Art. 527 Noul Cod de Procedură Civilă Domeniu de aplicare Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

1. Determinarea domeniului de aplicare. Condiţii. Reglementarea procedurii necon-tencioase conţine chiar în titulatură o precizare relativă la caracterul judiciar al acesteia. Procedând astfel, legiuitorul realizează o distincţie necesară faţă de procedurile necon-tencioase care nu sunt de competenţa instanţelor - cum ar fi procedura notarială sau procedura de carte funciară - şi, totodată, circumscrie mai exact domeniul de aplicare al Cărţii a lll-a, care în vechiul Cod de procedură civilă era intitulată „Dispoziţii generale privitoare la procedurile necontencioase".

Pentru a se încadra în

Citește mai mult

domeniul de aplicare al procedurii necontencioase judiciare, o cerere trebuie sa îndeplinească două condiţii, una pozitivă, alta negativă, şi anume:

a) să presupună intervenţia instanţei;

b) să nu urmărească stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană (condiţie negativă).

Condiţia pozitivă este îndeplinită doar atunci când necesitatea intervenţiei instanţei pentru soluţionarea cererii are o bază legală (lato sensu).

Condiţia negativă este îndeplinită atunci când nu există un diferend de natură juridică cu o altă persoană, în legătură cu măsurile ce se cer a fi luate în procedura neconten-cioasă. Cu această limitare, cererea rămâne necontencioasă, chiar dacă prin admiterea ei se stabileşte un drept în favoarea petentului.

Stabilirea caracterului necontencios ori contencios al unei cereri se face prin raportare la cerinţele menţionate, şi nu prin raportare la unele aspecte procedurale, cum ar fi citarea ori necitarea părţilor.

în sensul art. 527 NCPC, prin intervenţia instanţei se înţelege intervenţia judecătorului, iar prin stabilirea unui drept potrivnic se înţelege afirmarea unei pretenţii juridice faţă de o altă persoană.

2. Categorii de cereri necontencioase. Cazurile de cereri judiciare necontencioase, enumerate exemplificativ în articolul analizat, sunt identice cu cele din vechiul Cod de procedură civilă (art. 331 CPC 1865). Clasificarea diverselor cereri necontencioase ca fiind autorizaţii sau măsuri, iar, în cazul acestora din urmă, de supraveghere, de ocrotire sau de asigurare nu este întotdeauna uşor de făcut, dar o astfel de taxonomie nu este necesară, importantă fiind stabilirea caracterului necontencios sau contencios al cererii.

2.1. Dintre cererile privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti exemplificăm:

- autorizarea instanţei de tutelă pentru gratificarea descendenţilor celui pus sub interdicţie (art. 175 Noul Cod Civil);

- încuviinţarea prealabilă dată de către instanţa competentă lichidatorului pentru vânzarea bunului la licitaţie publică în caz de excedent şi de interdicţie a atribuirii acestuia către asociaţi [art. 1946 alin. (5) Noul Cod Civil];

-încuviinţarea sau autorizarea de către instanţă a vânzării bunurilor mobile ipotecate, în condiţiile art. 2445 Noul Cod Civil, de către creditor, fără intervenţia executorului judecătoresc [art. 622 alin. (5) NCPC];

- autorizarea de către instanţa competentă a intrării executorului în încăperile ce reprezintă domiciliul, reşedinţa sau sediul unei persoane, în cazul executării altor titluri decât hotărârile judecătoreşti [art. 679 alin. (2) NCPC];

- autorizarea prealabilă a instanţei de executare cu privire la identificarea bunurilor urmăribile şi efectuarea actelor de executare la domiciliul sau sediul altei persoane, în lipsa acordului acesteia (art. 680 NCPC);

- încuviinţarea dată de către instanţă debitorului cauţiunii pentru aducerea unui garant în condiţiile art. 1059 NCPC;

- autorizarea convocării adunării generale de către instanţa de la sediul societăţii, atunci când consiliul de administraţie, respectiv directoratul nu o convoacă (art. 119 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor, republicată);

- prelungirea de către instanţă a termenului în care se face lichidarea ca urmare a dizolvării (art. 260 din Legea nr. 31/1990, republicată) etc.

2.2. Dintre cererile privitoare la luarea unor masuri legale de supraveghere, de ocrotire ori de asigurare exemplificăm:

- numirea de către instanţa de tutelă a unui curator special pentru îngrijirea şi reprezentarea celui a cărui interdicţie a fost cerută şi pentru administrarea bunurilor până la soluţionarea cererii de punere sub interdicţie judecătorească (art. 167 Noul Cod Civil);

-încuviinţarea adopţiei de către instanţa de tutelă (art. 454 Noul Cod Civil şi Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată);

-încuviinţarea instanţei de tutelă cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti sau cu privire la luarea unei măsuri de protecţie a copilului, în cazul în care părinţii se înţeleg în acest sens, dacă este respectat interesul superior al copilului (art. 506 Noul Cod Civil);

- încuviinţarea dată de către instanţă executorului testamentar pentru vânzarea bunurilor, în lipsă de sume suficiente pentru executarea legatelor[art. 1080 alin. (1) lit. c) Noul Cod Civil];

- numirea curatorului special de către instanţa care soluţionează un proces, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal (art. 58 NCPC);

- desemnarea de către instanţă, în caz de neînţelegere între părţi, a persoanei admi-nistratorului-sechestru [art. 975 alin. (1) NCPC] etc.

Precizăm că, potrivit art. 92 alin. (1) NCPC, procurorul poate introduce o cerere necontencioasă dacă se pune problema luării unor măsuri de ocrotire în cazul minorilor, al persoanelor puse sub interdicţie şi al dispăruţilor sau în alte cazuri expres prevăzute de lege.

2.3. Intra în categoria procedurilor necontencioase:

-încuviinţarea executării silite de către instanţa de executare (art. 665 NCPC);

- procedura restituirii cauţiunii conform art. 1063 NCPC;

-înregistrarea partidelor politice;

-înscrierea asociaţiilor şi fundaţiilor în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei;

- dobândirea de către sindicat a personalităţii juridice, prin înscrierea în registrul special al sindicatelor ţinut la judecătorie;

- îndeplinirea de către judecătorul-sindic a atribuţiilor prevăzute la art. 11 lit. c)-f) şi j) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei etc.

2.4. întrucât presupun stabilirea unui drept potrivnic, nu au caracter neconten-cios cereri precum: suspendarea hotărârii AGA în condiţiile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată; suspendarea executării provizorii a hotărârii pronunţate în primă instanţă şi supuse apelului (art. 450 NCPC); suspendarea executării hotărârii atacate cu recurs [art. 484 alin. (2)-(7) NCPC]; suspendarea executării hotărârii definitive atacate cu contestaţie în anulare sau revizuire (art. 507 şi art. 512 NCPC) etc.