţa va putea cerere lămuririle necesare părţii care a formulat cererea. Lămuririle la care se referă textul privesc obiectul, respectiv motivarea
Citește mai mult
cererii şi vor fi cerute de la petent chiar şi în situaţia în care s-a solicitat chemarea unor persoane în faţa instanţei.Cele arătate anterior relativ la verificarea competenţei din oficiu şi la posibilitatea solicitării unor lămuriri părţii care a formulat cererea demonstrează că dispoziţiile art. 130 alin. (4) NCPC nu sunt aplicabile procedurilor necontencioase judiciare sau, altfel spus, titularul cererii va putea invoca necompetenţă instanţei pe care el a sesizat-o, chiar daca necompetenţă este de ordine privata.
Necompetenţă este de ordine privată dacă nu intervine ca urmare a încălcării normelor care reglementează: a) competenţa generală a instanţelor judecătoreşti; b) competenţa materială procesuală (nu şi cea funcţională); c) competenţa teritorială exclusivă.
Dacă instanţa sesizată se declară necompetentă, dosarul va fi trimis la instanţa competentă.
Trimiterea dosarului în sensul alin. (2) al art. 529 se va putea face doar la instanţa competentă, nu şi la alt organ, indiferent dacă acesta are sau nu atribuţii jurisdicţionale.
Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 529 alin. (2) şi aplicarea dispoziţiilor art. 536 alin. (1) raportat la art. 132 alin. (4) NCPC rezultă că, daca instanţa va constata ca cererea este de competenţa altui organ cu activitate jurisdicţionalâ ori a unui organ fârâ atribuţii jurisdicţionale sau ca nu este de competenţa instanţelor române, cererea va fi respinsâ ca inadmisibilâ.
Soluţia trimiterii dosarului are un regim juridic diferit faţă de soluţia declinării competenţei, chiar dacă practic efectul declinării este acela al trimiterii dosarului. încheierile de trimitere, chiar reciproce fiind, nu sunt susceptibile sâ dea naştere unui conflict negativ de competenţa. Cu toate acestea, în cazul procedurilor necontencioase judiciare sunt posibile conflictele pozitive de competenţa. Aceasta, deoarece art. 133 alin. (1) pct. 1 NCPC nu presupune existenţa unor declinări reciproce de competenţă, cum este cazul pct. 2 al aceluiaşi alineat.
Prin urmare, dacă două instanţe se consideră deopotrivă competente să soluţioneze o cerere necontencioasă judiciară, instanţa în faţă căreia s-a ivit incidentul va suspenda din oficiu judecata cererii şi va înainta dosarul instanţei competente să soluţioneze conflictul pozitiv de competenţă, după regulile stabilite prin art. 135-137 NCPC.