Art. 530 Noul Cod de Procedură Civilă Cuprinsul cererii Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

1. Cuprinsul cererii. Spre deosebire de cererea de chemare în judecată, cuprinsul cererii necontencioase judiciare este mai restrâns. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 530, în cerere trebuie indicate datele de identificare ale celui care o face, datele de identificare ale persoanelor chemate înaintea instanţei (dacă este cazul), obiectul cererii, motivarea ei şi semnătura.

Dispoziţiile art. 530 alin. (1) nu se completează cu dispoziţiile art. 194 NCPC, ci cu dispoziţiile art. 148-152 NCPC, în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile cu natura necontencioasă a cererii. Dacă cererea

Citește mai mult

necontencioasă ar trebui să conţină în completare menţiunile cererii de chemare în judecată, s-ar transforma ab initio caracterul necontencios în unul contencios.

Cele arătate mai sus permit următoarele precizări relative la cererea necontencioasă judiciară:

a) trebuie formulată în scris, în limba română;

b) înscrisul în formă electronică este valabil, dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege;

c) poate fi formulată personal sau prin reprezentant;

d) dacă este cazul, obiectul cererii va fi evaluat;

e) dacă este cazul, se vor indica adresa electronică, numărul de telefon, numărul fax etc.;

f) cererea se va face într-un singur exemplar, cu excepţia cazului în care sunt chemate în faţa instanţei şi alte persoane, cărora trebuie să li se comunice;

g) cererii i se va aplica timbrul judiciar şi i se va ataşa taxa judiciară de timbru, dacă nu este scutită de la obligaţia timbrării. Legea nr. 146/1997 stabileşte reguli de taxare diferite pentru fiecare categorie de cerere necontencioasă în parte, fără a conţine o prevedere relativă la timbrajul cererilor necontencioase în general; incidentele privitoare la timbraj (cereri de reexaminare, cereri de ajutor public judiciar, cereri de scutire, de reducere sau de eşalonare), atunci când este cazul, sunt aplicabile şi cererilor în materie necontencioasă.

Dispoziţiile art. 200 NCPC relative la verificarea cererii şi regularizarea acesteia nu sunt incompatibile cu procedura necontencioasă. Oricum, regulile de procedură specifice etapei verificării şi regularizării [alin. (1), (2) şi (3) ale art. 200] sunt similare regulilor de procedură din materie necontencioasă. Reţinerea aplicabilităţii dispoziţiilor art. 200 NCPC în materiile necontencioase este importantă din perspectiva posibilităţii formulării cererii de reexaminare, reglementată în alin. (4)-(7) ale acestui articol.

Cererea necontencioasă care nu cuprinde numele, prenumele sau, după caz, denumirea celui care o face, obiectul, motivarea în fapt sau semnătura petentului va fi declarata nula în condiţiile art. 530 alin. (1) raportat la art. 536 alin. (1) NCPC, cu aplicarea art. 196 alin. (1) din acelaşi cod.

Cererea necontencioasă care nu a fost timbrată potrivit dispoziţiilor judecătorului va fi anulată.

Dispoziţiile art. 201 NCPC nu sunt aplicabile în materie necontencioasă, deoarece lipseşte pârâtul, astfel că nu se poate vorbi nici de întâmpinare.

2. înscrisurile pe care se sprijină cererea. Alineatul (2) al art. 530 prevede că cererea va fi însoţită de înscrisurile pe care se sprijină. Aşadar, în cadrul procedurii necontencioase judiciare, reglementată prin dispoziţiile art. 527-536 NCPC, este admisibilă proba cu înscrisuri. Admisibilitatea probei cu înscrisuri face ca incidentele procedurale relative la acestea să îşi găsească aplicarea în materie necontencioasă.

Textul nu trebuie interpretat în sensul limitării probatoriului în materiile necontencioase, deoarece nu este aşezat în cadrul dispoziţiilor relative la procedura de soluţionare a cererii. De altfel, art. 530 alin. (2) reprezintă o aplicare în materie necontencioasă a dispoziţiilor generale ale art. 150 NCPC.